Azi am făcut curăţenie generală, mai mult din pricina unei mai bune organizări a living-ului decăt din cauză de dezordine. Adevărul adevărat este că eu am strâns cam multe cărţi şi de fiecare dată când le reorganizez se întâmplă să-mi spun: “ne trebuie o altă etajeră!!”. Joi, am reorganizat un pic spaţiul alocat lor în sensul l-am scos pe Blaga din dormitor şi am mutat colecţia Bitannica undeva sus pe dulap, în timp ce colecţia lui Clau de căţi SF de la Nemira a ajuns cumva în dormitor :) Dar asta a fost joi…

Azi, am aruncat câteva lăzi de la diverse electrocasnice (pe care le-am ţinut o vreme pentru garanţie), am mutat maşina de pâine din bucătărie (pentru că nu o mai foloseam, Clau a fost şi este extrem de dezamăgit de ea), am montat pe o etajeră strămutată de lângă  birou, grătarul electric cu care a fost Clau cadorisit de ziua lui (şi pe care-l iubeşte şi îl vrea la îndemână în bucătărie) şi nu ştiu cum am reuşit de prin aceste acţiuni care ne-au luat aproape o zi întreagă să facem loc lângă frigider pentru o nouă etajeră care ar mai elibera puţin micuţa bibliotecă din living.

Aşa că am dat o fugă până la Praktiker (unde nu am găsit nimic din ce căutam, în schimb am văzut o cabină de duş demenţială de mă tot întreb ce mi-o fi trebuit mie cadă la baie!?!), apoi am mers până în Carrefour pentru acelaşi scop, din nou ratat, nu am găsit etajeră căutată, în schimb ne-am întâlnit cu Boc la coadă la salam (Doamne ce rău îmi pare că am scos camera să fac o poză cu Boc în spatele lui Clau la vitrina cu mezeluri) :)

Acestea fiind spune, ne-am întors acasă aşa cum am plecat, deci fără etajeră. Căutând niţel pe net am găsit însă câte ceva care parcă ar merge în bucătăria noastră mică şi galbenă, alături de living-ul crem cu mobilă wenge. De fapt ador etajera pe care am găsit-o, dar din păcate am dat de ea pe un site italian… oricum, ce ziceţi?

Foto

Azi o să vă spun povestea a doi oameni frumoşi. Povestea va fi una care nu a mai fost abordată la mine pe blog, dar despre care am simţi că trebuie să scriu, deşi cei doi oameni frumoşi mi-au spus că Bialog-ul e prea pozitv că să scriu despre o poveste tristă… şi totuşi scriu, pentru că dincolo de tristeţe stă speranţa şi dacă există ceva chiar dincolo de speranţă, este tocmai optimismul şi veselia cu care alegem să trăim.

Cosmin o iubeşte enorm pe Mihaela şi sentimentul este reciproc. Pasul următor este întemeierea unei familii, pas pe care Cosmin l-a făcut când  a cerut-o pe Mihaela de soţie. Toate bune şi frumoase, dacă un “ceva” nu ar sta în calea îndeplinirii planului lor. Este vorba despre o problemă medicală cu care Mihaela se confruntă de ceva vreme şi pentru care până acum nu s-a găsit leacul decât într-un permanent  maraton între spitale.

Mihaela are 23 de ani şi încă de la 9 ani eşte obişnuită cu spitalele. De la o căzătură, şi mai târziu tot legat de aceasta de la o banală operaţie la şold, ea se confruntă cu o infecţie serioasă care nu o lasă să ducă o viaţă normală. Se deplasează greu şi fiecare pas este un chin înfiorător. Iniţial nu s-a ştiut care este cauza infecţiei şi care este de fapt problema fetei, însă după nenumărate intervenţii şi consultaţii costisitoare s-a depistat cauza şi s-a început căutarea remediului. Problema este că de anul trecut Mihaela se simte tot mai rău şi dacă nu face rost de cei aproximativ 9 mii de euro pentru o nouă operaţie şi o nouă proteză, ea nu se va deplasa niciodată fără dureri şi implicit nu va avea viaţa normală la care speră. O clinică privată din Braşov poate face toate acestea pentru ea în schimbul sumei menţionate mai sus. Mihaela spune cu tristeţe că dacă strângea banii pe care i-a dat pe la doctorii în toţi aceşti ani, în zadar, nu doar că ar avea banii de operaţie, dar ar avea bani şi pentru un trai decent mai apoi. Dar… familia sa a chetuit tot ce avea pentru a o ajuta cu operaţii, medicamente şi tot ce are nevoie un om bolnav, pentru o viaţă mai uşoară.

Singura alinare a Mihaelei este în aceste moment Cosmin, care este lângă ea, care luptă cot la cot cu ea şi care nici nu concepe să se de-a bătut în această luptă. Mihaela este totul pentru el şi visele lor de întemeiere a unei familii îi ţin în alertă în permanenţă. Au amânat căsătoria pentru anul viitor pentru că Mihaela se va intrena în luna martie şi va începe o altă luptă, chiar dacă este în ultimul an de facultate şi chiar dacă nu are încă banii necesari intervenţiei chirurgicale. Cosmin o încurajează, a scris despre cazul ei, a răspândit vestea şi acum aşteaptă… aşteaptă ca cineva să devină puţin mai sensibil la povestea lor şi să-i ajute să îşi ducă lupta pânâ la capăt.

Puteţi citi întreg cazul Mihaelei aici, iar dacă doriţi să faci o donaţie o puteţi face în acest cont bancar: RO 86 RNCB 0748095184040001 deschis la Banca Comercială Română Galaţi, Sucursala Port, gândindu-vă că numai cineva care nu se poate deplasa normal conştientizează cât de vital este să poţi face o acţiune atât de simplă.

Foto

Eu le doresc şi pe această cale să nu renunţe la luptă, să nu renunţe unul la celălalt şi mai ales să spere că într-o zi toate aceste vor fi doar o amintire, doar o încercare, doar un episod de povestit nepoţilor atunci când doresc să le dea un exemplu pozitiv şi o lecţie despre curaj. Baftă şi sănătate multă!

Am primit ieri seara de la Luiza un email care mi-a înseninat ziua ocupată. Mi-a plăcut atât de mult, încât vreau să vă arat și vouă cum știu unii oameni să-și transforme visele de basm în realitate palpabilă. Povestea și fotografiile depășesc tot ce vă puteți imagina.

Simon Dale, un temerar tânăr de 32 de ani din Marea Britanie, a demonstrat că poate oferi familiei lui un adevărat basm, după ce a construit o casă asemănătoare Hobbiţilor din Lord of the Rings.

El şi-a mutat familia pe un deal din Ţara Galilor într-o căsuţă de poveste, principalul motiv fiind acela că se săturase să plătească o chirie imensă în apartamentul în care stătea. Înarmat cu o drujbă, un ciocan şi o daltă, precum şi alte câteva mici unelte, Simon, ajutat de socrul lui, care este constructor, dar şi de prieteni şi chiar de câţiva localnici, a reuşit după 4 luni de zile să-şi mute familia în casa visurilor. 

Nu numai că a construit întreaga locuinţă numai din materiale naturale, dar şi-a integrat atât de bine locuinţa în peisaj, încât ai impresia că acolo este de când lumea. Deşi are o formă ciudată, funcţionalitatea ei nu poate fi pusă în discuţie, din casă nelipsind nimic care ar putea să facă traiul mai puţin confortabil.În timpul construcţiei, soţia Jasmine Saville şi cei doi copii au campat în mediul rural din apropiere, iar în momentul în care s-au mutat, cu toţii au fost fericiţi de rezultat. Cei mai încântaţi sunt cei mici, care se pot lăuda acum că trăiesc într-o adevărată casă de poveste.Costul scăzut, de 3.000 de lire sterline, materialele eco folosite şi integrarea perfectă în mediul natural au convins şi alte persoane că o astfel de casă este perfectă pentru cei care vor să trăiască sănătos şi în acord cu natura.

Ce ziceți? Vă place? Nu-i așa că putem realiza orice dacă ne dorim și dam dovadă și de spirit întreprinzător? Eu sunt fermecată de căsuța asta, nu-mi pot imagina decât seri deosebit de frumoase petrecute aici la lumina lumânărilor parfumate, sau zile în care lumina este atât de plăcută încât aș sta toată ziua și aș citi tolănită lângă o fereastră magică. Imaginația ne poate face fericiți :)