City break la Torino: 72 de ore și 76 de mii de pași în “capitala” ciocolatei de la poalele Alpilor

N-am mai făcut niciodată asta, n-am mai documentat niciodată așa o călătorie: aproape total de la fața locului. Însă, totul a pornit de la planul pe care l-am construit și pe care, de această dată, ni l-am trimis pe email cu câteva zile înainte de plecare “ca să ne fie mai clar”. Apoi, în fiecare zi am văzut ce ne-a ieșit și mai ales ce nu ne-a ieșit și ne-am amuzat teribil. Desigur, după cum mă așteptam, a mai durat ceva vreme până am pus eu cap la cap notițele, trecut prin poze (niciodată n-am făcut mai puține ca acum, cred că se numește maturitate sau ceva) și uite așa la peste o săptămână după ce ne-am întors, se cade să și postez. Ar mai fi de menționat că n-am avut nicio așteptare de fapt, Torino fiind un oraș italian foarte subestimat (poate e mai bine) și unde mai pui că toată nebunia zborurilor anulate din sezonul trecut ne-a făcut să nici nu-l plănuim prea tare. Cazare am găsit cu o săptămână înainte de plecare văzând că Wizz pare a se ține de cuvânt, dar totuși nu i-am povestit lui Albert prea multe ca să nu fie dezamăgit dacă nu mai plecăm. Însă, a trebuit să plecăm și ce să vedeți? Acum va trebui să ne mai și întoarcem căci, ne-a cam “foarte” plăcut la poalele Alpilor.

Întâi să spun câteva lucruri despre Torino, căci, da, nu este Roma, Florența, Veneția alte alte “celebrități” urbane și poate nu știți prea multe despre el. Este cel mai mare oraș al regiunii Piemont, iar populația sa ajunge la aproape un milion de locuitori. Râul Po, cel mai mare râu din Italia îl traversează de la nord la sud (deși așezarea s-a dezvoltat inițial pe malul stâng al râului). În nord și vest orașul este înconjurat de munții Alpi ce se văd splendid într-o zi senină, însă din păcate poziționarea orașului face ca o ceață destul de supărătoare să învăluie mai mereu depărtările. Noi am văzut Alpii doar în prima zi, pe soare strălucitor și mai ales dimineața, îi vezi din orice punct din oraș și sunt fabuloși.

O amprentă puternică asupra orașului și-a pus Casa de Savoia, ridicându-l foarte mult din punct de vedere cultural, iar mai apoi, după unificarea Italiei, acest aspect cultural incitant a făcut ca Torino să devină prima capitală a Regatului Italiei – timp de doar patru ani. Datorită industrializării masive de după Al Doilea Război Mondial, orașul pierde mult capital cultural, însă dobândește o efervescentă înflorire economică. Chiar și în prezent, Torino este unul din cele mai economic potente orașe din Italia. Ultimul mare val de dezvoltare l-a trăit în 2006 când a găzduit a XX a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă (de care cei din generația mea ne aducem aminte cu siguranță).

Prima zi:

Planul (din email):

  • În jur de ora 16:00 ar trebui să fim în aeroport la Cluj pentru zborul Cluj 18:10 – Torino 19:30.
  • Cazare (apoi poate masa undeva aproape, depinde la ce ora ajungem SAU tradiția veche uitată: prosciutto + roșii + branză și pâine de la supermarket în cameră). Pam Pam!

În realitate:

Am aterizat la Torino pe la 19:20, mai repede cu 10/15 minute decât trebuia (cred că am și decolat puțin mai repede, deci toate scenariile noastre cu zboruri anulate și avioane întarziate au fost frumos spulberate).

Zborul a fost superb (minus câteva turbulențe inconfortabile, pe care mai nou le simt foarte intens) pentru ca a fost senin și am vazut crestele Dolomiților scăldate în lumina apusului, iar când au început manevrele de aterizare deja se puteau vedea Alpii în zare, pe deasupra norilor. Torino se afla într-un cadru natural divin, iar asta observi încă din aer.

Am luat autobuzul din aeroport spre oraș, circulă la 15/20 de minute din fața aeroportului, iar după aprox. 35 de min. am coborât la stația Umbria/Livorno, la alte 10 minute de mers pe jos până la str. Filippo Burzio unde ne-am cazat la Ideal Loft.
Biletul de autobuz costa 7,5 euro/adult (copiii circulă gratuit, cel puțin până la 6 ani), luat de la un tonomat din aeroport, dar se poate cumpăra și de la șofer. Foarte mulți călători au făcut asta.

Ne-am luat pentru cameră o pizza delicioasă de la Singapore Ristorante descoperit întâmplator la un colț de stradă, pentru că ne era foarte, foarte foame și deja destul de târziu pentru o masă mai elaborată.

A doua zi:

Planul:

  • Mic dejun în oraș – Recomandare: Try the best local (HOT) chocolate at Baratti & Milano (When you leave the cafe, don’t forget to take a picture of one of the most instagrammable places in Turin – the Galleria Subalpina).
  • Muzeul Automobilului – The Car Museum (MAUTO)
  • Cazare și somnic
  • Muzeul Cinematografului – Mole Antonelliana – hosts the Museum of Cinema (cu rezervare pentru liftul panoramic)
  • Cina în oras + plimbare pe centru – Recomandare: zona Piazza San Carlo una din cele mai frumoase piețe din Italia (“twin” churches – the church of San Carlo Borromeo and the church of Santa Cristina)

În realitate:

Am schimbat planul complet pentru că: băieții n-au mai vrut la Muzeul Auto (le-a ajuns ce-au văzut la Modena și Maranello anul trecut probabil sau pur și simplu li s-a părut cam departe zona Lingoto, o suburbie a orașului), la Mole Antoneliana am mai găsit bilete pentru liftul panoramic doar miercuri și in plus tocmai aflasem despre un mini parc de distracții sezonier în Parcul Pellerina. Așadar…

Cum cazarea ne era centrala, am mers de dimineață 10 minute pe jos până în Piazza de la Consolata unde se află celebra cafenea Caffee Al Bicerin, locul în care s-a născut această băutură senzaționala (espresso + ciocolată caldă + frișcă) și unde am luat micul dejun: Biccerin (desigur), croissant, ciocolată caldă, espresso, pannini.

Apoi am vizitat frumusețea barocă din piață – Santuario della Consolata (Madona della Consolata), unde cred că Albert a recunoscut pentru prima dată cât de frumoasă poate fi o biserică și chiar ne-a întrebat câteva lucruri despre Iisus, văzut răstignit pe o cruce lângă altarul ornamentat nemaipomenit și care în mod evident i-a atras atenția.

De aici, am pornit în plimbare pe strazi și străduțe până la Piazza San Carlo, inima orașului Torino, trecând pe langa Palazzo Madama și Palazzo Reale din Piazza Castello și pe celebra Via Roma cu magazinele ei de lux ca niște muzee pentru muritorii de rând. În această plimbare ne-am dat seama că Torino este IMENS, totul este foarte mare de la biserici la magazine, de la străzi la piețe și desigur la distanțe. Nu mi s-a părut ca am localizat centrul – centrul era peste tot! În câteva rânduri ne-am zis ca seamănă cu Milano (foarte mare totul, iz de oraș puternic și bogat), în alte câteva rânduri cu Viena (clădirile și arterele principale), puțin cu Bologna (porticurile), dar în esență nu seamană cu nimic de prin Italia sau cu alte orașe europene mari văzute de noi.

Caffe Al Bicerin (Piazza della Consolata, 5, 10122 Torino)

Străduțe tipice în Torino

Piazza San Carlo view spre bisericile gemene San Carlo Borromeo & Santa Cristina/ view spre Via Roma cu Hermes pe colț

În Piazza San Carlo – una din cele mai mari piețe din Europa, ne-am dat seama că este și destul de cald (22 de grade la ora 11, soare puternic, noi venind după un început de toamnă extrem de ploios și rece la Cluj), așa că numai bine ne-am gândit să ne relaxăm la soare și să decidem ce facem mai departe… Dar stai, avem copilul cu noi și tocmai ne-a anunțat că îl doare burta… Decidem să continuăm până la următoarea cafenea unde putem folosi o baie, dar ne mai trece din dureri când găsim un magazin mare Lego.

Lucrurile nu se rezolvă însă la cafeneaua următoare așa că nu zăbovim și hotărâm să mergem pe jos spre apartament unde oricum era plănuit să ne odihnim la prânz. Până în cameră mai descoperim câteva magazine drăguțe și gelaterii în fața cărora orice durere de burta se poate transforma ciudat în amintire. Totuși, abia după un somn bun trece tot disconfortul, așa că după amiaza ne găsește din nou în oraș…

Mergem la Luna Park alla Pellerina (Parcul della Pellerina nu este doar cel mai mare parc din Torino ci este de-a dreptul cel mai mare parc din Italia). Luna Park este un mini parc de distracții ce funcționează aici din 1 octombrie până în 6 noiembrie (Fall edition). Mergem pe jos pentru că durează doar 25 de minute de la cazare și ne face să trecem prin zone foarte diferite din oraș. Încă sunt uimita de cât de bine poate arăta un oraș care practic a avut parte de “glorie” comunistă. Am simțit asta și la Milano cu 9 ani în urmă, iar cine cunoaște Marăștiul și Mănășturul (cartiere ale Clujului) pricepe exact ce vreau să spun.

După parc și toata agitația de acolo facem un alt drum lung pe jos până pe Via IV Marzo unde luăm cina la Forno Ricca (recomandăm!) dupa 22 de mii si ceva de pași prin Torino. Acest loc este înțesat cu localuri simpatice și terase cu forfotă specifică și ne-a plăcut așa de tare că l-am căutat și seara următoare. Apoi, oricât de incredibil ar părea, tot pe jos ne-am întors în cameră. E drept că Albert s-a cocoțat pe umerii lui taică’so, dar serios, nu mai puteam avea pretenții, chiar și noi resimțindu-ne picioarele după cei 26 de mii de pași. Țin să precizez aceste numere, pentru că dacă ceasul nu mi-ar spune fix cât mă mișc nu aș crede că fac atât de mulți pași pentru nimic în lume.

Parco della Pellerina (Corso Appio Claudio, 10146 Torino)

Luna Park (parc de distracții sezonier în cadrul Parco della Pellerina)

Forno Ricca (Via IV Marzo, 8, 10122 Torino)

A treia zi: (muzeele sunt închise)

Planul:

  • Mic dejun în oraș – Recomandare: Try Bicerin at Caffè Platti SAU Caffee Al Bicerin
  • Centru (descoperim puțin orașul) – See the most important palaces – Palazzo Reale di Torino (in Piazza Castello), Palazzo Madama, Palazzo Carignano; The Cattedrale di San Giovanni Battista – When you visit the Duomo, don’t miss the Chapel of the Holy Shroud; Via Roma (complet acoperită cu porticuri)
  • Cazare și somnic
  • Outside Turin – Zoom Biopark (cina unde se nimerește, vedem, poate chiar în parc).

În realitate:

După experiența Luna Park della Pellerina, Albert ne spune clar că el vrea să mergem de dimineață la Zoom Biopark, să vedem animelele, că el nu mai poate aștepta (are o dragoste pentru animale în acest moment de nici nu mi-o explic). Zoom Biopark a fost chiar singurul loc din această escapadă despre care i-am povestit înainte de plecare așa că era super nerăbdător. Am ales data de 4 octombrie pentru a vizita acest loc fiind și Ziua Mondială a Animalelor, dar și fiind o zi de marți când în Torino toate muzeele sunt închise, așa că era o alternativă ce se plia foarte bine pe timpul nostru. Am luat trenul de dimineață de la gara Torino Porta Susa în direcția Piscina di Pinerolo, unde am coborât și am mai mers încă 15 minute pe jos până la intrarea în parc. Se poate anunța la parc că se dorește transfer cu taxi de la gară contracost, dar nouă ne place să mergem să jos, așa că… Pont: Există o colaborarea a parcului cu Trenitalia și dacă faci dovada faptului că ai ajuns la ei cu Trenitalia (biletele de tren), îți rambursează taxa de drum. Biletul Torino – Piscina este 7,80 euro/dus-întors/adult (copiii mici circulă gratuit), iar asta se scade din prețurile biletele la parc, care nu sunt mici și există în tot felul de combinații, vedeți pe site. Locul este foarte bine întreținut, grădina este relativ nouă (deschisă în 2007), foarte bine organizată, animalele sunt “așezate” pe continente, se pot atinge girafele de pe un pod suspendat, poți vedea lemurii jucându-se în jurul tău, există loc de joacă în parc, tot felul de restaurante și alte atracții pentru copii, evenimente tematice foarte dese (noi am ratat la mustață începutul evenimentelor de Halloween, dar erau în pregătire). Este un loc foarte frumos, poate mai potrivit pentru sezonul cald când sunt deschise toate terasele (există una lângă pacul girafelor unde efectiv te simți ca în savană). Las pozele să vorbească, a fost magic (mai ales când am “socializat” cu girafa). Minunat este pentru familii, am petrecut o jumătate bună de zi aici și probabil dacă am fi avut mai mult timp la dispoziție, puteam sta lejer o zi întreagă.

Deși între Torino și Piscina sunt doar 35 de minute cu trenul, Albert, după atâta mers, a dormit buștean tot drumul și încă puțin în brațele mele după ce am coborât. Aveam de gând să ne întoarcem în cameră oricum, deși știam că după acel powernap nu va mai servi altă porție de somn. Așa că, având în vedere că de dimineață am luat doar un mic dejun rapid în gară la o mică cafenea Lavazza (app. Lavazza este made in Torino, există și un muzeu dedicat ei, dar n-am mai ajuns), ne-am oprit să luăm prânzul în Piazza Statuto, fix în acele ore în care Italia e în pauza de masă. A fost interesant faptul că am luat și noi masa ca niște italieni autentici, printre localnici, la un local oarecare, în orele în care chiar numai restaurantele sunt deschise. După o trecere scurtă prin cameră, luăm tramvaiul 13 și traversăm aproape tot orașul până la Monte dei Cappuccini, de unde auzisem că vom vedea cea mai frumoasă panoramă a orașului. Ar fi fost ideal să fie senin ca să vedem și Alpii, dar după cum spuneam mai sus, zilele cu adevărat senine par a fi rare la Torino.

Zoom Torino (Str. Piscina, 36, 10040 Cumiana TO)

Am petrecut cea mai frumoasă după-amiază la Torino, pe o vreme caldă de toamnă, pe gustul tuturor. În pozele de mai jos se poate vedea lumina caldă și cam cât de frumos a fost afară. Începutul lui octombrie se pare că este destul de cald chiar și la poalele celor mai înalți munți din Europa. Am descis să urcăm pe Monte dei Cappuccini pentru că este recomandat ca cel mai frumos loc de belvedere din Torino, în plus, la cazare găsiem un ghid minunat (pe care apoi mi l-am și cumpărat, cred că este cel mai frumos ghid din colecția mea la ora actuală) care povestea și el tare fain despre acest loc din oraș. Se poate urca și cu mașina, dar noi am luat-o frumos pe jos de la Chiesa Gran Madre di Dio, un loc simbolic al orașului, înconjurată de străduțe pitorești, destul de diferite de bulevardele foarte largi și lungi ale orașului. Urcarea nu este grea, iar dacă ai și o înghețată la purtător, nici nu simți drumul. De sus, orașul chiar se arată frumos, iar după ce lași loc și altora pentru poze cu panorama, poți intra în una din cele mai blânde Biserici baroce din Torino, Chiesa di Santa Maria al Monte. În acest loc, Albert ne-a întrebat privind picturile de pe pereți, de ce în tablouri totul arată “ca într-un vis?” Nu m-am gândit niciodată la această perspectivă, dar este clar că din acest moment, de care îmi voi aminti mereu, mă voi uita și eu altfel la orice pictură. Pentru mine a fost highlight-ul zilei, chiar dacă apoi am facut un drum lung prin Piazza Vittorio Veneto (cea mai mare din Torino) până în Piazza Castello, am văzut zice-se cea mai frumoasă biserică din oraș Chiesa di San Lorenzo și într-un final am ajuns în fața faimosului Giulgiu din Torino în Cattedrale di San Giovanni Battista. S-ar zice că a fost un periplu spiritual, însă de fapt a fost destul de pe gustul fiecăruia și până la urmă tot la o masă cu paste și vin s-a terminat, ca orice altă seara în Italia, tura aceasta. Trebuie să menționez și că printre toate aceste Biserici am trecut și pe la Strata, care a rămas așa ca un fel de “paradisul dulcilor” pentru noi toți, vedeți-le contul de Instagram pentru lămuriri.

Monte dei Cappuccini – Belvedere în fața Basilicii Santa Maria del Monte

Via Monteferrato –  una din străduțe pietonale pitorești din Torino

Piazza Castello la apus

Ultima zi

Planul:

  • Mic dejun în oraș (sau la cazare, pentru că trebuie să facem înainte sau după check-out-ul)
  • Posibilitati (cu bagajele după noi): Parco del Valentino (+ Borgo Medievale), Mercato di Porta Palazzo (the biggest open-air market in Europe), Magic Park Playground
  • Musai mergem să ne luăm ciocolată pentru acasă de la Caffarel.
  • Ar trebui să fim la 17:45 în aeroport, așa că maxim la 16:30 pornim din centru spre aeroport: Zbor Torino 19:45 – Cluj 23:00

În realitate:

În realitate, n-am făcut absolut nimic din ce era în plan, în afară de trecut pe la Caffarel (Via Carlo Alberto, 12, 10123 Torino) pentru ciocolată și plecat acasă. De ce am ținut neapărat să luăm de la Caffarel chiar dacă în Torino ciocolateriile sunt peste tot și cultul lor este evident? Pentru că pe undeva de aici a început istoria ciocolatei la Torino chiar dacă nu sub acest nume.

A fost însă o lungă zi prin oraș, după ce am decis să lăsam bagajele la o cafenea micuță de peste drum de cazarea noastră, astfel că am avut o zi foarte liberă în care să ne mișcăm în voie, având în vedere că zborul era planificat destul de târziu. Am început la Baratti & Milano, unde am luat micul dejun (restanță din prima zi) și deși este cafeneaua istorică cea mai renumită din oraș și una din “cele mai” celebre din Italia, noi nu am fost chiar impresionați, să nu mai comentez de prețuri! Însă da, arată ca în filme, pe bune! Iar cum se iese din cafenea se poate intra în Galleria Subalpina unul din locurile iconice din Torino. Însă noi, o bună parte din dimineață am petrecut-o la librăria Luxembourg din apropierea Palatului Carignano, care ne-a plăcut mult și unde am răsfoit cu toții o selecție impresionantă de cărți și reviste într-o sumedenie de limbi (n-aveau și în română, dar eu era cât pe ce să-mi iau cartea lui Stanley Tucci – Taste, despre rădăcinile lui italiene, însă am aflat că tocmai s-a tradus și la noi).

Pentru că după toate cele povestite, mai aveam la dispoziție cam două ore până la rezervarea de la Museo Nazionale del Cinema, deci destul de puțin pentru a merge în Parco del Valentino cum aveam de gând, am decis să ne petrecem timpul pe două din străzile noastre preferate, Via Po (cea care leagă Piazza Vittorio Veneto de Piazza Castello) și Via Garibaldi pe care am descoperit-o încă din prima zi, paralelă cu Via Roma, dar cu mult mai accesibilă nouă. Aceste două străzi sunt pline cu magazine, cafenele, foccaccerii, librării și gelaterii în care ți-e mai mare dragul să “pierzi vremea”. Ne-am oprit să mâncăm o foccaccia pe stradă, am intrat în câteva magazine de jucării, câteva anticariate, am descoperit magazinele Flying Tiger (vaaai cât mi-au plăcut, ne-am luat o grămadă de decorațiuni pentru Halloween, cât puteam pune în bagajele de bord, dar nici nu vreau să mă gândesc ce minuni pentru Crăciun aș găsi acolo) și bineînțeles că am mâncat înghețată și pasteeeee!

Caffè Baratti & Milano (P.za Castello, 27, 10123 Torino)

Galleria Subalpina, 16, 10123 Torino TO

Libreria Internazionale Luxemburg/Palazzo Carignano (Via Accademia delle Scienze, 3, 10123 Torino)

Ultima oprire pentru noi, înainte a o lua spre aeroport, în city break-ul de la Torino, a fost Museo Nazionale del Cinema, găzduit de Mole Antonelliana, pe Via Montebello. În primul rând, Mole Antonelliana este simbolul orașului Torino, la vremea sa, cea mai mare clădire din Italia, concepută inițial pentru o sinagogă, însă de-a lungul vremii a servit multor scopuri, iar în prezent este casă pentru Muzeul Cinematografiei. Se crede că este cea mai înaltă clădire din lume care adăpostește un muzeu, motiv pentru care s-a instalat în interior un lift panoramic, care ajunge până aproape de vârf. Acest lift a fost și motivul pentru care am rezervat bilet aici, căci în rest, pentru muzeu nu trebuie rezervare, este deschis de miercuri până luni, (marți închis). DAR, din păcate, cu o zi înainte de vizita noastră, liftul s-a trezit cu o defecțiune care îl va ține închis cel puțin până pe 31 octombrie 2022. Am primit banii înapoi chiar a doua zi (direct pe card, fără să fim nevoiți să îi cerem), dar chiar și așa, am intrat să vedem muzeul, care este minunat, iar asta am aflat abia în interior. Arată cu adevărat fabulos, aproape intimidant, s-a depus o muncă colosală în a-l amenaja, iar asta se vede și-l face să fie fără doar și poate cel mai interesant loc de văzut în Torino. Dacă mai ești și cunoscător (adică sunteți inițiați în arta cinematografiei cât de cât, cum noi nu suntem, mai ales în cinematografia italiană) cred că experiența vă va depăși orice așteptare. Istoria cinematografiei italiene este expusă într-un mod amplu și de efect, dar muzeul nu face referire doar la filmele italiene ci și la faptul că Italia (și mai ales Torino) au servit drept scenă pentru multe din peliculele antologice de care am auzit fără să fi știut unde s-au filmat. Chiar în acea zi, în apropiere de Caffarel, am văzut cum se pregătea o echipă de filmare în plină stradă. Muzeul este foarte interesant chiar și pentru copii, pe undeva interactiv, cu o mică secțiune dedicată desenelor animate, totul arată spectaculos, iar zona de relaxare cu canapele și ecrane cât vezi cu ochii poate fi o experiență memorabilă. Cum de altfel a fost întreaga noastră experiență la Torino, chiar dacă au mai rămas atâtea locuri de văzut, cafenele de încercat și experiențe de trăit. Dar toate acestea au rămas pentru o dată viitoare.

Pe curând, Italia! Grazie Mille!

Museo Nazionale del Cinema – Mole Antonelliana (Via Montebello, 20, 10124 Torino)

Farfuriile noastre în Italia

Atmosfera italiană a străzilor, pe care o iubim atât de mult

2 comentarii

  1. Felicitari pentru planul tau grozav si pentru cutia de rezerve pe care ai pus-o in functiune! A fost visionar sa creezi un plan detaliat, care sa te ajute sa ai o calatorie reusita in orasul italian Torino. Este o experienta incitanta, fara indoiala, pe care o poti impartasi si altora prin povestirea si postarea articolului de pe blog. Sper sa iti poti bucura toate experientele la fata locului si sa folosesti cunostintele acumulate in urmatoarea calatorie. Succes!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.