20 20, te-om pomeni cât om trăi!

Am o relație specială cu numărul 20, da, încă o mai am și după acest an :) M-am născut într-o zi de 20, am fost la Disneyland într-o zi de 20 (am asteptat cam 20 de ani pentru asta), am luat un examen important într-o zi de 20 etc… Și de obicei dacă aleg 20-ul pentru ceva îmi cam aduce noroc. Na, poate un numerolog “celebru” ar avea câteva obiecții, poate și un psiholog, dar asta e altă poveste :) Trebuia și putea fi un an nemaipomenit, ca orice an în care ești viu și sănătos și prezent în viața ta. Dar chiar mai mult decât atât: trebuia să ajung la concertul lui Celine Dion (încă am bilet pentru el când o fi), la mare, la munte, să văd Olimpiada de la Tokyo, să merg cu Albert la înot for the very first time. Lucruri mici ce ne bucură viața, știu! Numai că a apărut Covid-ul (culmea, nu în 2020, ci în 2019, dar în 2020 a făcut ravagiile și ne-a schimbat viețile) și restul aș zice că e istorie. Dar nu vreau să mă plâng de frivolități, căci alții și-au pierdut nunțile sau botezurile programate, vacanțe scumpe mult visate, alții job-urile din care trăiau, foarte mulți din nefericire au pierdut persoane dragi, ca să nu mai vorbim de faptul că vieți întregi s-au pierdut pentru totdeauna. O tragedie fără margini! Noi restul, trăim istoria asta ciudată despre care urmașii nostri vor învăța pe la toate materiile: istorie, literatură, biologie, chimie, geografie, economie… psihologie!? Și despre ciumă și implicațiile ei a aflat toată lumea în cele mai diverse contexte.

Citește mai departe

Povestim de 11 ani, cine ar fi crezut?

Acești 11 ani sună într-un fel intimidant. Nu că este mare “artă” ce fac eu pe aici, dar este ceva de suflet, făcut cu suflet, chiar dacă în ultimii ani sufletul meu a fost în multe alte părți. Acest al 11-lea an al blogului a fost unul dintre cele mai dinamice pentru mine în plan personal, genul acela în care am simțit că toate se întâmplă deodată. Acesta este ÎNCĂ statusul, nu e ca și cum tragem linie, în mod evident continuăm în aceeași notă. Aduce multă responsabilitate, oboseală, dar și destule satisfacții astfel încât să-i fac față mai mult pozitivă decât îngrijorată, ori cel puțin asta e ceea ce îmi zic pentru încurajare. În tot acest timp, locul meu online s-a tot șlefuit după mine și evenimentele din viața mea și uneori, nu de puține ori, parcă se agăța de mine ca să nu-l las și să-l duc mai departe. Și iată, azi îl duc mai departe, ca în fiecare an de ziua lui și Ziua României, printr-o încercare de a reconstrui pe scurt tabloul anului prin ceea ce nu s-a văzut în online. “Ce-am făcut când am tăcut”, ca să o parafrazez pe Esca.

Valea Izei, final de iulie 2019

Citește mai departe

Bialog – 10 ani de povești, 10 ani din viața mea

1 Decembrie 2008 a fost o zi ca oricare alta. Dar în ultimul deceniu n-a prea fost zi în care să deschid laptop-ul, să intru pe blog și să nu mă gândesc la acel 1 Decembrie și la ce m-o fi apucat atunci. OK, poate nu a fost chiar o zi ca oricare alta :) Acum, drept să vă spun, nu mă văd cu mult mai matură ca atunci, dar știu că am cu siguranță mai multă experiență la bord, poate chiar ceva mai multă minte (mă rog, uneori parcă totuși nu), iar viața îmi este în mod cert mai bogată. În acești ani, Bialog-ul nu a devenit ceva măreț, dar hei, nici nu mi-am propus vreodată asta. Însă a devenit ceva profund AL MEU, ceva la care invariabil mă întorc cu gândul sau cu fapta și la care până în prezent n-am putut renunța, chiar dacă au fost perioade în care nu și-a mai găsit locul în viața mea. Cred că și acum suntem într-o astfel de etapă și stă mărturie faptul că aș fi avut o idee destul de bună de a celebra acești 10 ani rotunzi, dar nu am putut să o materializez, oricât mi-am dorit. Lăsând asta pe altădată, azi, ca în fiecare an de ziua cuiva important din viața mea, n-am putut lăsa ziua asta pur și simplu doar să treacă… Așa că v-am pregătit încă o poveste de pus în albumul celor 10 ani de povești  :)

Citește mai departe

O poveste condensată cu Micul Prinț și Mica Sirenă

Anul trecut, exact pe 21 septembrie, la finalul astronomic al verii (sau începutul astronomic al toamnei, pentru cei mai apropiați sufletește de acest anotimp) publicam un articol la care am scris… 9 luni, simbolic fiind spus. Atunci, cu 11 zile înainte, începuse povestea noastră în 3. Când și cum a trecut anul cu toate cele 365 de zile ale sale mi se pare imposibil de înțeles, de disecat, de privit lucid, de povestit, căci, deși unele zile au părut cu adevărat lungi și nu chiar floare la ureche (fie vorba între noi), anul a trecut între două bătăi de inimă. Nimic mai mult, nimic mai puțin! Dar, acum, cu un zâmbet mare cât toată fața, nu pot să spun decât că WE MADE IT!  Așa că povestea de azi, nu va fi despre acest an de căpătâi al nostru ci despre felul în care l-am sărbătorit (celebrat). Sigur anul trecut în septembrie nu mă gândeam că profitând de această ocazie ne vom pune în cel mai firesc mod posibil într-un avion spre Danemarca, dar îmi place să cred că nici acum nu am habar despre ce o să facem la finalul următorului an ce se așterne fain frumos în fața noastră.

Citește mai departe

9 imagini cu poveste din al 9 lea an de Bialog

Anul acesta nu cred că sunt capabilă să scot un articol mai festiv de atât despre și pentru Bialog. Cu toate acestea, au trecut 9 ani de la acel Start de care amintesc an de an cu mândrie și parcă nu m-a lăsat inima să treacă acest 1 decembrie și să nu zic două vorbe despre acest an atât de sărac în articole, dar atât de plin în trăiri și atât de diferit de oricare altul petrecut (și) în online. Așa că profitând de ziua această liberă pentru tot românul din câmpul muncii (că-s eu în concediu “special” nu se pune) :) dar profitând și de vremea destul de neprietenoasă, care ne ține prin casă cu mic cu mare, am apucat să aleg 9 imagini care ar descrie acest an de Bialog mai bine ca orice altceva.

Citește mai departe

Conacul secuiesc – nu doar o experiență culinară

Câteva zile mai liniștite și mai întunecate și iată că am ajuns și la povestea zilei cu Nunta de fier, cea în care făcurăm și noi 6 ani de căsătorie și sărbătorirăm în premieră cu o plimbare prin România. Nu mă întrebați de la ce vin toate denumirile astea ale aniversărilor și ce înseamnă mai exact, dar se poate ca lumea să le țină minte mai ușor așa după denumire… că odată cu trecerea anilor… mai greu cu cifrele :) Vă povesteam în articolul dedicat weekendului săsesc că el s-a terminat fix pe 4 iunie cu ziua de la Colțești, programată cu mai bine de două săptămâni în avans ca să fim siguri că nu mai intervine nimic, cele trei tentative anterioare soldându-se cu câte un eșec…

Citește mai departe

City break în “ținutul sașilor” (Nunta de fier)

Pe la jumătatea lunii mai, sătui de ploaie, dar și cu dor de plimbare, ne-am plănuit acel weekend prelungit de la început de iunie, pe care cred că-l aștepta toată lumea încă de pe la Paști. În cazul nostru, mai coincidea acel weekend și cu aniversarea de 6 ani a căsătoriei (Nunta de fier) și chiar nu puteam sta acasă, deși nu eram nici foarte odihniți și nici nu ne puteam baza pe vremea extrem de capricioasă din ultima vreme. Cu toate acestea, într-o sâmbătă dimineața, ne-am întrebat ce ne-ar plăcea să facem “de ziua noastră” și amândoi am concluzionat că un weekend relaxant, nu foarte departe de casă, care să îmbine ideea de road trip cu cea a unei escapade calde și calme în doi, prin locuri care chiar ne merg la suflet, ne-ar avantaja de minune… Eu am zis: “vreau să fie soare și să aud în jurul meu vorbindu-se nemțește!” :) Și așa s-a conturat planul!

Citește mai departe