City break la Torino: 72 de ore și 76 de mii de pași în “capitala” ciocolatei de la poalele Alpilor

N-am mai făcut niciodată asta, n-am mai documentat niciodată așa o călătorie: aproape total de la fața locului. Însă, totul a pornit de la planul pe care l-am construit și pe care, de această dată, ni l-am trimis pe email cu câteva zile înainte de plecare “ca să ne fie mai clar”. Apoi, în fiecare zi am văzut ce ne-a ieșit și mai ales ce nu ne-a ieșit și ne-am amuzat teribil. Desigur, după cum mă așteptam, a mai durat ceva vreme până am pus eu cap la cap notițele, trecut prin poze (niciodată n-am făcut mai puține ca acum, cred că se numește maturitate sau ceva) și uite așa la peste o săptămână după ce ne-am întors, se cade să și postez. Ar mai fi de menționat că n-am avut nicio așteptare de fapt, Torino fiind un oraș italian foarte subestimat (poate e mai bine) și unde mai pui că toată nebunia zborurilor anulate din sezonul trecut ne-a făcut să nici nu-l plănuim prea tare. Cazare am găsit cu o săptămână înainte de plecare văzând că Wizz pare a se ține de cuvânt, dar totuși nu i-am povestit lui Albert prea multe ca să nu fie dezamăgit dacă nu mai plecăm. Însă, a trebuit să plecăm și ce să vedeți? Acum va trebui să ne mai și întoarcem căci, ne-a cam “foarte” plăcut la poalele Alpilor.

Citește mai departe

O zi la Modena. La pas prin orașul lui Enzo Ferrari, Luciano Pavarotti și al mâncării cu stele Michelin

Mare păcat să ajungem în Emilia-Romagna, să ne punem eventual baza la Bologna și să nu dăm o fugă până la Modena, cele două orașe fiind legate cu trenul de un drum de aproximativ 30 de minute. Vă pot spune multe despre Modena, dar esențialul este că aici s-au născut trei legende și musai să fie asta informația de căpătâi: marele Luciano Pavarotti, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, la fel de marele, în domeniul său, Enzo Ferrari, numele-i zice tot și poate nu la fel de celebră ca mai sus numiții însă categoric o legendă născută pentru a fi legendă, Osteria Francescana, declarat cel mai bun restaurant din lume în repetate rânduri, condus de carismaticul Chef Massimo Bottura. Să vă spun drept, noi am mers la Modena pentru Casa și Muzeul Ferrari, (însă nu despre asta va fi articolul), asta pentru la 4 ani încă nu știi de Pavarotti și în plus oricum vrei să mănânci numai înghețată :)

Citește mai departe

City break la Bologna: idei, locuri și emoții în unul din cele mai frumoase orașe din Italia

Pentru cei care ați ajuns aici pe blog de curând sau poate chiar cu această ocazie, ca să puteți înțelege entuziasmul meu de fiecare dată când scriu “povești italiene”, trebuie să știți un lucru important despre mine: Iubesc Italia! Italia este “țara mea de suflet”, acolo undeva regăsit între Lombardia, Toscana și Emilia-Romagna trăiește sufletul meu într-o nebunie de armonie. Italia am descoperit-o în 2009 pe axa Veneția-Verona-Padova, într-un august torid și pe care mai apoi, 7 ani la rând, am tot vizitat-o în diferite anotimpuri și prin diferite regiuni (cel puțin un city break pe an). La un moment dat, când timpul meu efectiv pentru scris era altul, i-am și dedicat un site, Vizitează Italia, unde puteți citi ceva mai în detaliu despre primele mele experiențe italiene. Puteți începe de aici dacă doriți. N-am renunțat la acel spațiu nici la ani distanță de când n-am mai scris acolo deloc, în ideea că poate cândva…

Citește mai departe

Jurnal din anul pandemiei – Ce ne priește, ce ne lipsește?

Eu nu cred că am fost fericiți și n-am știut, cum am văzut adesea scris pe wall-ul meu de Facebook de două săptămâni cam în fiecare zi. Ce cred însă este că unii nu vor fi fericiți niciodată indiferent ce, iar alții vor vedea mereu luminița de capătul tunelului în ciuda oricărei situații posibil catastrofale. Nu cred că aveam nevoie de o pandemie ca să înțelegem asta, dar, iată, pandemia pare a fi acum lecția mai multor generații, lecția tuturor fericiților și nefericiților la un loc. La fel, nu cred că pandemia ar fi trebuit să ne facă să înțelegem că NU ni se cuvine totul, de la tinerețe și sănătate până la vacanțe și călătorii ori ieșiri din casă la orice oră din zi sau din noapte. Și totuși, iată cum pandemia ne face să ne fie dor de lucrurile pe care le consideram oarecum banale, să ne îngrijorăm semnificativ pentru starea noastră fizică și psihică la orice vârstă, să ne punem o grămadă de întrebări, unele chiar foarte grele, unele pe care nu ni le-am mai pus niciodată, iar asta da, probabil că asta pe mulți îi poate face nefericiți.

Citește mai departe

Cele mai frumoase 10 orășele pe care le-am văzut în Europa

Adevărul este că recitind articolul cu străduțele frumoase pe care le văzusem în Europa în urmă cu 4 ani, mi-am amintit că atunci îmi mai dăduse târcoale ideea unui alt articol care nu s-a mai materializat până la urmă pe blog. Dar cum zilele trecute am avut nu doar un chef nebun de scris ci și o ciudată ambiție peste măsură, mi-am făcut timp să mă uit prin poze vechi și să alcătuiesc acest articol cadou de mărțișor pentru toți cei care încă mai intrați pe Bialog în speranța că eu voi reîncepe să public articole cu o frecvența decentă. De subiecte nu duc lipsă, cumva au ajuns să fie mai multe ca niciodată, dar paradoxal… n-am avut absolut nicio siguranță că acest articol va fi gata de 1 martie, însă am tras de mine cu plăcere și iată că avem un articol nou nouț despre (alte) 10 locuri frumoase tare de prin Europa…

Citește mai departe

Din poartă în poartă prin Europa

Nu mai știu exact care a fost prima fotografie pe care am făcut-o, în călătorii, în fața unei porți, dar știu care a fost prima de care m-am îndrăgostit iremediabil, cea de la Cisnădioara din poza de mai jos. Începând din acel moment, mi-am ales cu mare grijă porțile, chiar dacă, la fel ca-n viață, cele care mi-au plăcut cel mai mult erau, desigur, închise ;) Acesta, însă, a fost tot farmecul…

porti 2

Citește mai departe

10 locuri absolut perfecte pentru o cerere în căsătorie

Nu m-a lovit Cupidon peste noapte și nici Sfântul Valentin nu e neapărat scopul acestei postări (eu una n-aș pune întrebarea într-o zi în care să zicem că s-ar aștepta), dar am ținut în mine, de mult timp, ideea acestui articol căruia musai a fost să-i dau odată glas. Sigur că, mai mult decât locația, momentul și persoana potrivite sunt ce ar fi nevoie pentru o clipă de neuitat, dar încercați să vizualizați o cerere în căsătorie în locurile de mai jos. Cine știe, unii poate chiar ați trăit-o pe acolo ;)

P1140500

Citește mai departe