Sunt 3 ani de când am scris ultima oară, aici pe blog, despre Turcia 
Au fost alte timpuri, cred că pot spune asta. Timpuri în care îmi doream cu ardoare să merg să văd țara asta de graniță dintre Asia și Europa, o consideram poate, poarta de intrarea în Asia. Visam la mare și la Istanbul. Dar nu a fost să fie… Între timp…
Azi dimineață mi-a fost friguț încă înainte de a mă da jos din pat. A fost așa de ciudat de simțit asta pe un august neîncheiat încă, încât mi-a fost ciudă și am vânat soarele toată dimineața. Mda, față de anul trecut când până la 1 septembrie am dormit cu geamul de ca dormitor deschis, de aproape o săptămână soarele a fost așa de scump la vedere, că am și zis: “nuuu, nu poate veni toamna de acum!!!”, deși încă de la Ineu de săptămâna trecută v-am spus că e caniculă cu frunze uscate pe jos, sooo… vezi semnele, vezi semnele…
Sau la fel de bine s-ar fi putut intituala acest articol “Ultima zi de vacanță, prima zi caniculară de toamnă”. În curte la Ineu cad deja frunze uscate, eu stau la umbră și mă gândesc că deja mâine pe vremea asta îmi voi face bagajele ca mai apoi să o iau din loc, spre Cluj, spre toamnă. Spre toamnă mai mult… asta e, din acest motiv sunt melancolică chiar dacă momentan sunt 36 de grade în aer.
Mi-am promis că nu merg în Turcia, dacă nu pot ajunge la Istanbul, pentru că altfel simt că aș merge degeaba. Mi-am spus deseori și încă vreau să mă țin de cuvânt. Astfel că, un city break în fostul Constantinopol, cred că ar rezolva problema asta a mea și apoi cred că Turcia m-ar primi cu brațele deschise… la mare 
Adevărul este că Turcia, căreia eu nu i-am acordat cine știe ce atenție până acum (deși 80% dintre români și-au cam făcut concediile pe acolo), începe să mă atragă tot mai tare.
Azi dimineață la 7 eram în Aeroportul Internațional Cluj-Napoca. Nu, n-am plecat niciunde, nu eu ca să spun așa, dar a fost suficient să ajung acolo, să arunc un ochi (ăla deschis bine la ora aia) pe tabela de plecări, ca să-mi alimentez visele de zbor. Printre Taroame și Wizz-uri, evident, văd multe chartere spre Grecia și FOARTE multe spre Turcia. Nu aveai cum să le ratezi, semn că românii merg în Turcia, vacanțele la turci nu sunt nici pe departe “depășite”. Ok, îmi spun: și eu cum de nu am ajuns până acum?
