Parcul Național Plitvicka Jezera, locul în care realitatea bate photoshopul

Profit azi de o după amiază relativ mai liberă (liberă de la treburile cu care se ocupă mintea mea inclusiv când corpul e în repaus) și vă povestesc despre unul din cele mai frumoase și mai “must see” destinații turistice din Europa. Ușor nu este, căci desigur, ați citit zeci, poate chiar sute de articole pe tema Parcului Plitvicka, iar să aduc eu ceva nou aici e ca și cum m-aș pune să rescriu “Luceafărul”. Însă, oricum nu puteam trece prin Croația și să nu opresc la Plitvicka, deci era clar că se va lăsa cu o poveste…

DSCF1642

Încep așa: n-am cele mai reușite poze, ba chiar aș zice că sunt cele mai nereușite din toată vacanță. Asta nu pentru că le-ar fi făcut altcineva sau pentru că am schimbat aparatul ci pentru că atât eu cât și el ne-am dat bătuți. N-avea sens să ne punem cu imaginile pe care natura le-a creat acolo, deci orice poză vedeți, trebuie să știți că în realitate este mult, MULT mai frumos, de 100 de ori mai frumos…

DSCF1796

În urmă cu ceva ani, un profesor ne-a zis că traversând Austria, și-a dat seama că arată de 1000 de ori mai bine ca și în cărțile poștale și că are un respect deosebit pentru cei care aleg imaginile pentru vederi, căci e o muncă titanică să le faci să arate cât de cât ca realitatea și să fii credibil :) Suntem în plină eră Photoshopolitică, ce să facem? Mă rog, ar fi ceva de făcut: să mergem să vedem cu ochii noștri și apoi să comentăm :) Ceea ce am și făcut…

DSCF1682

Plitvicka Jezera este cel mai vechi parc național din Europa de Sud-Est, înființat în 1949 și situat în zona muntoasă, carstică din Croația centrală. În 1979 a fost adăugat pe lista patrimoniului mondial UNESCO, fiind printre primele situri naturale din această listă. Dacă vă întrebați ce cursuri de apă au contribuit la formarea Parcului, aflați că Râul Negru și Râul Alb formează Matica, cea care se varsă în lacul Proscansko. Acesta este primul și cel mare lac din cele 16 care formează Parcul Plitvicka Jezera. Aceste laculuri sunt legate între ele și se succed în cascadă, datorită diferențelor de nivel. Primele 12 lacuri sunt numite „lacurile superioare”, următoarele 4 fiind „lacurile inferioare”. Prea puțin importante sunt însă aceste detalii, căci nici nu te mai interesează după ce pui piciorul în parc. Desigur, după ce ai stat la o coadă kilometrică, ai mâncat ceva, ai băut măcar o sticlă de apă, ți-ai pus pălăria ca să nu te “insolezi” și ai trecut testul răbdării…. Da, toată lumea vrea să vadă acest parc și toată lumea îți va spune că a meritat fiecare kuna din portofel și fiecare minut de răbdare…

DSCF1718

Locul arată fenomenal, dar înainte de a te arunca cu capul înainte pentru a-l vizita, din scurta și intensa noastră experiență, am câte ceva de împărtășit ca să te organizezi mai bine. Noi am știut de la început că va fi un tur de forță, căci veneam din Istria (cu plecare la 7 dimineața) unde trebuia să ne și întoarcem la finalul zilei (unde am ajuns pe la 11 seara), iar în timp, numai drumul dura undeva la 6 ore cu mașina și încă pe frumoasele drumuri și autostrăzi croate (am mai zis că NU îmi pot imagina cât ar fi durat acest drum în România). Așa că, la o prima evaluare, ne permiteam un tur al parcului de maxim 4 ore. Și l-am făcut!!! Însă trebuie să știți că există și un tur mai scurt, de două ore și unul luuung bine, de 8 ore (în care practic faci turul complet al lacurilor). În funcție de disponibilitate (mă refer la timp, la condiția fizică, la ce vă doriți de la vizită și de ce nu la bani) biletele sunt și ele pentru o zi sau două. Cei mai mulți optează pentru o zi, dar o zi lumină petrecută exclusiv în parc (aici se încadrează cel mai des familiile cu copii). Pentru două zile am citit și observat că optează cei care au un ritm de travel mai lent sau care sunt setați pe treaba cu slow travel pe bune sau pur și simplu își doresc să se bucure de natura fabuloasă de aici mai multă vreme. Recunosc că poate peste ani, când nu vom mai fi doi voi vedea Plitivicka mai slow și evident mai bine ;)

DSCF1766

Până atunci, mă mulțumesc cu această vizită revigorantă, care deși făcută pe aglomerația cretină din luna august (din care fac și eu parte, că nu-s mai brează) m-a încântat peste măsură, m-a obosit binișor, dar așa cum cică “suferă baba la frumusețe” și baba din mine suferă la o altfel de frumusețe… Așa să tot sufăr, pe cuvânt de onoare! Pot spune că am văzut parcul. N-am alergat că nici nu avem cum, erau oameni în fața mea, oameni în spatele meu :) Am mers susținut pe alocuri și ne-am folosit și de vaporaș pe un anumit tronson, căci daaa, în biletul de 180 de kuna (pe o zi) ai inclusă și o plimbare cu vaporașul și una cu trenulețul. Trenulețul l-am folosit pentru a ne întoarce de la capătul lacului și ne-a ușurat mult vizita, căci altfel aveam ce veni până la intrarea unde ne lăsasem mașina. Apropo de parcare, sunt foarte bine organizați, există parcări cu plată, dar nu există să nu ai unde să-ți lași mașina… Măcar de stresul acesta n-ai parte!

DSCF1788

Ce ar mai fi de zis? Păi, dacă nu ești lămurit cum stă treaba cu parcul acesta și poate ai auzit că ar fi o chestie supraevaluată (deși eu n-am auzit), sau ți se pare scumpă intrarea (am mai zis că de fapt, 100 de lei e o sumă modică pentru o frumusețe naturală de genul acesteia), eu pot să-ți spun doar atât: La Plitvicka este vorba de o plimbare de zile mari, prin natură, o plimbare cum n-a mai fost alta. Nu e de bifat Plitvicka, e de simțit, de mirosit pădurea și apa, de respirat fiecare fir de umezeală împrăștiat de cascade, de amețit de la verde și de la acel albastru cu atribute de Paradis (căci așa îmi imaginez eu Paradisul, cu lacuri din astea pe marginea cărora poți sta o eternitate și cu oameni, mulți oameni… bucuroși). Desprea asta e vorba în Paradis, nu? Dacă e așa, atunci puteți ști de la mine că la Plitvicka, Divinitatea a lăsat o mostră…

DSCF1787

Chestiuni practice. Ce să știi despre vizitarea Parcului Național Plitvicka Jezera:

  • noi nu ne-am cazat în apropiere, dar recomand o cazare în zonă ca să nu pierdeți mult timp pe traseu, mai bine “pierdeți” acel timp în parc
  • locuri de cazare am văzut o sumedenie pe drum, pe cum ne apropiam de parc erau tot mai multe, multe indicatoare spre pensiuni, spre locuri de luat masa, de campare etc
  • pentru familiile cu copii, MUSAI o modalitate de cărat copilul până la 2 (sau poate chiar 3 ani) și când spun cărat NU mă refer la cărucior, e foarte, foarte greu cu cărucior, sunt poteci și potecuțe pe care am văzut părinți cărând în brațe și cărucioarele (eu n-aș opta pentru varianța căruț sub nicio formă)
  • dacă cel mic e prea mic, poate mai bine așteptați un an, pentru copiii până în doi ani poate fi solicitant (chiar dacă e cărat), poate fi plictisitor și se va mârâi cam mult, poate fi chiar inadecvat pe soare și căldură
  • pentru copiii peste 5 ani va un deliciu și o experiență ce nu o vor uita, i-am văzut pe cei mici fascinați de pești, de apa limpede, de vapor, de trenuleț, de cascade, de felul în care îi stropea apa, de tot…
  • traseele sunt notate A, B, C, D, la finalul fiecăruia fiind un loc de odihnă cu terase, locuri de joacă, toalete, magazine cu suveniruri (scumpicele), locuri de luat masa, poieniță unde să te odihnești
  • citisem eu undeva înainte de plecare că n-ai voie să intri în parc cu mâncare și apă, FALS, este voie cu ce vrei tu, nu te controlează nimeni, doar bunul simț de a nu lăsa gunoi în frumusețe de loc
  • dacă ai venit fără nimic de mâncare și băut, îți poți procura de la magazinele de la intrarea în parc, prețuri cât de cât OK pentru un loc ATÂT de turistic, ai inclusiv exchange office (rată de schimb mai puțin simpatică, dar măcar există)
  • pentru orice tip de traseu, ai nevoie măcar de apă și de o șapcă, vara nu poți face traseul fără ele!!!
  • biletul de intrare se poate plăti în kuna sau cu cardul, de unde tot kuna îți ia (nu acceptă euro)
  • pentru traversarea unuia din lacuri cu vaporașul ți se va pune o ștampilă pe bilet, la fel trebuie să prezinți biletul și la urcarea în trenuleț dacă vrei să parcurgi o bucată cu el, deci păstrează biletul până la finalul vizitei
  • din ce ne-am dat noi seama cu vaporașul poți merge o singură dată (nu te plimbi toată ziua), de asta ți se pune acea ștampilă (să mă contrazică cine crede că nu e așa) :)
  • cel mai frumos traseul este traseul A, care începe chiar la intrarea 1 în parc, este partea cea mai spectaculoasă care ți se deschide la un punct de belvedere, după ce ai trecut de ghișeul de bilete, mie chiar mi s-au umezit ochii puțin de tot, din două motive, unul din ele fiind frumusețea incredibilă a Cascadei Mari (cea mai mare din tot parcul)
  • dacă puteți evitați weekend-ul (noi am ales o zi de miercuri, ca să fie ceva mai puțin aglomerat, căci deja era suficient că e august)
  • dacă aveți ocazia să alegeți o zi cu soare, o să fie sporit farmecul locului, am văzut imagini din zile mai gri și cu părere de rău pot spune că încă de atunci mi-am dorit să văd parcul într-o zi cu soare (știu că asta nu prea depinde de noi) :D
  • zică lumea ce o vrea, parcul ăsta e de văzut în viața asta fie măcar și pentru o singură dată…

4 comentarii

  1. Si noua ne a placut mult la Plitvice si am zis ca revenim, si ne cazam in parc, sa stam 2 zile , sa facem, sa dregem … dar cand…n-am mai precizat :-p
    Noua de fapt ne-a placut tare Croatia, cu totul. Clar m as mai duce, si tot asa, cu masina, pe slow motion
    Oricum parca au trecut o suta de ani de atunci, ma uit pe postarile vechi din Croatia, pe poze, si mi dau seama ca am cam uitat.

  2. Lacurile Plitvice sunt minunate. Ne-a placut la nebunie, si am hotarat sa revenim. Inca nu stiu cand, dar cred ca mi-ar placea sa incerc alt anotimp, poate toamna. Sunt convins ca arata total diferit.
    Tin minte ca in parcare era un anunt care zicea sa nu lasi masina dupa ora 19 (parca) pentru ca vine Mos Martin. Mereu m-am intrebat daca ursul stie si el sa nu vina mai devreme :-)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.