ITALIA: Bologna & Ciao Italia!

Pentru a treia zi din excursia noastră planul s-a schimbat de mai multe ori, dar datorită lui Jane care a lăudat Bologna ne-am decis pentru acest oraș, care nu era nici el chiar foarte departe de Mestre.

Ziua 3: Mestre-Bologna -Mestre

Inutil să vă spun că IC-ul cu care am vrut să mergem către Bologna era full la ora 9 dimineața și că a trebuit să așteptăm peste o oră un regional cu care să ajungem în oraș, dar uite că dorința de a vedea Bologna ne-a făcut să-l așteptăm și pe ăsta. Regionalele la ei sunt un fel de “Personalele” noastre, cele mai ordinare trenuri, dar cu are condiționat, viteză de 150 km/h, oameni cam civilizați, astfel că fără probleme într-o oră jumate eram deja în gara de la Bologna. Aici aflăm că putem ajunge în centru pe jos cam în 25 de minute. Drumul spre centru a fost încântător pentru că am trecut pe sub niște arcade care mergeau de o parte și de cealaltă a drumului. Ele dau chiar în Piazza Maggiore unde se află și Biserica San Petronius și Fântâna lui Neptun. Piazza chiar e mare și totul pare atât de bine conservat că uiți în ce secol ești. Bineînțeles că a trebuit să așteptăm să treacă orele de pauză ca să vizităm Biserica, dar deja ne-am obișnuit. A meritat din plin căci are cel mai frumos interior pe care l-am văzut eu vreodată. Nu ai voie să forografiezi înăuntru, dar poți cumpăra vederi cu interiorul la 0,25 cenți, așa că am luat vreo 4. Din Piazza Magiore, cum ieși din Biserică și o iei la dreapta pe niște străduțe caracteristice Italiei, adică micuțe și drăguțe, ajungi la cele două turnuri. Nu le știu istoria, dar știu că cel mic are cam 47 de m și este foarte înclinat, iar cel mare în care se poate și urca pentru 3 euro are 98 de m. Interesant e faptul că acest turn nu are lift și trebuie să urci treptele cam 15 minute ca să ajungi în vârf. Merită fie și numai pentru faptul că nu mai ai nevoie să mergi la aerobic în următoarea lună, căci ai pierdut calorii destule happy Am ajuns sus cu inima în gât și extrem de deshidratată, dar vânticelul ce se pornise m-a liniștit. De la înălțimea aceea Bologna ți se înfățișează în toată imensitatea ei ca o mare roșie/cărămizie, din oricare parte a turnului te-ai uita nu o poți cuprinde pe toată. Îm plus, se văd munții, chiar dacă noi nu am prins chiar cea mai senină zi. Oricum vizita la Bologna nu ar fi fost completă fără urcarea în turn. Apoi mi-am făcut pofta și am intrat prin câteva magazine. Dacă în celelalte orașe timpul nu mi-a permis să intru pe ici pe colo, la Bologna am reușit să intru în câteva, dar înafară de ceva sortimente de paste nu am luat nimic. Prețurile par cam mari în Italia și la mâncare și la îmbrăcăminte, dar evident că nu pentru o sesiune de shopping am mers eu acolo.

Drumul spre gară l-am făcut prin același loc, pe sub arcade, dar eram în permaneță cu ochii după un restaurant, căci nu vroiam să plecam fără să mâncăm niște paste bolognese. Într-un final poposim la un local pe lângă gară, asta după ce am trecut pe la câteva care erau închise până pe la orele 20. Pastele pe care le-am mâncat au fost OK, dar nu ceva ieșit din comun, mai mult pentru reclamă le-am luat, că poate mă săturam la fel de bine și în Mestre la același local unde mâncasem pizza cu o zi înainte.

Ne-am luat de pe drum și niște pachețele cu ciuperci și verdeață pentru că vitrinele fast food-urilor lor sunt atât de îmbietoare că te fac să salivezi chiar de ești sătul. Înapoi spre Mestre tot cu regionalul am venit în aceleași condiții explemplare, tot cu Eros Ramazzotti în urechi.

Concluzii:

  • se spune că Bologna este orașul cu cel mai ridicat nivel de trai din Italia și din cauza condițiior foarte bune de locuit și petrecere a timpului liber, acest lucru se vedea pe fața oamenilor, apropo, italienii par cei mai relaxați oameni pe care i-am văzut ever.
    știu cât de greu se urcă în turnul acela, dar trebuie, dacă vrei să vezi ce n-ai mai văzut.
    orașul a fost mai mult decât o mare surpriză.

Ziua 4: Mestre-Treviso-Cluj

Era ziua plecării și totul era așa de trist. Eu eram noslagică deja după zilele noastre italiene și nici nu părăsisem Italia încă. Pe lângă asta eram foarte obosiți și chiar i-am zis lui Clau că ar fi fost superb să fi mers după aceste zile pline de plimbări, măcar încă vreo 3 la Lido di Jesolo la Adriatică că oricum era tare aproape. În acest fel ne-am fi odihnit și vacanța ar fi fost completă. Altădată…

De la hotel am mers să luăm autobuzul spre Treviso, dar cam complicat căci nu am știut exact unde oprește. Așa că am dat o raită prin Mestre, prin Piazza 27 Octobre și am întrebat din 3 în 3 m de unde se ia autobuzul. Noroc că am plecat mai devreme de la hotel și nu ne-am panicat că pierdem avionul. Cu această ocazie am văzut bine și orășelul Mestre, care e destul de mare și de frumos, nu doar un satelit al Veneției. Până la urmă am mers la gară că știam că acolo oprește sigur busul, însă surpriză….venea doar la 10: 25 când teoretic noi ne-am plănuit să fim în aeroport. Dar până la urmă a fost bine căci am ajuns la timp pentru îmbarcare, poate și din cauză că de data acesta ne-a dus pe autostradă și nu prim orășele ca înainte cu 4 zile.

Zborul sper Cluj a fost la fel de bun, iar panorama asupra Veneției a fost fără cuvinte. Noroc că ne-am așezat exact pe parte care trebuie, că pe cealată parte nu se vedea. Cred că amintirea cu Veneția văzută din avion va rămâne cea mai vie din toată această excursie.

Concluzii generale:

  • Italia e foarte frumoasă și complexă, dar are prea mulți imigranți de toate națiile, care pot fi agasanți (mai ales în Veneția unde încearcă să-ți vândă diverse), dar turiștii sunt cei care o aglomerează exagerat.
  • orașele pe care le-am vizitat mi-au lăsat o impresie bună și amintiri de neșters de nici nu aș putea să zic care mi-a plăcut mai mult, deși îl tot întrebam pe Clau ce anume i-a plăcut lui.
  • drumurile din Italia sunt foarte bune, iar rețeaua de trenuri extrem de bine pusă la punct.
  • italiencele văzute pe stradă nu sunt foarte frumoase, dar sunt foarte aranjate și elegante, mai ales cele trecute bine de 40 de ani happy
  • daaaa, chiar toti cerșetorii sunt români happy dar au învățat bine italiana.
  • te descurci cam peste tot în engleză, dar îi înțelegi chiar și în italiana și de nu știi o boabă.
  • spiritual m-am întors mai bogată, financiar…nici nu mai contează big grin

P.S. Mai multe imagini din frumoasa Bologna, găsiți aici!

You may also like

7 comentarii

  1. Ei,Bia,una peste alta ati avut o excursie minunata,ati interactionat cu oameni si locuri si v-ati intorsi fascinati,cu promisiunea de a mai merge si altadata…
    Foarte frumos!

  2. Ana-Maria, mulțumesc că m-ai citit, că ai avut răbdare pâna la final, până la poze. Da, a fost frumos și nu pot decât să-ți urez și ție o vacanță la fel de frumoasă și de plină.

  3. off, cum mi-ai trezit tu amintiri… si eu am poze fix in ferestruica aia big grin
    si arcadele trotuarelor, si culoarea caselor, si stradutele, italiencele de 40 de ani atat de aranjate (in sensul bun al cuvantului)…
    la fel de mult noroc am avut si noi la plecare, si cu trenurile (am schimbat 3), si cu autobuzul din gara Treviso la aeroport (nu stiam ca e asa departe si e nevoie de autobuz – nu mai aveam niciun ban, noroc ca s-a putut plati si cu ajutorul cardului)

  4. Bia,comentariile de pe picasa sunt facute de mine….sa sti cine e zapacita cu comentatul laughing))))
    Frumoase fotografii!

  5. @Jane: toată lumea făcea poze în ferestrele alea big grin, cât despre bani și noi am fost cu ei la limită, aveam cardul dar bine că nu a fost nevoie să-l folosim de urgență happy
    @Ana-Maria: am văzut comentariile de pe Picasa, mersi mult, apoi m-am uitat și eu peste fotografiile tale happy

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.