Vacanța noastră îndelung așteptată în Cipru s-a întâmplat anul trecut în luna august. Ne-am gândit mult dacă să mergem totuși tot pe varianta de lună august, însă toate socotelile făcute ne-au setat vacanța chiar la început de lună. Vă spun sincer că niciodată n-am avut așa emoții în ceea ce privește vremea, știut fiind faptul că în Cipru este foarte cald inclusiv în octombrie, dar nu a fost cazul (recordul din Rhodos – iulie 2021 nu se dă bătut). N-am știut multe despre Cipru înainte de această vacanță în afară de faptul că în full season stai și te prăjești la soare, te bălăcești în ape incredbil de frumoase, mânânci foarte bine și teoretic te plimbi destul de puțin. Ajunși acolo însă, am descoprit o insulă mai mult decât frumoasă și de ofertantă turistic, cum n-aș fi crezut, și-am plecat desigur cu ideea clară că este o insulă pentru mai multe vacanțe. O săptămână este mult prea puțin și poți vedea cel mult o zonă din toată țara, dacă nu vrei să alergi haotic (în cazul nostru nostru, zona Ayia Napa/Larnaca). Și-am vrut musai să vedem și Nicosia!
Vacanță în Zakynthos: tot ce știu despre insula celor mai cunoscute țestoase din lume și a unui naufragiu controversat
Am tărăgănat acest articol toată toamna și toată iarna, gândindu-mă la un moment dat că poate toate acele senzații minunate de vacanță de vară s-au dus pe apa sâmbetei, trâgând atât de mult de mine să scriu. Apoi, cred că, datorită faptului că în jurul meu oamenii au început să vorbească DEJA despre vacanța de vară a lui 2023, m-am scuturat ca Baba Iarna de cojoace. Posibilitatea unei noi vacanțe la mare mi-a adus suflul de care am avut nevoie ca să mă pun pe treabă și să finalizez, în sfârșit, povestea unei vacanțe atât de dragi. Da, ne-am dorit să venim în Zakynthos pentru că până acum, nouă, vacanțele în Grecia insulară ne-au priit. Am scris câte o poveste frumoasă cu insulele grecești de când suntem 3, una în Creta, alta în Aegina, una în Rhodos, și… hmm, parcă ar mai merge o insulă/două/nouă, însă și ideea unei schimbări de decor mi-ar surâde. Până la noi planuri, însă…
Cele mai frumoase așezări din insula Rhodos: Lindos vs. Rhodos Town
Acest articol stă în draft de la finalul lui august 2021, chiar dacă, imediat după ce ne-am întors din Rhodos, la cald, am scris un articol de care mă bucur tare, pentru că nu m-a lăsat să uit detaliile organizatorice și impresiile proaspete. Din ce îmi spun statisticile (pe care le mai urmăresc din când în când) este și citit, ceea ce mă bucură în plus, pentru că poate a ajutat pe cineva să găsească alte informații despre Rhodos și să se organizeze mai bine. Încă de atunci aveam în plan să scriu despre cele mai frumoase locuri de pe insulă, dar (aproape) anul ce s-a scurs de atunci și până acum nu mi-a ajuns ca să și termin la timp ce aveam de povestit. Noroc că o prietenă își organizează anul acesta vacanța, în septembrie, în Rhodos și mi-a amintit de această poveste neîncheiată. M-am reîntors la ea cu pasiunea cu care scriam eu în trecut, mai ales că treaba asta m-a trimis și prin albumele cu poze (nu apucasem să aleg niciuna pe atunci, doar ceva text aveam), iar în miezul verii, pe caniculă, să revezi poze de la mare este ceva ce recomand ca activitate de “răcorire” ;) Și acum, să nu mai zăbovim în introducere pentru că Lindos și Rhodos Town așteaptă să fie descoperite!
Insula Rhodos: 10 impresii despre vacanța la mare în Grecia în 2021
Rhodos îmi părea o insulă îndepărtată. Este aproape de Asia Mică, este destul de în Sudul Mediteranei, este o insulă mult prea caldă vara și bătută de vânturi arțăgoase, este Grecia și totuși, toate imaginile îi accentuau mai mult alura orientală. Cu toate acestea m-am gândit la ea, imediat ce am vizitat Creta, dacă nu cumva chiar înainte. Iar de ceva vreme, mai ales cu pandemia pe fundal, îmi doream cu ardoare (ca să nu o numim disperare) să-i vină rândul. Și iată că i-a venit!
Cap Kaliakra, un popas obligatoriu în Dobrogea bulgărească
Finalul de Mai a fost sinonim de câțiva ani încoace cu ideea de vacanță timpurie sub forma unui city break /weekend break (Lombardia 2013 sau Puglia 2015), iar de câteva ori chiar cu vacanța adevărată. Fix în urmă cu doi ani plecam în prima noastră vacanță în trei, în Creta cea de neuitat, iar anul trecut tot pe vremea asta ajungeam pentru prima dată în Bulgaria, în zona Dobrogei de la sud de Dunăre, în Cadrilaterul ce a aparținut odată României și mai ales Reginei Maria. Vacanța noastră de anul trecut de la final de Mai avea să fie ultima la mare de până în prezent și încă nu știm cum se va configura vara ce stă să vină sub imperiul unui virus ticălos ce încă “se distrează” cu și printre noi. Și totuși, a fost odată un popas la Cap Kaliakra în 31 mai 2019 și nici nu-mi imaginam că va trece exact un an până să scriu despre el…
Balcicul diafan al Reginei Maria – “pânza de păianjen” de la malul mării
Sunt mai bine de 12 ani, cred, de când am citit Pânza de păianjen a Cellei Serghi și m-am îndrăgostit de un loc pe care nu-l văzusem niciodată. Povestea Dianei Slavu m-a captat în așa măsură că am urmărit-o ca pe un film bun, unde o poveste de iubire împletită cu povestea mării, cu romantismul unei vârste pierdute, dar pline de pasiune nu m-a putut lăsa indiferentă. În plus, până la această carte eu nu țin minte să-mi fi dorit să ajung în Bulgaria. Dar în urma lecturii ei m-am trezit că-mi doresc să ajung cât mai curând la Balcic, pentru că mare parte din poveste amintește de acest loc care, pe cum asimilam povestea mai bine pe atât mi se înfățișa mai fermecător. Abia apoi am aflat despre cum viața Reginei Maria s-a împletit cu acest loc, abia apoi am citi tot ce am prins despre povestea unei Românii pierdute și despre cum ecoul vag al unui ținut te poate chema la el de oriunde te-ai afla.
Portul Pireu: ce să vezi, să savurezi și să nu ratezi
Dacă aș împacheta acum pentru Grecia (ceea ce n-ar fi rău chiar deloc) și aș ști că aș avea de ajuns din nou în Pireu, aș face tot posibilul să rămân măcar o noapte sau două în oraș, să mă cazez undeva în superbul cartier Kastella, într-un apartament cu vedere la mare și să mă satur de albul orbitor al cladirilor și al navelor de croazieră, care într-un amestec coerent nici nu te mai lasă să faci diferența dintre ferestrele locuințelor și hublourile vapoarelor acostate în apropierea țărmului. Abia după ce am crezut că am făcut eu marea descoperire a albului de Pireu, am aflat că de fapt Pireul se mai numește “orașul alb” semn că au mai observat și alții înaintea mea peisajul luminos al marelui port, demn de un supranume. Așa că azi o să mă întorc virtual la Pireu și o să vă povestesc și vouă de ce nu-mi pare doar un oraș de trecere spre insule (citește despre Aegina, Creta sau Corfu) ori spre minunata Atena.