De ce n-am dat-o imediat cu revelionul din San Marino, căci nu mai aveam mult de povestit? Pentru că eu am simțit diferit acest revelion… și mai ales prima dimineață de după și astea meritau o postare separată. După cum vă spuneam ne-am cazat la Hotel Titano în cea mai interesantă cameră de o persoană; mică, evident, ca orice în San Marino, de la șampania micuță pe care ne-am cumpărat-o ca să ne cinstim la miezul nopții, până la cutiuțele de Tic Tac cu câte 5 drajeuri/cutie, până la Baci Perugini cu câte două bomboane, toate-s mici, pe bune, așa și camera de la Titano, dar a fost atât de drăguță, așa de intimă, așa de interesant ni s-a părut că de la geam puteam atinge podoabele de Crăciun de le stradă, încât am trecut de faptul că va trebui să împărțim un “pătuț” că pat nu pot să-i zic 
În plus era așa de bine și de cald în cameră că jur că a făcut toți banii și toată căutarea.
Pe la oare 22: 30 ora lor, 23:30 a României am ieșit în piața Santa Agata, o piață, cum altfel… micuță, din centru unde deja Magica Boooooola cânta de pe la prânz așa S-au mai plimbat ei prin oraș și au mai cântat cu turiștii, dar seara pe la 21 s-au retras acolo. Minunat la această piață este că poate fi văzută activitatea din ea, de undeva de sus, de pe o strada mai în pantă cu vedere spre piață. Bula Magică a făcut mare atmosferă, am coborât până lângă scenă și am stat până și-au terminat concertul, adică până pe la 23:30, când… SURPRIZĂ! în piațetă a început o discotecă în aer liber cu hit-uri din anii ’80-’90 și toată lumea, de la mic la mare s-a pus pe dans, fiecare cum știa. Deci, toți se distrau în cel mai simplu, mai uman și mai drăguț mod cu putință, nimeni nu era ofuscat că nu venise o mega vedetă intrenațională să întrețină atmosferă (nu vreau să mă gândesc cum ar fi reacționat o mulțime strânsă într-o piață din România, dacă asta ar fi fost… tot… în materie de muzică).
În timp ce lumea dansa, noi am zis că avem sub 30 de minute la dispoziție ca să ne căutăm cel mai bun loc din care să vedem artficiile… și așa din una în alta, fără să ne depărtăm mult de piață (căci doream să mai vedem și să simțim atmosfera aia încântător de simplă) am urcat efectiv pe zidurile cetății din San Marino. Nu puteam găsi un loc mai minunat în tot acel micuț stătuț De acolo am privit la ora 12 artificiile și nu doar cele din San Marino ci și cele din Rimini, căci vedeam departe în zare (repet, San Marino e pe munte, îți permite astfel de priveliști). Acolo, pe metereze am întâmpinat anul 2012, acolo ne-am pus dorința, acolo am desfăcut sticluța de șampanie, și ca niciodată am băut-o pe toată
Înainte de a pleca la hotel am mai trecut odată prin piață, unii nu încetaseră cu artificiile, era drăguț, cred că au dat cu ele după toate fusele orare. Și pentru că aveam un mare plan de dimineață, ne-am culcat în pătuțul nostru, în timp ce pe străzi lumea încă sărbătorea și forfota era încă în toi sub geamul nostru de la hotel.
În prima zi din 2012 ne-am trezit la 7, căci după calculele lui Clau pe la 7 jumate soarele trebuia să răsară și noi doream să-l vedeam, ne-am propus să vedem primul răsărit din an. Cum aveam în față Adriatica, ne-am gândit că soarele va ieși din mare (Est), dar nu a ieșit tocmai din mare, așa că locul pe care îl alesesem cu o zi înainte nu mai era potrivit. Nu eram dezamăgită că îl voi rata, dar parcă îmi și doream să-l văd, simțeam că trebuie să-l văd și se vedea asta pe fața mea mototolită de somn. Așa că din priviri ne-am înțeles să-l căutăm contracronometru, am căutat ca bezmeticii peste un sfert de oră, cel mai bun loc din San Marino în care să vedem răsăritul. Am alergat, am urcat ziduri, am sărit scări și ca într-un film de acțiune, parcă urmând să dezamorsăm o bombă sau ceva, am urcat până aproape de unul dintre turnrile celebre din San Marino, printre cele mai înalte locuri din stat și în momentul în care am zărit lumina galben/portocalie/rozalie a răsăritului am excalmat: L-am găsit! Și când mă gândesc că era cât pe ce să renunțăm la căutare… dar alergarea aceea și bătăile inimilor ultimelor 10 minute au fost cu siguranță, prima cea mai bună decizie din 2012, am început bine 
