Ce să faci la Brno (Cehia) de Revelion și Anul Nou

Știu că mai degrabă se apropie primăvara sau cel puțin așa ar trebui și mi-ar plăcea, dar n-am renunțat la ideea de a povesti măcar puțin despre vacanța noastră de iarnă începută la finalul anului trecut și terminată în primele zile ale acestui rotund 2020. Nu pot zice că a devenit încă un obicei, dar călătoria asta de iarnă (fără schi și vârfuri montane, deocamdată), recunosc că mi-ar plăcea să devină o tradiție de familie. Pentru noi, prima dată când am petrecut Revelionul într-o călătorie a fost abia la “ediția” 2011 (Budapesta), continuată în 2012 (Rimini/San Marino), în 2015 (Viena/Bratislava), 2017 (Graz/Viena) asta pe vremea când eram doar two on the road și ne cam săturasem să fim atât de “casnici” în nopțile noastre dintre ani, deși fie vorba între noi mini petrecerile în grup de prieteni n-au fost deloc resimițe ca petrecute p’acasă. Însă, parcă amintirile cele mai cele, am remarcat că le-am strâns în deplasare. Ieșind din casă și schimbând peisajul s-au strâns momente memorabile de genul “mai ții minte când am fost de Revelion…!?”. După ce ne-am făcut 3, deși mici și pișpirici, am zis să încercăm marea cu degetul și după ce am petrecut un Revelion chiar fain în formulă extinsă, aici aproape de casă, la Budapesta în 2019, am hotărât să ne întindem puțin mai mult decât ne-ar fi plapuma și să tragem o fugă de mai mulți km ca de obicei până în… Cehia. Uite așa s-a născut Revelionul 2020 în romanaticul și clar subestimatul oraș, capitală a vechii Moravii și cel mai mare centru universitar al țării ce ne-a dat cel puțin două iubiri atemporale, Praga și Kafka. Dar ce să o mai lungim, hai să vă arat Brno în plină iarnă, fără pic de zăpadă happy

30 decembrie – planul, drumul și cazarea

Ce-mi place la nebunie la escapada asta de iarnă este că niciodată n-am plănuit-o în detaliu. Față de vacanțele din orice alt anotimp, pentru ieșirea asta ce marchează debutul unui An Nou, planurile le facem târziu și uneori chiar schimbam sau adăugam ceva în ultimul moment. Călătoria asta n-a făcut excepție. Inițial aveam doar 3 nopți de cazare la Brno și asta datorită unui apartament încântător găsit pe Airbnb (vă povestesc imediat). Apoi, am mai adăugat o noapte la Budapesta pentru drumul de întoarcere ce avea să ne ducă acasă la Cluj. Și mai apoi, cu 3 zile înainte de plecarea ce urma să pornească de la Ineu, ne-am mai lipit o noapte și la dus undeva în Ungaria pe Defileul Dunării. Dar despre toate astea cu altă ocazie.

Așadar drumul spre Brno, urma efectiv să înceapă din Ungaria, însă n-am numărat orele ci doar nap-urile lui Albert, benzinăriile și eventual momentele însorite (fusese o zi cam închisă). Albert s-a comportat exemplar, moment numai bun să-mi pun semn în minte pentru zilele în care îmi testează toate limitele și când trebuie să-mi zic ca o mantră: “hai că e bine, uite ce bine a fost atunci când… ” big grin Oricum, în deplasări, Albert este ocupat cu altceva decât limitele noastre așa că, cel puțin până acum am avut călătorii destul de drăguțe și de ușoare, deși elaborate pentru un băiețel de 2 ani. Am făcut pe drum, cu tot cu opriri și alte nebunii, o zi (de iarnă) lumină și singurul lucru ce ne făcea să fim totuși destinși era curioziztatea de a vedea apartamentul ce ne-a făcut să alegem Brno ca destinație.

Situat într-o clădire istorică, la mansardă, deasupra unei străzi ce în 10 minute (pe jos) sau 4 minute (cu tramvaiul ce avea stație chiar în fața clădirii) te ducea direct în centru, apartamentul Katerinei este superb așa cum am văzut din poze ba chiar peste așteptări. Lumina caldă de la răsărit și până la apus ne-a făcut să ne ajungă la inimă instant și să ne minunam de el în orice moment al zilei. Atentă la detalii, așa cum se poate vedea și în imaginile de mai jos, Katerina a creat un adevărat acasă pentru orice persoană va decide să se cazeze aici. Așa de mult ne-a plăcut că în seara în care am ajuns, n-am mai ieșit din casă. Ne-am comandat 3 feluri de paste, am mâncat ciocolata primită de Crăciun în cantități industriale și ne-am bucurat de interior. Avem să ne bucurăm de interior și în zilele următoare…

31 decembrie – clătite, ciocolată caldă, odihnă și luminile orașului

Ne-am trezit târziu, pentru că nu știu dacă am menționat până acum, dar facem asta de obicei în ultima zi din an. Ne-am mișcat în reluare o dimineață întreagă și părea perfect OK, cu atât mai mult cu cât doream să rezistăm cu toții până la miezul nopții și era o idee bună să împingem somnul de prânz cât mai mult posibil. Într-un târziu ne-am echipat și am ieșit din casă, pe jos, spre centru. Nu era frig deloc deși ne-am așteptat să fie, ba soarele era de-a dreptul orbitor și ne-a făcut să regretăm că nu ne-am luat ochelarii de soare de acasă. Orașul nu părea foarte aminat, asta și pentru că în 31 decembrie foarte multe localuri și magazine centrale erau închise. Știam asta și nu ne-am panicat, mai ales că am ochit o galerie comercială cu Tesco atașat, chiar pe centru, de unde am hotărât să ne facem cumpărăturile pentru noaptea de Revelion și prima parte a zilei de Anul Nou. Așa că am poposit la Velký Špalíček și prima oprire a fost… magazinul de jucării happy După ce am cumpărat liniștea în familie sub forma a două mașinuțe, am putut pleca să luăm micul dejun rușinos de târziu la Waf-Waf, loc despre care n-am suficiente cuvinte să-l recomand, deși chiar nu știam de el dinainte (se află la primul nivel în Velký Špalíček). Las chiar prima imagine de mai jos să “vorbească” singură. Apoi, toată lumea sătulă și mulțumită a putut pleca la cumpărături urmând prima regulă de bun simț a oricăreri sesiuni de shopping: “niciodată nu pleca la cumpărături cu stomacul gol”.

Deși nu pare că toate cele de mai sus ne-ar fi luat prea mult timp, de fapt ne-au luat, așa că ne-am retras la somn. Ideea nu era să dormim toți, doar băieții, iar eu să ies la plimbare fără ei pentru că îmi dădeau liber cum ar veni. Ehei, în orice alt moment al vieții mele probabil așa aș fi făcut, dar e lesne de înțeles că am dormit la prânz 2 ceasuri bune și adânci de mi s-a părut că plutesc pe deasupra patului. Da, au fost și ei mirați că s-au trezit după somnul de prânz cu mine acolo în pat… neobișnuit pentru mine. Vă zic: lumina odihnitoare din apartament a făcut toți banii. Și uite așa am reușit să nu închei anul obosită, chiar dacă obosită l-am cam petrecut. Pam, pam.

Totuși, anul nu se terminase, noi aveam un oraș de descoperit chiar dacă se întunecase, așa că după o plimbare cu tramvaiul de data aceasta (biletele se pot lua de la vatman) am poposit în buricul târgului. Pe acolo lumea se pregătea de Revelion. Familii numeroase o luau către Piața Centrală sau Piața Libertății (Náměstí Svobody), concertele începuseră deja, cele câteva localuri deschise în zona centrală erau arhipline, locurile unde urmau să aibă loc petrecerile de Anul Nou fremătau de tineri, petardele începeau să se facă auzite, ce mai, orașul se trezise la viață. Dar pentru că noi n-am avut nicio intenție de a petrece în aglomerație și gălăgie, ne-am mulțumit cu lunga plimbare pe centru, cu vizita nocturnă la clădirea simbol a Moraviei, Catedrala Sfinții Petru și Pavel care arată cu adevărat spectaculos și ne-am întors acasă cu tramvaiul înainte ca lucrurile și artificiile să o ia razna. Apoi Anul Nou a venit în tihnă la căldurică cu un pahar de vin sau după caz o cană de ceiuț, artificii văzute din toate părțile (baneficiile mansardei) și în principiu gânduri bune.

1 ianuarie – o poveste cu un castel și sushi pe săturate

Se arăta o altă dimineață târzie și perfect legală atâta timp cât ai culcat copilul târziu. Micul dejun l-am pregătit în apartament și am lungit momentul lui cât de mult am putut. Apoi am plecat spre castel că prea lenevisem, eram de două zile în Brno și nu ajunsesem la principalul lui obiectiv turistic deschis chiar și în prima zi a Anului Nou.

Castelul Špilberk este situat pe vârful unui deal din Brno și deși nu este atât de impunător sunt șanse mari să fie văzut din multe puncte de pe arterele principale. Era un castel regal important al Moraviei la mijlocul secolului al XIV-lea, dar a fost transformat treptat într-o fortăreață uriașă în stil baroc, ce a devenit cea mai dură închisoare din Austro-Ungaria. Trecând peste aspectele istorice, castelul și întreg domeniul ce-l înconjoară par a fi devenit în zilele noastre cel mai mare și boem loc de promenadă pentru locuitorii din Brno. Așa că nu m-am mirat când pe la prânz în prima zi a Anului Nou erau plin de vizitatori plimbăreți la castel, majoritatea cu copiii după ei, se împingeau cărucioare, se alerga după toddleri, se râdea și se plângea în același timp și asta doar ca toată lumea să știe că pentru copii prima zi a anului este la fel de frumoasă și de intensă ca toate celelalte 364 sau 365 de zile ce au mai rămas. Ce păcat că oamenii mari au uitat să fie copii, nu? Micul Prinț avea dreptate winking

Castelul Špilberk este și cel mai important loc panoramic al orașului, iar eu ador să caut aceste locuri și să văd o așezarea de undeva de deasupra ei. Urc trepte, turnuri, dealuri și la nevoie chiar și munți pentru a vedea un loc din cea mai bună perspectivă, ori la Brno clar locul este acesta. Mulțumiți de vizită ne-am întors pentru siestă, doar că de data asta eu am sărit-o și am preferat să citesc, să beau un cappuccino și să savurez liniștea, căci nu prea dese sunt aceste momente. În rest, am așteptat seara pentru că aflasem de un local bun (Running sushi Wang) și ne-am gândit că dacă tot “se mănâncă” pește de Anul Nou, noi să alegem varianta japoneză că nu degeaba japonezii sunt cei mai longevivi oameni de pe planetă. Așadar, față de prima zi a anului trecut, prima zi a acestui an a fost… parfum. Să anunțe un an mai calm, oare?

2 ianuarie – SKØG, clădiri și mașinuțe

Pe 2 ianuarie am luat-o din loc cu destinația Budapesta, dar înainte de asta aveam două restanțe. Prima era să luăm micul dejun la SKØG și a doua să ajungem la cel mai mare magazin de jucării din Brno, pentru că i-am promis lui Albert că venim când va fi deschis și pe cât putem încercăm să ne ținem promisiunile. Pe 31 și 1 a fost închis și el foarte greu a înțeles de ce, mai ales că avea în vitrină fix trenulețul Lego pe care îl avem și noi și tare cred că el credea că e de fapt al lui cel din vitrină. happy

Micul dejun la SKØG se impunea și efectiv nu aveți cum să-l ratați dacă ajungeți la Brno pentru că este cel mai cool și hipsteresc local din oraș, mâncarea este minunată, iar de cafea, ce să mai zic? Totul e la superlativ, plus vibe-ul scandinav, plus engleza impecabilă a băieților de la local, plus cel mai bun cappuccino pe care l-am așteptat practic de când plecasem din Cluj cu aproape două săptămâni înainte. După damblaua cu cafeneaua, am pus de-o plimbare pe centru, mai ales că era o zi senină cu o lumină aparte care parcă potența frumusețea clădirilor. Am intrat și prin două librării de unde ne-am procurat cărticica “tradițională” la prima vizită într-o țară nouă, iar apoi, doar nu credeați că am uitat, am poposit la magazinul de jucării pe numele lui adevărat Sparkys. Cum să vă zic? Ne-a plăcut și nouă, să nu fie copiii disperați după asemenea locuri? A se vedea ultima imagine din calupul următor cu “paradisul masinuțelor colorate”. În ciuda aparențelor noi am plecat de acolo nu cu o mașinuță ci cu o motocicletă în cinstea faptului că ne aflam ATÂT de aproape de celebrul circuitul MOTO GP de la Brno (Masarykring).

Bonus: Tramvaiele din Brno și… niște concluzii

Nu aș putea să închei fără să menționez tramvaiele, principalul mijloc de transport în comun din oraș, foarte, foarte multe, foarte, foarte curate și extrem de fotogenice. Clau a tras o ședință foto cu ele în seara zilei de 1 ianuarie, în amintirea tramvaielor lui iubite din Arad, majoritatea aduse din fosta Cehoslovacie, adică de pe aici de prin zonă, surate ale tramvaielor din imaginile de mai jos. Albert a fost fascinat de ele, el le iubeste maxim și pe cele din Cluj și oricum inainte de a ajunge la Brno îmi cerea să le vadă pe laptop, asocia imaginea vacanței următoare la acea vreme cu aceste tramvaie.

Concluzia este că ne-a plăcut (dacă nu v-ați prins deja), dar că am avut la dispoziție timp mai puțin decât ne-a părut inițial. Am mai fi mers la VIDA Science Center (și este marele regret al escapadei) și poate am fi tras o fugă în afara orașului la Castelul Veveří aflat la doar 12 km de Brno, dar pentru asta am fi avut nevoie de încă o zi măcar. Unul din neajunsurile escapadelor de iarnă este lipsa luminii naturale o bună bucată din zi, așa că întunecându-se repede pare că pentru unele lucruri chiar nu mai râmane timp. Dar cum nu mai bifez de ceva vreme, n-a părut un capăt de lume. Poate va exista o dată viitoare winking

You may also like

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.