Skopje la 40 de grade în aer

Mi-a dat seama ieri că deși anul trecut am ajuns în capitala Macedoniei, venind din Grecia și mai mult decât atât am stat 3 zile si două nopți, din motive nici de mine știute nu am suflat o vorbă.

Dar, m-am gândit că totuși capitala acestei țări, europene până la urmă, merită din partea mea ceva atenție chiar dacă am lăsat timpul să treacă aiurea. În primul rând o fac în cinstea celor doi prieteni de acolo, Stanko și Dejan care ne-au primit cu brațele deschise și de care sincer mi-e dor, era cât pe ce să ne vedem și vara asta, dar nu a fost să fie.

Bun, deci planul de anul trecut cu Skopje a prins contur când Stanko nici nu a vrut să audă că trecem prin Macedonia și nu trecem pe la el. Așa că la întoarcerea din Corfu am zis că o invitație de acest fel nu se refuză chiar așa și ne-am înființat în Skopje într-o seara toridă de august când la prima vedere capitala Macedoniei ni s-a părut și nu doar ni s-a părut extrem de animată. O adevărată viață tumultoasă de noapte se înfățișa înaintea noastră. Prietenii macedoneni, au vrut să intram bine în atmosferă și deși eu condusesem de-mi săriseră fulgii a trebuit să ajungem musai la o terasă pe centru să vedem diferențele dintre viața de noapte de la Cluj (de care băieții s-au plâns mereu) și cea din Skopje (1-0 pentru Skopje, n-am ce zice).

A doua zi, la lumina soarelui și la cele 40 de grade în aer, tot băieții noștri au vrut să ne arate și orașul, noi leșinați de la oboseală și toropiți de la căldură numai de asta nu aveam chef (până și eu, știu, ciudat), dar, din nou, nu puteam rata vizita orașului cu ghid gratuit, născut și crescut acolo.

Ce mi-a plăcut:

  • că deși cu potențial mult mai mic ca Bucureștiul, orașul crește văzând cu ochii, se construiesc teatre și poduri și tot centrul freamătă sub imperiul dezvoltării
  • oamenii au înțeles că orice mic loc trebuie valorificat, de exemplu casa memoriala a Maicii Tereza, născută la Skopje, dar ce contează că acea casă natală nu mai există, au construit alta frumos, au expus obiectele ei vechi, au făcut o statuie, o capelă și au transformat fără îndoială locul în unul de pelerinaj
  • orașul este curat și ieftin, te lovesc cele două aspecte încă din primele ore ale zilei, grupul nostru de 7 persoane a luat un mic dejun aproape gratis la o terasă pe centru (iaurt și ceva plăcintă întinsă) iar în “buricul târgului” din nou , noi cei 7 am mâncat îngheațate pe săturate și am băut un fel de suc la halbă, totul constând pentru toți undeva sub 10 euro
  • oamenii sunt extrem de primitori și de amabili, sunt calzi și ceea ce numesc eu oameni “buni”, ăia de ți-ar da sufletul numai ca să te simți bine, îmi părea din ce în ce mai bine că am ajuns în Macedonia
  • benzina a fost cea mai ieftină de pe tot traseul și cel mai tare aspect, avea același preț la orice benzinărie

Ce nu mi-a plăcut:

  • că aveau și ei probleme cu locurile de parcare și au ajuns chiar să parcheze mașinile pe mijlocul drumului (eu inițial m-am speriat, apoi mi-a explicat Stanko că este perfect normal)
  • de sus (au și ei un punct de belvedere) orașul arată doar ca un mare parc industrial, nu are deloc alură de oraș atrăgător, te încearcă un sentiment că și Bucureștiul e mai frumos (din capitalele vizitate), cu alte cuvinte, luat per ansamblu orașul nu are strălucirea marilor metropole, poate pentru că nici nu este o mare metropolă, de ce să nu recunoasc?
  • numărul mare de musulmani care aproape că au asediat orașul, sunt foarte mulți și în marea aia de ortodocși balcanici nu vreau să-mi imaginez cum o duc

Una peste alta, Macedonia ca țară este mișto din multe puncte de vedere (eu încă mai sper să ajung în zona lacului Ohrid), are autostrăzi (mai multe adică, deci sta de 100 de ori mai bine ca noi), are munți și are oameni de treabă. Dar din păcate este o țară prin care doar treci, nu este o țară foarte turistică, dar ei fac eforturi disperate să scoată bani din turism și sunt pe calea cea bună. Ce mă distrează însă foarte tare este felul absolut universal și hilar în care-i urăsc pe greci (salata e macedoneană, Alexandru cel Mare este macedonean este Alexander the Great nu the Greek, iar regiunea aia din Grecia care se numește Macedonia îi calcă pe nervi maxim, în plus grecii nu le-au lăsat niciun strop de litoral), aproape că îi înțeleg :)

Dacă aveți drum pe acolo (și aveți dacă mergeți în Grecia și nu vreți să traversați Bulgaria), vă sfătuiesc să nu ratați Skopje, măcar pentru o zi, măcar așa, de dragul faptului că cel puțin oamenii merită să o faceți. Nu o să regretați :)

Cele 7 capitale pe care le-am văzut (II)

Continuăm călătoria spre celelalte trei capitale Europene pe care le-am vizitat chiar anul trecut.

Belgrad (august 2010)

Dacă nu l-aș fi văzut nu aș fi crezut că poate fi atât de frumos chiar și cu acele clădiri bombardate care mi-au făcut piela de găină. Belgrad-ul, capitala Serbiei este un oraș curat și atrăgător, cu bulevarde largi și parcuri imense chiar în centrul său. Sincer mi s-a părut mai frumos ca Bucureștiul dacă ar fi să-l compar cu ceva.

Locul preferat: chiar centrul, în fața Ministerului afacerilor externe und mi-am parcat mașina și am primit și amendă :))

Ce să nu ratați: definitely o pleșcaviță autentică, noi am ratat-o că nu aveam dinari și ne-a fost o ciudă….

Regret: că l-am văzut cumva în trecere și merita mai mult, mi-aș fi dorit mai ales să-l văd noaptea

Skopje (august 2010)

Capitala Macedoniei m-a impresionat prin faptul că am văzut că lucrurile se mișcă, că știu să atragă turiștii și că nu se lasă. Prevăd un viitor frumos pentru Skopje, se construiește de mama focului și nu doar blocuri de locuințe ci teatre și biblioteci. Am văzut cu ochii mei cum se lucra. Centrul este foarte drăguț, modern și aranjat.

M-a impresionat ceasul de pe Muzeul de Istorie care s-a oprit la ora marelui cutremul din 1963, care a devastat orașul și în care și-au pierdut viața foarte mulți oameni. M-a impresioant și casa memorial a  Maicii Tereza și Podul de piatră de pe râul Vadar.

Locul preferat: Fortăreața Kale care deși văzută la 40 de grade mi s-a părut un loc superb (aici, dacă vă puteți imagina este amplasată si Ambasada USA în Macedonia)

Ce să nu ratați: îngețata comparabilă cu cea din Italia și Casa Maicii Tereza (unde este intrarea liberă și se pot lăsa mesaje)

Regret: că nu am intart la Muzeul de Istorie, dart eram mega obositi dupa ce am condus din Corfu.

Roma (noiembrie 2010)

Trebuie să mai vin aici. Cu această idee am plecat anul trecut de la Roma, după cele 5 zile petrecute acolo. Roma este fără să exagerez, un oraș de o frumusețe rară, de unde un impătimit al istoriei nu ar mai pleca. Roma este inima Italiei și orașul cel mai vizitat. Este și mândria țării și o altă capitală imperială, ai impresia că aici se întâmplă totul. Nu îți vor ajunge nici 100 de zile ca să zici că ai văzut-o, dar te poți amăgi cu o săpătămână. Greu mi-am găsit cuvintele să spun ceva despre Roma, când am povestit aici pe blog, de aceea nici acum nu pot zice mai multe.

Locul preferat: Piazza Navona (o superbitate care pare alt loc in diferite momente ale zilei)

Ce să nu ratați: urcarea în Cupola Catedralei Sf. Petru de la Vatican (priveliștea este sufocant de frumoasă)

Regret: că nu am intrat să văd Il Colosseo și din interior (dar am zis că las să-l văd așa cu Clau)

Pe lista “de vizitat” mai sunt și alte capitale de care ochii mei abia așteaptă să se bucure. Voi pe unde ați colindat?

Salutari din Macedonia

La Skopje e 8 dimineata, iar noi ne pregatim sa mergem sa vizitam orasul. Aseara dupa ce am ajuns la prietenii nostri din Macedonia am mers in recunoastere pe timp de noapte si tare mi-a placut ce am vazut; nu ma asteptam la atata lumina si culoare in acest oras si mai ales la atata lume la 12 noaptea in centru: strazi pline, terase pline, parcuri pline.
Cica au ceva cafea speciala pe aici (asa ni s-a zis)… merg sa incerc :)