Balcicul diafan al Reginei Maria – “pânza de păianjen” de la malul mării

Sunt mai bine de 12 ani, cred, de când am citit Pânza de păianjen a Cellei Serghi și m-am îndrăgostit de un loc pe care nu-l văzusem niciodată. Povestea Dianei Slavu m-a captat în așa măsură că am urmărit-o ca pe un film bun, unde o poveste de iubire împletită cu povestea mării, cu romantismul unei vârste pierdute, dar pline de pasiune nu m-a putut lăsa indiferentă. În plus, până la această carte eu nu țin minte să-mi fi dorit să ajung în Bulgaria. Dar în urma lecturii ei m-am trezit că-mi doresc să ajung cât mai curând la Balcic, pentru că mare parte din poveste amintește de acest loc care, pe cum asimilam povestea mai bine pe atât mi se înfățișa mai fermecător. Abia apoi am aflat despre cum viața Reginei Maria s-a împletit cu acest loc, abia apoi am citi tot ce am prins despre povestea unei Românii pierdute și despre cum ecoul vag al unui ținut te poate chema la el de oriunde te-ai afla.

Fără să fac din Balcic o țintă de bifat în bucketlist, dar urmând probabil o “pânză de păianjen” intimă și invizibilă, am ajuns până la urmă în Bulgaria, anul acesta la începutul lunii iunie, când soarele doar tatona terenul și sezonul estival era doar la început. Ajungeam la Balcic după câteva zile la Constanța și un drum extrem de scurt cu o singură oprire la Cap Kaliakra (aș putea scrie un articol și despre asta). Ne-am cazat la un hotel deloc pretențios, afacere de familie, undeva pe malul mării, dar nu vă imaginați că se spărgeau valurile la intrare. A fost ceva basic, de unde cel mai puternic în amintire ne-au rămas trasmisiunile de pe TVR Internațional dedicate vizitei SS Papa Francisc aflat tocmai atunci în România.

Nu am avut un plan exact pentru Balcic, dar nu știu dacă ați observat, însă de când “ne” călătorim în trei, un plan exact nu mai poate exista, ori exact acesta este de fapt planul în sine. Oricum, liniile mari au fost trasate dintotdeauna și asta implica sigur vizita la Castelul Reginei Maria și măcar o după-amiază de leneveală la soare. La început însă a fost Faleza (da, cu majusculă) din oraș care mi-a plăcut foarte mult, mai ales în lumina apusului târziu. Mai exact, mi-a plăcut Coasta Mării Negre de la Balcic care nu-mi semăna deloc cu cea din România. Să fie vinovați versanții de calcar din perimetrul său, care au făcut ca localitatea să fie supranumită Orașul Alb de la Marea Neagră, să fie oare altceva, nu știu să vă spun, dar adevărul este că are ceva în plus față de coasta de la nord de graniță. Pe de altă parte, cumva, această faleză descrie perfect Balcicul ca oraș-stațiune: cochet, arhaic și liniștit. Însă multitudinea de terase și hoteluri frumoase te fac să le zici, totuși, de noroc celor care se ocupă de turism la “marea noastră”, dar știu că mulți se trezesc cu astfel de sentimente când ajung în Bulgaria. Faleza din Balcic îți rămâne la suflet cu aerul ei, culorile ei și sentimentul unui loc de care oamenilor le pasă și sunt gata să-i lase și pe alții să se înfrupte din el.

Și pentru că vreau să las la final “cireașa de pe tort”, adică minunatul Castel al Reginei “Noastre”, aflându-ne încă pe faleză, o să vă povestesc puțin și despre plajă. Balcicul nu este recunoscut pentru plaje, pentru leneveală la soare avem stațiunile din jur, cum ar fi celebra Albena care chiar se poate vedea de pe faleza din Balcic. Și totuși, dacă ajungeți la Balcic puteți face plajă bine mersi pe una din plajele orașului, noi am testat-o doar pe cea de la Nomad pentru că ne-a plăcut mult și terasa cu același nume și condițiile de la plajă. Din păcate apa a fost rece, ne-a reconfirmat faptul că Marea Neagră este foarte rece la începutul sezonului indiferent cât de frumoasă este vremea în rest. Plaja și Marea sunt minunate aici de nu te mai saturi să le privești. Dar, dacă veniți în Bulgaria pentru plajă și soare, recomandarea mea ar fi să nu vă cazați în Balcic ci să căutați o stațiune croită special pentru asta. Din căutările mele, pe lângă Albena, îmi par frumoase Sunny Beach și Constantin și Elena, plus că ambele sunt apropiate și de Varna, cel mai mare oraș bulgar de la Marea Neagră. Data viitoare ne-am spus și noi că musai să ajungem și pe la Varna. Balcicul și Varna sunt orașe stațiune mai bune pentru vizitat decât pentru lenevit.

Dar Castelul Reginei Maria, supranumit “The Quiet Nest”, a fost practic motivul principal care ne-a adus la Balcic. Castelul este de fapt o vilă mare cu pereți albi și acoperișuri de țiglă roșie străjuite de un minaret, construită după planurile și gusturile Reginei Maria, care i-a servit drept reședință în perioada scurtă în care Cadrilaterul a aparținut României. Domeniul Castelului cuprinde șase case, câte una pentru fiecare copil al Reginei Maria, dar și celebra Grădină Botanică gândită în amănunt de Regină și care în prezent aparține Universității din Sofia. Tot din dorința Reginei Maria a fost ridicat și paraclisul „Stella Maris”, în stil ortodox, unde Regina se reculegea. Atât de bine se simțea în „Cuibul Singuratic”, încât Regina a lăsat dorința ca după moartea ei, inima să-i fie păstrată în incinta paraclisului, ceea ce s-a și întâmplat (în prezent se află la Muzeul de Istorie din București, dar nu se poate vedea splendida cutie în care se spune ar fi Inima Reginei).

Dacă acest Castel în sine nu este spectaculos, domeniul și Grădina Botanică în care Regina și-a pus tot sufletul sunt de o frumusețe rară. Grădina Botanică de pe malul mării este superbă, iar vizita noastră în sezonul de vârf al trandafirilor a fost de maxim efect, căci nu știu când și în ce sezon poate fi mai frumoasă. Vă spun că este de pus foarte sus în lista locurilor de vizitat, mai ales dacă sunteți un romantic incurabil. Am vizitat Castelul cu “Memoriile” Reginei după mine, pentru că așa mi s-a părut normal, chiar dacă genul acesta de carte se savurează, nu se fotografiază. Cele trei volume traduse în limba română (au fost scrise în engleză, limba maternă a Reginei) cred că le voi savura și eu la pensie, sau după ce Albert se va cubări și el într-un fotoliu cu cărțile lui în timp ce eu îmi voi vedea de ale mele (juts wait for it) happy

Alte recomandări pentru a vizita Balcicul:

  • sezonul estival de vârf s-ar putea să fie extrem de aglomerat, așa că dacă plănuiți o vizită și pentru altceva în afară de plajă și baie în Marea Neagră cred că primăvara ar fi cel mai potrivit moment să plănuiți un weekend break aici
  • prețurile sunt mai bune ca la noi la mare și da, se poate plăti în lei aproape peste tot (biletul la Castel, tichetul de parcare, mâncarea la restaurant etc), dar este bine să aveți și leva la voi cel puțin pentru înghețată și suveniruri
  • vigneta pentru Bulgaria se poate cumpăra imediat după ce ați trecut granita, dar sunt cozi de-a dreptul hilare, în timp ce frumos și elegant se poate lua online (desigur că n-am stat la acele cozi, să fim serioși)
  • TOATĂ lumea știe și vorbește românește, în prima zi nici n-am realizat că plecasem din Constanța din acest punct de vedere
  • mâncarea e foarte bună, undeva la granița dintre mâncarea tradițională românească, mesele balcanice și bucătăria orientală, n-ai cum să nu savurezi ceva bun în Bulgaria
  • există parcări publice gratuite în Balcic, pe care noi le-am găsit destul de libere, dar asta și poate că încă nu începuse nebunia estivală
  • bulgarii se comportă tare fain cu copiii, așa că n-a fost loc în care să întrăm și unde Albert să nu primească scaun sau tacâmuri micuțe sau jucării cu care să-și umple timpul
  • ca și suvenir de la Balcic trebuie să luați orice din colecțiile lor Rose of Bulgaria, toată escapada noastră la Balcic poartă acest miros sau o sticlă din vinurile lor renumite
  • la final vă las într-o notă veselă, cu o recomandare de local, pe care toată lumea din Balcic o va face oricum, localul Ariciu, unde am luat micul dejun înainte de plecare și unde ne-a plăcut tare mult, unde mai pui că este spre intrarea principală la Castel și e plin de tarabe pe acolo, cu de toate pentru toți, iar copiii sunt foarte încântați happy

You may also like

2 comentarii

  1. La Ariciu am mancat si noi in vara, dar copilul meu este mare acum happy. Cand era micut si am ajuns prin Bulgaria la plimbare din Vama Veche ,la Albena am avut noroc de un chelner super dragut care ne-a povestit despre fiecare fel de mancare si ce ar putea sa spuna la bucatarie sa scoata, sau sa puna, pentru a putea fi mancat si de copil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.