Bialog Cafe: o destinație pentu fiecare carte

De ceva vreme am în minte o astfel de postare, numai că a fost nevoie să privesc îndelung la brațul de cărți neterminate (record negativ, nu alta) și să mă amăgesc că le voi termina până la final de an, ca să mă pun să compun un articol așa cum îmi place mie. Pentru că da, cel puțin în ultima vreme, dacă o carte nu mă duce undeva, undeva să văd cu ochii minții locul, atunci nu mă duce niciunde, deci o abandonez fără regrete. Totuși însă, au trecut prin mâinile mele câteva cărți care m-au dus fix acolo unde mi-am dorit, când mi-am dorit…

A_young_woman_reading,_Rome_-_2072

Citește mai departe

Eliade: de la Kandy la Calcutta

Am călătorit pe Marea Roșie și Oceanul Indian, cu opriri dese și fructoase prin porturile și orașle mari ale Egiptului, alături de Mircea Eliade. Azi o luăm din Sry Lanca spre India și probabil ca și el nu vom mai vrea să plecăm, căci India, țara contrastelor violente l-a fermecat pentru totdeauna pe tânărul savant roman. S-a îndrăgostit de oameni (femeile l-au făcut să capituleze și să se îndrăgostească nebunește, iar bărbații l-au cucerit prin statură si bunătate) și de locurile pline de culoare.

Kandypleoapele mă dureau de soare și de culori.

Foto

Anuradjapuraorașul întreg e semănat cu ruine.

Foto

Poonomalle

Dacă plouă, din ceruri plouă
Dacă murim, în zei ne ducem.
Iar în zori, deșteptându-ne spunem:
Fie, să trăim și această zi.

Foto

Belurnoaptea și luna Gangelui aparțin poeziei.

Foto

Calcuttanu pot scrie asupra unui oraș în care vei viețui pașnic, primind scrisori și citind ziare, în care nu vizitezi muzeele, gândind întotdeauna că vei avea timp a doua zi.

Foto

Dacă vrei să ai parte de călătoria ta proprie și să se întâmple să nu știi care e cea mai ieftină și rapidă variantă spre Calcutta, limitează-te la a citi cartea. O găsești pe Libris.ro !

Eliade: de la Alexandria la Colombo

Prin vara anului 1929 îmi cade în mână o carte de filosofie indiană scrisă în englezește, în a cărei prefață se vorbea despre acest Maharajah de Kassimbazar ca despre un adevărat mântuitor al Bengalului. Se spunea acolo că omul acela are un suflet sfânt , că savanții din întreaga Indie îi sunt îndatorați pentru fel și chip de ajutoare primate, studenții din întreaga lume găsesc sprijin în el, că e părintele sărmanilor din Bengal și așa mai departe. Cum eu însumi mă pregăteam pentru o călătorie în India, îi scriu; și peste vreo două luni primesc un răspuns în franțuzește, care suna cam astfel: “Iubite Domn, gândul D-tale de a veni în India pentru studii îmi face o deosebită placere, un an sau doi însă nu vor fi de ajuns. Te rog comunică-mi cam cât ai dori să primești pe lună sub formă de bursa. Viața europeană costă foarte mult; viața indiană, pe sfert.”

Așa și-a pregătit Mircea Eliade plecarea spre India, astfel că azi vom călători alături de el și de cartea Biblioteca Maharajahului din Egipt până în Ceylon. Trebuie să spun că aceasta este una dintre cele mai frumoase cărți care îmbină filosofia cu călătoria, jurnalul de călătorie cu realitatea unor locuri atât de inedite, gândurile unui savant în căutarea miracolului descoperii.

Absolutul nu se gustă de două ori.

Alexandriae un port cu diguri și un far alb

Foto

Cairopurtat pe străzi cu pasul celui care așteaptă totul de la întâmplare

Foto

Piramideleca în fotografii :)

Foto

Port-Saiddeprimantă impresie de port pustiu

Foto

Canalul Suezcălătorii primlor clase sunt întotdeauna aceeași. Numai cei din ultima clasă de schimbă.

Foto

Marea Roșieajunge la o albăstreală artificială […] de ce îi va fi spunând Marea Roșie?

Foto

Oceanul Indianîntâlneam același spasm al existenței vaste, acel vârtej care adună conștiința în vârf de ac, iar în clipa următoare o risipește.

Foto

Colombo – corbii au fost cea dintâi verificare a celor ce  știam despre India.

Foto

Data viitoare ne vom continua călătoria în India și Bengal alături de aceeași carte fabuloasă Biblioteca Maharajahului și de de experiența fulminantă în atât de atractiva Indie a lui Eliade. Pentru călătoria completă, puteți achiziționa cartea din librăria online, Libris.ro. E mai ieftină decât un bilet spre Cairo sau Calcutta cu low cost ;)

La olimpiadă în India

V-am promis și povestea lui Costi, sper că nu v-am făcut să așteptați prea mult, povestea e interesantă, cu siguranță trăită ea a devenit pentru câștigătorul nostru o experiență de neuitat.

În octombrie 2007, am trăit una dintre cele mai frumoase experienţe din viaţa mea: călătoria în India, la Hyderabad. Ca ziarist, m-am alăturat delegaţiei române la Jocurile Mondiale Militare, o competiţie similară Jocurilor Olimpice, numai că participanţii sunt membri ai forţelor armate din lume. Am făcut escală în Amsterdam, unde am stat vreo cinci ore, aşa că am apucat să văd cât de cât oraşul, să mă plimb prin Red District şi să-mi fac o părere despre olandezi, despre stilul lor de viaţă şi civilizaţia atât de diferită faţă de ce e „la modă” în România. În fine, după Amsterdam, am avut zbor direct către Hyderabad, un oraş din centrul Indiei, cam al şaptelea din ţară ca număr de locuitori, vreo opt milioane. Am zburat aproximativ nouă ore, în avionul KLM ni s-a servit mâncare cu specific indian (brr, din start am zis că o să mor de foame), am mers de nu mai ştiu câte ori la toaletă (de altfel, se făcuse coadă) şi, după ce am aterizat, am avut impresia că am plonjat pe o altă planetă: feţele mi se păreau dubioase, hainele învechite, aeroportul îmbâcsit şi aglomerat, aerul irespirabil…

Ţi-aş putea povesti două zile despre sentimentul de pustietate pe care l-am trăit câteva minute bune, până când mi-am văzut geamantanul pe bandă. Am cam avut de aşteptat în aeroport, era o harababură de nedescris, lipsa de organizare mi se părea evidentă… În fine, am fost luaţi de un autobuz şi transportaţi către aşa-zisul „parc olimpic”. Am traversat oraşul, din câte am reuşit să disting în beznă, că era ora 3 noaptea. Am văzut clădiri prăbuşite şi cocioabe imediat lângă malluri şi complexe de birouri din sticlă şi oţel, oameni dormind în mijlocul străzii, maşinuţe ciudate, vaci şi tot tacâmul de specific indian. Au urmat vreo 10 zile incredibile, cu plimbări prin vecinătăţi, târguieli cu perle şi senzaţii pe care nu cred că o să le mai am vreodată (inclusiv nebunia de a lua un „tuc-tuc”, o ricşă, pe post de taxi, şi a mă plimba alături de un coleg prin oraş, fără să cunoaştem străzi sau locaţii. Ştiam doar că vrem la City Center, ăsta era un mall, iar indianul, care nu prea le bunghea pe engleză sau făcea pe prostul, ne-a dus prima dată în centrul oraşului.

Oricum, călătoria a fost super-ieftină pentru buzunarele noastre, adică de vreo patru dolari ne-a plimbat mai bine de jumătate de oră). Şi, ca să ajung şi la finalul grăbit al poveştii, ne-am întors tot prin Amsterdam, dar n-am mai avut timp să-l vizitez. Când am ajuns la Bucureşti, mă simţeam atât de special, de parcă făcusem ceva deosebit, înghiţisem viermi sau ceva de genul ăsta. Luând taxiul de la aeroport, mi-am amintit plimbările din Hyderabad şi m-a cuprins dorul de mizeria aceea din India. Interesant, nu? Trebuie să mergi acolo ca să simţi efectiv viaţa. La scurtă vreme, a început să mă doară ficatul şi n-am putut să nu mă gândesc că s-ar putea să fie ceva de la vaccinurile de dinaintea călătoriei sau de la vreun virus contractat în India. În timp, problemele acelea au dispărut şi acum trăiesc nostagia acelui drum. Şi mâine aş pleca din nou, chiar dacă zborul pare infinit de lung.

Le reamintesc celor doi câștigători să mă anunțe când primesc cărțile !!!