Travel – Bialog

Cap Kaliakra, un popas obligatoriu în Dobrogea bulgărească

31 mai 2020 Niciun comentariu

Finalul de Mai a fost sinonim de câțiva ani încoace cu ideea de vacanță timpurie sub forma unui city break /weekend break (Lombardia 2013 sau Puglia 2015), iar de câteva ori chiar cu vacanța adevărată. Fix în urmă cu doi ani plecam în prima noastră vacanță în trei, în Creta cea de neuitat, iar anul trecut tot pe vremea asta ajungeam pentru prima dată în Bulgaria, în zona Dobrogei de la sud de Dunăre, în Cadrilaterul ce a aparținut odată României și mai ales Reginei Maria. Vacanța noastră de anul trecut de la final de Mai avea să fie ultima la mare de până în prezent și încă nu știm cum se va configura vara ce stă să vină sub imperiul unui virus ticălos ce încă “se distrează” cu și printre noi. Și totuși, a fost odată un popas la Cap Kaliakra în 31 mai 2019 și nici nu-mi imaginam că va trece exact un an până să scriu despre el…

România, Travel

România necunoscută (III): Castelul Teleki din Gornești (Mureș)

21 mai 2020 2 comentarii

Nu cred că mai este pentru nimeni un secret că anul 2020 va fi de voie și de nevoie anul în care fiecare face turism cam prin țara lui, ori hai să zicem, maxim pe la vecini. Cred că se poate considera vacanță exotică de vară una în Grecia sau în Turcia, anul acesta. Cine ar fi crezut?! Dar să lăsăm puțin virusul la locul lui, adică printre noi și să ne întoarcem la oile noastre. În cazul meu oile fiind castelele, cetățile și bisericile fortificate din Transilvania. Mă gândesc serios să fac un plan de bătaie pentru o posibilă vacanță de vară pe la aceste comori transilvănene. Mai sunt ATÂTEA de descoperit și atâtea trasee de încercat! Până atunci însă, zic să mai termin din articolele începute înainte de pandemie și să vă port la una din aceste comori, descoperite vara trecută, la mijloc de august, care sunt sigură că o să vă placă, pe cât de necunoscută este majorității: Castelul Teleki din Gornești, aflat la mică distanță de Târgu Mureș.

Food, Travel, Ungaria

O seară la Budapesta și prima dimineață de după

17 aprilie 2020 3 comentarii

*Acest articol a fost început înainte de declararea pandemiei de COVID-19, apoi nu prea mi-a mai stat gândul la el (și nici la multe altele), dar regăsind ciorna și dându-mi seama că era aproape gata, m-am gândit că poate nu ar strica să intre pe blog, amintindu-ne totuși faptul că am fost suficient de norocoși să putem călători și ca în curând vom călători din nou…

Inițial am vrut să dau nume articolului “Cina la Jamie’s Italian Budapest și prima dimineață de după“, dar apoi mi-am dat seama că trecerea noastră noastră prin Budapesta la început de ianuarie nu a fost numai despre asta, deși așa pare să fie. Ne-a venit ideea să mergem să luăm o cină la Jamie’s Italian în Budapesta când eram deja la Brno și știam că vom opri la Budapesta o noapte pe drumul de întoarcere. Ce nu știam era dacă vom mai găsi liber ceva având în vedere că era 2 ianuarie și lumea încă în vacanță de Revelion, dar am avut un fel de baftă. Adevărul este că ne place Budapesta și am spus-o mereu. Mereu, de altfel, ne găsim motive să ajungem pe acolo și simțim că sunt atât de multe de făcut și niciodată nu ne ajunge timpul, încât fiecare ocazie pare numai bună să mai recuperăm câte ceva din ce n-am apucat să facem la vizita anterioară. Budapesta are o atmosferă tare frumoasă în orice moment al anului și ne bucurăm că este atât de aproape încât să ne-o permitem mai des, deși știm cu toții că poate uneori tocmai proximitatea ne face să amânăm vizitarea unor locuri ce ne par mereu la îndemână. Așa stând lucrurile, cred că putem spune ceva foarte drăguț care să ne pună mereu un zâmbet pe față când vine vorba despre capitala Ungariei: We’ll always have Budapest!

Filosofari, Italia, Travel

Jurnal din anul pandemiei – Ce ne priește, ce ne lipsește?

31 martie 2020 Niciun comentariu

Eu nu cred că am fost fericiți și n-am știut, cum am văzut adesea scris pe wall-ul meu de Facebook de două săptămâni cam în fiecare zi. Ce cred însă este că unii nu vor fi fericiți niciodată indiferent ce, iar alții vor vedea mereu luminița de capătul tunelului în ciuda oricărei situații posibil catastrofale. Nu cred că aveam nevoie de o pandemie ca să înțelegem asta, dar, iată, pandemia pare a fi acum lecția mai multor generații, lecția tuturor fericiților și nefericiților la un loc. La fel, nu cred că pandemia ar fi trebuit să ne facă să înțelegem că NU ni se cuvine totul, de la tinerețe și sănătate până la vacanțe și călătorii ori ieșiri din casă la orice oră din zi sau din noapte. Și totuși, iată cum pandemia ne face să ne fie dor de lucrurile pe care le consideram oarecum banale, să ne îngrijorăm semnificativ pentru starea noastră fizică și psihică la orice vârstă, să ne punem o grămadă de întrebări, unele chiar foarte grele, unele pe care nu ni le-am mai pus niciodată, iar asta da, probabil că asta pe mulți îi poate face nefericiți.

Travel, Ungaria

Defileul Dunării în Ungaria: Szentendre – Visegrad – Esztergom

1 martie 2020 2 comentarii

Ieri am avut o zi de primăvară timidă la Cluj, cu soare din plin și aproape 10 grade. A fost acea zi în plus a anului bisect, acel 29 februarie de care parcă niciodată nu știu să mă bucur prea bine. A fost acel 1 martie care este de fapt abia azi. Știu că primăvara nu începe la 1 martie decât în inimile noastre, ale celor care așteaptă anotimpul cald din septembrie trecut, dar totuși, oricât de multă sau de puțină iarnă am avut (și a fost tare puțină anul acesta), încă din copilărie, 1 martie a marcat pentru mine începutul primăverii. Și pentru că m-am lăsat inspirată de acest sentiment călduț dintre sezoane, am scris despre o destinație foarte potrivită primăverii, chiar dacă noi am vizitat-o în plină iarnă. Mie mi-a lăsat un ușor iz de primăvară, iar imaginile pe care o să le vedeți mai jos în articol vă vor confirma ce spun. Hai să ne plimbăm duminica asta pe Defileul Dunării din Ungaria!

Cehia, Travel

Ce să faci la Brno (Cehia) de Revelion și Anul Nou

15 februarie 2020 2 comentarii

Știu că mai degrabă se apropie primăvara sau cel puțin așa ar trebui și mi-ar plăcea, dar n-am renunțat la ideea de a povesti măcar puțin despre vacanța noastră de iarnă începută la finalul anului trecut și terminată în primele zile ale acestui rotund 2020. Nu pot zice că a devenit încă un obicei, dar călătoria asta de iarnă (fără schi și vârfuri montane, deocamdată), recunosc că mi-ar plăcea să devină o tradiție de familie. Pentru noi, prima dată când am petrecut Revelionul într-o călătorie a fost abia la “ediția” 2011 (Budapesta), continuată în 2012 (Rimini/San Marino), în 2015 (Viena/Bratislava), 2017 (Graz/Viena) asta pe vremea când eram doar two on the road și ne cam săturasem să fim atât de “casnici” în nopțile noastre dintre ani, deși fie vorba între noi mini petrecerile în grup de prieteni n-au fost deloc resimițe ca petrecute p’acasă. Însă, parcă amintirile cele mai cele, am remarcat că le-am strâns în deplasare. Ieșind din casă și schimbând peisajul s-au strâns momente memorabile de genul “mai ții minte când am fost de Revelion…!?”. După ce ne-am făcut 3, deși mici și pișpirici, am zis să încercăm marea cu degetul și după ce am petrecut un Revelion chiar fain în formulă extinsă, aici aproape de casă, la Budapesta în 2019, am hotărât să ne întindem puțin mai mult decât ne-ar fi plapuma și să tragem o fugă de mai mulți km ca de obicei până în… Cehia. Uite așa s-a născut Revelionul 2020 în romanaticul și clar subestimatul oraș, capitală a vechii Moravii și cel mai mare centru universitar al țării ce ne-a dat cel puțin două iubiri atemporale, Praga și Kafka. Dar ce să o mai lungim, hai să vă arat Brno în plină iarnă, fără pic de zăpadă happy

Travel, USA

La pas prin Los Angeles (rânduri și gânduri)

30 ianuarie 2020 Un comentariu

Niciodată nu mi-a ieșit atunci când l-am pus să scrie despre călătoriile pe care le face fără mine (noi) Deși ar trebui să recunosc totuși că s-a mobilizat cu Kazahstanul și mai ales cu China. Și Doamne ce departe par acele călătorii! Despre “pelerinajele în State“, cum le zic eu, a fost mereu cam scump la vorbă, așa cum ar trebui orice om să fie atunci când chiar face o incursiune prin locuri de suflet. Și totuși, de data aceasta, fără să spun eu nimic, am primit de la peste 10.000 de km depărtare, rânduri dintr-o zi bine petrecută. A ales și poze, a dat și amănunte, ce mai, m-am trezit efectiv peste noapte cu un articol de toată frumusețea ce ar face poftă oricui de o călătorie îndepărtată. N.B. Între timp s-a întors și desigur ar mai avea povești, tolba e plină, dar lăsăm surprizele să se întâmple, că așa-i frumos.