România Merită Descoperită: Sâncraiu

Undeva la peste 50 de km vest de Cluj, se află o comună frumoasă, dar care trece drept o ilustră necunoscută în inima Ardealului: Sâncraiu. Am ajuns prima data aici la începutul lunii martie, anul acesta. Eram în trecere, mare grabă, dar şi aşa, locul, mie mi s-a părut fantastic. Are ceva unic, inedit, parcă nu semăna cu alte sate sau comune din Cluj (Har Domnului le-am cam văzut pe toate, sper să vă mai povestesc şi de altele). Am simţit atunci, în acea fugă, că pentru o secundă, satul în care poposisem mi-a şoptit că e de descoperit, că e mai interesant decât lasă să se vadă. Mi-am zis în gând că o să revin. Nu s-a mai întâmplat, însă.

Totuşi ieri, ajungând cu treabă prin apropiere, am trecut peste un deal de unde Sâncraiu mi s-a arătat din nou ca vrajă ce mă cheama. Am oprit şi am coborât pe marginea drumului ca atunci când mi-e rău (de masină) şi vreau o gură de aer ca altfel mă sufoc. De data această mă sufocam dacă nu urcam pe jos colina să văd de sus, satul Sâncraiu (reşedinţa comunei cu acelaşi nume). Totul în jur era de un verde de neimaginat, parcă eram pe şevaletul unui pictor inspirat… Am făcut câteva poze din depărtare şi am plecat mai departe.

Ajunsă acasă am căutat pentru prima dată impresii despre acest loc din Transilvania. Am găsit, aşa cum era de aşteptat, puţine. Totuşi am aflat că teritoriul acestei comune este considerată poarta nordică a intrării în Munţii Apuseni, iar satul Sâncraiu este datat încă din 1288. Din fericire se pare că mulţi i-au conştientizat valoarea şi locul se află în plin proces de dezvoltare turistică. Dar promovare ZERO, aş adăuga.

Nu ştiu ce o să faceţi voi după ce o să vedeţi trei din pozele pe care le-am făcut eu ieri, dar eu cu siguranţă o să “sap” puţin în interiorul acestui sat care m-a atras atât de tare.

România Merită Descoperită, nu am uitat de asta, dar cred că nu ştiu încă exact cum să o abordez. Mă mai gândesc… Poate şi voi în această mini-vacanţă de 1 mai (la care nu se mai aştepta nimeni) o să ajungeţi pe undeva prin România, printr-un colţ care merită descoperit şi arătat tuturor ca exemplu pozitiv, ca loc care îţi taie răsuflarea, dar şi ca loc, care prin respiraţia proprie te poate aduce pe tine, ca turist, la viaţă. Mini-Vacanţă plăcută vă doresc! :)

4 comentarii

  1. @Ana: uite că pe la Sibiel n-am fost, dar din ce am văzut şi citit la tine pare de neratat :*

    @Lili: mersi, da poti să pui câte link-uri utile vrei :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.