O zi fără prea multe cuvinte: Sighișoara pentru-a nu știu câta oară

În urmă cu mai mulți ani, pe vremea când blogging-ul înseamna cu totul altceva decât înseamnă azi (nu doar pentru mine ci la modul general) exista și pe Bialog o rubrică, botezată în blogosferă Miercurea fără cuvinte. Nici nu mai știu cine și de ce a pornit ideea asta, sau de ce era doar o rubrică de o zi, însă multe bloguri publicau în fiecare miercuri articole formate în mare măsură doar din imagini care să “vorbească” în locul cuvintelor. Și adevărul este că multe locuri & lucruri există pe lumea asta care pot “vorbi” fără să rostească ceva. Când am revăzut Sighișoara pentr-a nu știu câta oară în urmă cu două săptămâni, m-am gândit instant că dacă voi apuca să urc pe blog ceva despre ea, atunci sigur va fi un articol care să vorbească mai mult prin imagini, pentru că totul în Sighișoara e atât de vizual încât n-ai nevoie decât de ochi atât de bine deschiși pe cât îți este de suficient deschisă și inima.

Continue Reading

“Toscana României”: Haferland, un colț aparte din Transilvania

Am spus-o ca pentru mine, de nenumărate ori, încet ca să nu rup vraja, că așa cum italienii au Toscana, francezii au Provența sau nemții Bavaria, ei bine, românii au Transilvania, o regiune care nu este mai prejos aproape cu nimic de celelalte regiuni amintite mai sus. Poate o spun din mândria faptului că aici trăiesc și nu departe m-am născut, poate că pur și simplu există o chimie specială cu anumite locuri și asta conduce la adevăruri pe care doar le simțim și nu trebuie musai să le demonstrăm. Am vorbit și voi mai vorbi despre Transilvania, însă este pentru prima dată când voi povesti despre o regiune a ei, destul de diferită de tot restul și plină de poveste: Haferland.

Continue Reading

România necunoscută (I): Castelul Martinuzzi de la Vințu de Jos

Călătorim cu multă plăcere prin România și ne place la nebunie să descoperim locuri frumoase. Norocul face să le avem. Norocul! Relieful ne ajută, iar istoria ne-a lăsat în urmă o moștenire valoroasă. Că nu știm avea grijă de aceste locuri cu tot ce ar implica asta este altă poveste. Ca în orice aspect al vieții, norocul ajută, e bine să ai noroc, dar nu e recomandat să te bazezi doar pe el. Așa că pe oriunde trecem, oricât de încântați am fi de ce vedem (și suntem de multe ori), ne poate păli ca o rafală de vânt rece apărută din senin într-o zi caldă de vară, o tristețe fără margini. Realizăm deseori că există o Românie către care nu privește mai nimeni, care se zbate să reziste ca o floare ce răsare prin asfalt și nimeni nu-i apreciază efortul. Totuși, e atât de frumoasă și de vie! Tot acest tablou de metafore se aplică “frumoaselor ruine” ale României, fie că ele se numesc biserici fortificate, castele, conace, situri arheologice sau alte feluri de pietre răspândite pe dealuri, fiecare cu povestea ei, dintr-o lume pe care noi nu o putem cunoaște, decât dacă cineva le-ar pune în valoare și le-ar scoate în față din punct de vedere turistic. Altfel au auzit de ele o mână de oameni și atât.

Continue Reading

Aniversare pe Valea Fericirii și alte plimbări printr-o toamnă superbă

“A fost o vară ehh, ahh, ohh/ Frumoasă ca Marilyn Monroe”, zic băieții de la Motans, însă în acest caz eu aleg să înlocuiesc vara cu toamna, căci a fost o toamnă lungă, colorată și caldă și da, despre ea vreau să mai vorbesc puțin, chiar dacă aș avea o grămadă de alte subiecte și locuri despre care să tastez doi ani de acum încolo. Chiar dacă toată săptămâna a plouat mocănește peste Cluj, am pliat versurile de mai sus pe sezonul luminos și auriu, mă uit cu drag în urmă și sunt pregătită pentru sezonul următor. Ba chiar i-am simțit prezența după colț tot weekendul trecut, când a dat peste noi răcoarea cea adevărată și când am lăsat să ardă o seară întreagă o Yankee Candle Orange Splash (I love Yankee Candles în perioada asta a anului). Aproape că-s gata să decorez deja pentru sezonul Sărbătorilor de iarnă mai ales că la Cluj stă să înceapă cel mai mișto Târg de Crăciun de până acum, după cum se laudă organizatorii. Dar să mai amânăm atmosfera festivă puțin de tot.

Continue Reading

10 trasee accesibile pentru un weekend în Transilvania

După ce toată vara, în topul celor mai citite articole de pe Bialog s-a aflat articolul despre traseele ușoare, de weekend, prin județul Clui, îmi stătea în vârful degetelor ideea unui articol despre cele mai accesibile destinații de weekend prin Transilvania (în opinia mea, desigur). Îmi pare chiar rău că n-am apucat să-l scriu mai devreme, ca poate ați fi profitat de această toamnă frumoasă (cu foarte mici excepții) și ați fi luat-o din loc, mai ales că traseele propuse nu necesită un weekend prelungit ci se adresează exclusiv celor care doresc o ieșire de două zile (cu o noapte de cazare). Aceasta și este ideea articolului: să ne plimbăm prin 10 zone din Transilvania propriu-zisă (Alba, Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureș și Sibiu), evitând marile orașe ale regiunii ca Brașov, Cluj, Sibiu sau Târgu Mureș, orașe care necesită ele însele măcar un weekend pentru a fi descoperite. Așadar, vom porni spre locuri ceva mai mici, dar foarte frumoase, spre care merită să vă îndreptați atenția dacă dorul de ducă nu vă dă pace, dar totuși timpul (sau alte motive) nu vă permite plimbări mai lungi…

Continue Reading

Călătorie până la capătul verii în 13 imagini care n-au mai ajuns pe Instagram

Spunem că 1 septembrie e prima zi de toamnă, la fel cum prima zi vară o considerăm a fi 1 iunie, deși astronomic știm bine că nu e deloc așa, iar în ultimii ani, sezoanele s-au încăpățânat să ne demonstreze că nu mai funcționează așa cum eram obișnuiți. Și totuși, este final de vară, o simțim în soare, în umbră, în frunze, în culori și-n mirosuri, independent de câte grade arată termometrele sau cât de ploioase sunt unele zile (greu să le bată pe cele de iulie anul acesta, oricum). E final de vară, cu toate că multă lume este încă în concediu și se bucură de mare și soare, iar pentru mulți vacanța va începe abia în extrasezon, după 15 septembrie când locurile devin cu mult mai aerisite și temperaturile mai mult decât potolite. E final de vară și niciun elev nu este încă pregătit să se întoarcă la școală, iar fiecare din noi tragem de zile să ne pară în continuare luuungi și colorate. Vara 2018 și-a trăit povestea și îmi pare oarecum rău că n-am apucat să povestesc decât foarte, foarte puține despre ea, însă practic doar am pocnit din degete și iunie, iulie și august au dispărut ca și cum aș fi suflat o păpădie în vânt.

Continue Reading

Anotimpul florilor de soc la Castelul Rákóczi-Bánffy

Prima fotografie din articol și titlul le-am croit în ultimul weekend din luna Mai, cel în care în lumea ortodoxă s-au sărbătorit Rusaliile, firește a plouat ca în orice alt weekend din acest an (în Transilvania cel puțin), dar oamenii aveau în față un weekend lung, de care noi n-am profitat maxim, căci în joia ce-i urma o luam spre Creta (sigur asta s-a petrecut tot anul acesta?) happy Poate fix din acest motiv, poza și titlul au rămas doar un draft bine dosit. Nu, nu mai am alte drafturi în acest moment, duse sunt și acele vremuri, însă din moment ce totuși îmi dorisem să scriu despre acel weekend și chiar mă pornisem timid, înseamnă ca treaba n-ar strica să fie dusă până la capăt chiar dacă, iată, suntem deja în august, s-au strâns alte povești din această vară, iar toamna chiar aș zice că se află după colț și din anumite puncte de vedere bine ar fi să glumesc happy

Continue Reading