Minivacanță în extrasezon pe Coasta de Azur (varianta cu copii)

Totul la această escapadă a venit la pachet cu o anumită familiaritate pe care nu știu încă pe seama a ce să o pun. Cred pe undeva că Franța m-a chemat înapoi pentru un scurt intermezzo, știind ca voi veni încărcată cu o doză de nostalgie sănatoasă, iar asta îmi va potența toate simțurile, ca să înțeleg mai bine ce voi vedea, ce voi trăi, dar mai ales ce am trăit cândva pe aceste meleaguri! Sau poate că, acea graniță din mintea mea, creionată pe vremuri de cei care ajungeau la Monte Carlo într-o vacanță de mare lux, a fost șocant de repede de trecut, pentru ca totul mi-a părut ATÂT de normal. Ori poate că tocmai normalul acesta o fi luxul, iar eu se pare că înțeleg abia acum cum stă treaba cu acea “simply luxurious life” și cum suntem de fapt, mereu, doar la o decizie distanță de ea. Dar înainte să merg mai departe cu povestea, vă mai spun doar că imaginea de mai jos stă de aproape două luni pe ecranul laptop-ului meu, ajutându-mă să trec de la un task la altul mai destinsă și simțind în nări parfumul unic al mării azurii ca și cum l-aș respira de pe Promenades des Anglais.

Citește mai departe

Toujours lavande – farmec provencal în diferite locații din Transilvania și alte lucruri despre “minunea mov”

Lavanda, minunea mov care ne inundă la începutul verii mai mult decât căile olfactive și vizuale îmi place și mie la nebunie cu TOT ce înseamnă ea. Sigur că Totul acesta a început cu un miraj: Provence-ul lui Peter Mayle și mai apoi a lui Ridley Scott în minunata încercare de a ecraniza una din cărțile lui Mayle, L’Occitane și cam orice cu lavanda (ceai, balsam de rufe și bineînțeles… înghețată). Din diferite motive, despre care poate chiar voi ajunge să vorbesc în acest articol, în Provence tot n-am ajuns, dar după ce am devorat cărțile lui Peter Mayle (cam 8 din ele, ca să nu epuizez, că de procurat le-am procurat, desigur) mi-am dat seama că “industria” de fake Provence în cel mai pozitiv mod posibil e la mare căutare la noi în țară, așa că…

Citește mai departe

Jurnal din anul pandemiei: Bringing Paris at home*

Am avut de gând să scriu despre lucruri mai serioase, cum ar fi faptul că în perioada asta m-am spălat și dezinfectat pe mâini într-un hal de mi-am făcut răni la degete și nu mai pot purta niciun inel sau despre unele practice cum a fost Paștele, primul petrecut în bucătărie la Cluj, primul și sperăm singurul în izolare la domiciliu, ori unele nostalgice cum este privitul primăverii de la fereastră sau din spatele blocului cu gândul că anul trecut fix pe vremea asta eram pe la Atena și-n Aegina. DAR, nu știu de ce, parcă deși am petrecut un Paște minunat în 3, cum nici nu speram, deși mă ustură/mănâncă mâinile de o iau razna și deși îmi vine să răsfoiesc cu non-stop albumul primăverii grecești de anul trecut, nu-mi vine să scriu despre ele. Izolarea asta constat că s-a manifestat în ultima vreme într-un singur sens: de la “vleau pișhu’ la oliță” la “vreau o primăvară (sau barem o toamnă) la Paris“. Dacă în primul caz sărim ca arși să îndeplinim dorința, că deh e chiar posibilă și așteptată de toată familia, asta a doua cu Parisul este… cum să vă spun, alinarea mea în această perioadă griuță. Dar să dezvolt…

Citește mai departe

Cele mai frumoase 10 orășele pe care le-am văzut în Europa

Adevărul este că recitind articolul cu străduțele frumoase pe care le văzusem în Europa în urmă cu 4 ani, mi-am amintit că atunci îmi mai dăduse târcoale ideea unui alt articol care nu s-a mai materializat până la urmă pe blog. Dar cum zilele trecute am avut nu doar un chef nebun de scris ci și o ciudată ambiție peste măsură, mi-am făcut timp să mă uit prin poze vechi și să alcătuiesc acest articol cadou de mărțișor pentru toți cei care încă mai intrați pe Bialog în speranța că eu voi reîncepe să public articole cu o frecvența decentă. De subiecte nu duc lipsă, cumva au ajuns să fie mai multe ca niciodată, dar paradoxal… n-am avut absolut nicio siguranță că acest articol va fi gata de 1 martie, însă am tras de mine cu plăcere și iată că avem un articol nou nouț despre (alte) 10 locuri frumoase tare de prin Europa…

Citește mai departe

Célébrer le 14 Juillet À la Tarte

Cred că v-am mai zis că n-am, efectiv, cum să țin pasul cu localurile drăguțe, care se tot deschid la Cluj de vreo 2 ani (și mai bine) încoace. Sunt foarte multe, foarte faine și din ce în ce mai de acolo de acasă de la mama lor, cum e cazul localului în care am ajuns azi. Da, fix azi, de 14 iulie o prietenă îmi zice că m-ar duce într-un loc despre care ea crede că mi s-ar potrivi perfect… :)

a la tarte

Citește mai departe

10 locuri absolut perfecte pentru o cerere în căsătorie

Nu m-a lovit Cupidon peste noapte și nici Sfântul Valentin nu e neapărat scopul acestei postări (eu una n-aș pune întrebarea într-o zi în care să zicem că s-ar aștepta), dar am ținut în mine, de mult timp, ideea acestui articol căruia musai a fost să-i dau odată glas. Sigur că, mai mult decât locația, momentul și persoana potrivite sunt ce ar fi nevoie pentru o clipă de neuitat, dar încercați să vizualizați o cerere în căsătorie în locurile de mai jos. Cine știe, unii poate chiar ați trăit-o pe acolo ;)

P1140500

Citește mai departe

Micul dejun la Paul și alte activități dintr-un weekend relaxant

Cum pentru noi o vacanță la Ineu nu mai este de multă vreme o vacanță relaxantă, într-un anume fel, așteptam să ne întoarcem acasă pentru a ne bucura de asta :) Și în weekend-ul proaspăt încheiat am reușit, după tumultul lui decembrie și-al lui 2015, să ne relaxăm… A fost un weekend de încadrat în categoria Guilty Pleasures ;)

paul

Citește mai departe