City break la Bologna: idei, locuri și emoții în unul din cele mai frumoase orașe din Italia

Pentru cei care ați ajuns aici pe blog de curând sau poate chiar cu această ocazie, ca să puteți înțelege entuziasmul meu de fiecare dată când scriu “povești italiene”, trebuie să știți un lucru important despre mine: Iubesc Italia! Italia este “țara mea de suflet”, acolo undeva regăsit între Lombardia, Toscana și Emilia-Romagna trăiește sufletul meu într-o nebunie de armonie. Italia am descoperit-o în 2009 pe axa Veneția-Verona-Padova, într-un august torid și pe care mai apoi, 7 ani la rând, am tot vizitat-o în diferite anotimpuri și prin diferite regiuni (cel puțin un city break pe an). La un moment dat, când timpul meu efectiv pentru scris era altul, i-am și dedicat un site, Vizitează Italia, unde puteți citi ceva mai în detaliu despre primele mele experiențe italiene. Puteți începe de aici dacă doriți. N-am renunțat la acel spațiu nici la ani distanță de când n-am mai scris acolo deloc, în ideea că poate cândva…

Apoi a avenit copilul în viața noastră! Apoi au venit vacanțele la mare (în Grecia). Apoi a venit pandemia. Apoi au venit restricțiile. Apoi a venit vaccinul și apoi ne-am făcut curaj să ne rezervăm niște bilete de avion spre Italia, pentru începutul lui septembrie 2021, că era timpul să vedem dacă și copilul ne împărtășeste entuziasmul. Așadar, după 6 ani, iată-ne din nou în Italia “noastră” dragă!

Am ales să mergem la Bologna din mai multe motive. Primul este dat de faptul că trecusem în mare grabă pe acolo chiar la prima noastră vizită și ne-a plăcut mult, ne-am dorit să aprofundăm și iata, acum s-a potrivit. Al doilea motiv ni l-a dat proximitatea de Modena și Maranello, “templul” Ferrari, iar noi acasă avem un băiețel de 4 ani absolut înnebunit după tot ce înseamnă Formula 1. Știe piloți cu nume și prenume și circuitele după forma lor, le desenează și “le comentează”, ne umple casa de mașini intrate “la boxe” și uneori când mergem cu mașina noastră se preface că suntem pe circuit, așa că l-am dus cel mai aproape de atmosfera F1. Să mai crească puțin și încercăm și o cursă live (Hungaroring zicem noi că va fi cu proxima ocazie). Și un al motiv suficient era dorul nostru nemărginit de vibe-ul italian, limba italiană, mâncarea italiană, iar asta nu mai suferea amânare.

Pe scurt: Bologna ne-a fermecat cu adevărat. Nu aveam până acum un top al locurilor și orașelor italiene, Florența este așa pe un loc 1 atemporal, însă acum Bologna vine puternic din urmă. Chiar consider că este unul din cele mai frumoase orașe italiene, iar în rândurile următoare încerc să o arat așa cum am văzut-o și simțit-o noi de data aceasta.

Ce este de văzut? Obiectivele turistice principale din Bologna.

Bologna, capitala regiunii Emilia-Romagna este un oraș de tradiție antică, recunoscut pentru viața sa culturală și universitară (nu degeaba aici se afla cea mai veche universitate din Europa – de la 1088) precum și pentru gastronomia locală (care face din acest oraș “capitala culinară” neoficială a Italiei). Orașul are o arhitectură unică, predominant roșiatică/portocalie/cărămizie, care i-a adus supranumele “La Rossa”, astfel că este foarte greu să nu îți dai seama despre ce oraș este vorba atunci când vezi doar câteva fotografii (exact cum sunt cele două de mai sus). Orașul este cam de mărimea Clujului atât ca suprafață cât și ca număr de locuitori, poate fi luat foarte ușor la pas, mai ales centrul, dar și străzile adiacente, însă pentru zonele mai îndepărtate, desigur, mijloacele de transport în comun își fac treaba foarte bine. Și tot la fel ca și Clujul (deocamdata, haha) ca să știți, Bologna nu are Metrou. happy

De fapt, să vizitați Bologna este foarte simplu, dar totul arată așa de bine că deși pare că ai văzut tot, ai mai rămâne ca să aprofundezi și practic să te bucuri de tot ce are de oferit. Fiecare stradă este un obiectiv turistic cu bisericuțe “banale”, pălățele “de familie”, magazinașe istorice, gelaterii care îți iau ochii și tot felul de clădiri mai mari sau mai mici la care pur și simplu te oprești și te… extaziezi. Cu toate acestea, atracțiile principale pot fi numite Piazza Maggiore și Cele doua turnuri (Due Torri) Asinelli (98m în care se poate și urca, eu am urcat în 2009) și Garisenda (47m). Ar mai fi Fântâna lui Neptun & Piazza Nettuno din fața Bibliotecii Centrale și superba (la interior) Bazilică San Petronio (Domul orașului, una din cele mai mari “catedrale” neterminate din lume). Toate acestea pot fi numite puncte centrale, unde se dezleagă labirintul străzilor superbe ale Bolognei. Și ar mai fi obligatoriu de menționat porticurile care străjuiesc TOATE străzile centrului vechi, printre care cel mai lung din lume Portico di San Luca care duce din centrul orașului la Santuario di Madonna di San Luca, cocoțat în vârful unui deal de unde vezi Bologna în toată splendoarea ei.

Acestea ar fi foarte, dar chiar foarte pe scurt, obiectivele turistice ale Bologniei. Pe lung, e de mers și plimbat până când ceasul mai intelingent ca noi, ne zice că am bătut toate recordurile de mișcare și stat în picioare. Nu știu care a fost ziua cu cei mai mulți pași, dar știu că am stat în cameră (foarte curată și confortabilă, aproape de centru pe Via Massarenti, într-o clădire cu tavan gen “1900” ) foarte puțin și îl bănuiesc chiar și pe Albert că a făcut de un personal best.

Ce este de făcut cu copiii în Bologna? Câteva locuri și activități pe placul celor mici.

Și dacă tot ziceam, de copilul plimbăcios mai pe sus și mai pe jos, iată o chestie care ne-a “durut” și pe care am dorit să o rezolvăm: Ce este de făcut cu copiii în Bologna? Și așa de bine am rezolvat-o că au rămas și chestii nefăcute. Ca să vedeți câte lucruri sunt de făcut în Bologna cu cei mici! Bine, are 4 ani, să nu credeți că printre dinți nu se mai aude și câte un: “mă dor picioarele (doar ce ieșisem din cameră), vreau în brațe până la colț (ce-lă-lalt colț), mi-e somn (la ora 10 dimineața), mi-e foame (după ce tocmai ne-am ridicat de la masă și chiar a mâncat), vreau să ajungem acuma (evident, doar ce am pornit), vreau în tren (numai ce coborâsem)” etc. Dar acum râdem de ele, râde chiar și el pe principiul “mai ții minte când eu am vrut să… “

Ce am reușit și ce nu am reușit să facem:

Trenino di San Luca (San Luca Express) este după cum îi spune și numele un trenuleț care te duce din Piazza Maggiore (biletele se vând pe o latură a pieței) până la Santuario di Madonna di San Luca. Este varianta pentru familiile cu copii și pentru cei care n-au cheful sau forma fizică de a face plimbarea pe sub porticul celebru, care desigur conține și câteva sute de trepte în urcare, până la dealul cu Sanctuarul mai sus menționat. Experiența este foarte faină, deși eu am crezut că va fi plictisitoare pentru Albert, căci trebuia jumate de ceas dus, jumate întors doar să stăm (lucru greu la 3/4/5 ani, trust me), însă s-a dovedit a fi interesant pentru toată lumea. Trenulețul te plimbă prin labirintul de străzi superbe ale orașului și la un moment dat urmează chiar traseul porticului, așa că lumea oprită să se mai odihnească îți face cu mâna, sau copiii le fac cu mâna tuturor trecătorilor, ca să nu mai spun ce entuziasm pe toată lumea când trenulețul întâlnește trenulțul din sens opus. Minunat! Prețul dus/întors 10 euro/adult și 3 euro/copil 0-5 ani. Adevărul este că sus la Sanctuar, dacă nu cumva ești pătruns de pioșenie de tip “pelerin” nu ai ce zăbovi. Când am fost noi era destul de aglomerat, băieții nici n-au mai intrat în Sanctuar (care este frumos btw), ci au preferat să alerge prin curtea lui.

Fico & Luna Farm au fost pentru Albert atracția șederii la Bologna, dacă nu punem la socoteală ziua petrecută la Ferrari acasă și despre care o să vă povestesc cu altă ocazie. Întâi câteva lucruri despre Fico. Fico s-a vrut primul parc tematic din lume dedicat mâncării si gustului italian. Este o idee genială, iar faptul că au ales să-l facă lângă Bologna mi se pare strălucită. Însă ceva nu cred că a mers conform planului ori nici cu italienii nu ți-e ușor când cineva le bagă ceva în cap. Ideea aparține celor care au dezvoltat lanțul de restaurante cu vânzare de produse Eataly. Acest lanț de succes în toată lumea promovează regiunile gastronomice ale Italiei, dar cel mai mare succes îl are în USA. Ei, itaienii au prins această idee, sau cineva le-a băgat în cap că prin Fico au banalizat (aka americanizat) și au dus la un rang foarte comercial cele mai sfinte lucruri din cultura lor “mancarea și siesta”. Așa că drept să vă spun, nu mi-a părut că Fico ar avea succes, cel puțin printre italieni, deși nouă ne-a plăcut și am fi petrecut mult mai multă vreme printre standurile cu produse sau pe la restaurante, dacă nu trăgea Albert de noi, foarte încântat de Luna Farm, parcul de distracții de la Fico. Ei bine, dacă Fico ne-a părut o chestie genială, Luna Farm ne-a părut de-a dreptul deosebită și ne-am tot gândit ce simplu s-ar putea face un asemena mini-parc de distracții și la Cluj (Timișoara, București sau unde mai dorești). Practic o hală nu mai mare ca cea a unui Hipermarket, plină cu atracții pentru copii, de la carusel, la tot felul de jocuri cu jetoane, mașinuțe și cănițe care se învârt, un trenuleț sub formă de lebădă sau porcușori zburători pe toate le-am văzut și ne-am dat în ele cot la cot cu copilul ce urma să facă 4 ani peste câteva zile. Totul foarte pe placul copiilor de vârstă mică, dar și pentru părinții care n-au uitat copilăria aia mică de tot. A! Să uit, aveau și animale vii, căci după cum îi zice și numele totul era “Farm & Food” related. Un inconvenient este transportul până acolo, dacă nu ai închiriat mașină. Se poate lua autobuzul 14 până în apropiere de locație, dar din locul în care te lasă mai ai de mers pe jos ceva, iar la întoarcere, mai ales dacă se face seară te mai ajută numai taxiulDe reținut: Fico & Luna Farm sunt deschise doar de Joi până Duminică între 11 și 22, Sâmbăta chiar până la miezul nopții. Sunt tot felul de bilete combinate, o nebunie, ne-am prins urechile în ele, ce știu sigur este că totul este mai ieftin, dacă le luați de pe net. EnJOY!

Pizza, Paste și Gelato pentru că această era definiția Italiei pentru Albert înainte să ajungem acolo. “Ce-o să facem noi în Italia?” l-am întrebat odată, iar răspunsul a veniti de nici nu știu unde: “O să mâncăm!” happy Așa că am făcut după cum se pare că era stabilit. Da, ne plac pastele la nebunie (încă n-am întâlnit un copil care să nu pape paste cu o poftă amețioare), ne place și pizza (Margherita în orice moment al zilei) și bineînțeles ne place înghețata. Ne place înghețata atât de mult, încât am vrut să mergem și la Muzeul înghețatei, care se află la Bologna și de acasă am crezut că vom avea timp berechet și pentru el, dar nu am avut din păcate și am rămas cu acest regret, însă vă lăsăm informați în caz că vreți să mergeți: Gelato Museum Carpigiani, o minunăție unde se petrec tot felul de evenimente, puteți lua tot felul de tururi, vedeți cum se preparară “cea mai bună înghețată din lume” și desigur, mai apoi o mâncați.

Alte lucruri de care se pot bucura copiii la Bologna:

  • faceți baloane de săpun în Piazza Maggiore (nu, nu doar noi vă spunem asta, pare la modă să faci asta prin piețele italiene, iar cei mici le adoră)
  • vizitați librăriile nu doar pentru cărți (luăm câte una din fiecare țară nouă vizitată, în limba locală) și jucării (luăm și din alea, deși uneori n-am lua, vă spun drept) ci pentru locațiile lor și experiența de librărie a celor mici, care se construiește pas cu pas, în Bologna cea mai cunoscută librărie mi-a părut a fi La Feltrinelli, de unde noi am plecat cu o variantă Cuore povestită pentru cei mici…
  • căutați magazine cu jucării și cărți deosebite, acele “jucării educaționale” specifice vârstelor, de unde vă puteți alege cu lucruri frumoase (chiar dacă nu foarte ieftine), noi am dat la Bologna peste Citta del sole, un loc foarte interesant și ușor de găsit pe Strada Maggiore, dar să știți că este un lanț pe care îl găsiți prin toată Italia, așa că noi îl vom căuta și la vizitele viitoare

Ce și unde mâncăm în Bologna? Activități yummy în “capitala culinară” a Italiei.

În Bologna trebuie să ai chiar ghinion să ajungi pe undeva unde nu se mânăncă bine. Ești în Bologna, oare cu ce poți da greș? Bine, dacă nu îți place mâncarea italiană nu mergi în Bologna ori mergi cu mâncare la pachet, altfel rău nu poate fi. De fapt, poate fi chiar atât de bine că în cazul în care momentan îți este foame și n-ai posibilitatea să papi ceva pe loc, mai bine sari acest capitol din articol și revii după ce ai devorat barem câteva bruschette happy

Mâncarea tipică orașului: tortellini bolognezi. N-am mâncat, dar ne-am luat “în vid” pentru acasă și a fost prima mâncare pe care am gătit-o la întoarcere. Acum, n-am iluzia că or fi fost la fel cu ce aș fi putut mânca la un local, dar măcar ne-au prelungit vacanța simțurilor. Ce-am mâncat la fața locului a fost de la delicios în sus, chiar dacă am plecat cu o listă impresionantă de localuri considerate a fi foarte bune și n-am ajuns din varii motive la niciunul. Cu localurile foarte lăudate pe site-uri/blog-uri/tripadvisor am avut mereu o relație de love/hate. N-am avut dezamăgiri mari, dar de obicei au fost locuri după care a trebuit să căutăm mult, sau aveau un program de funcționare care nu se potrivea cu programul nostru de masă, sau pur și simplu nu aveam poftă de ele… așa că după câteva experinețe de acest gen am hotărât să ne orientăm după feeling-ul de la fața locului.

În prima seară, disperați fiind după o pizza de la mama ei, am hotărât să ne oprim la Trattoria La Mela, în centrul orașului, unde de obicei zici că în afară de țepe turistice nu poți găsi nimic decent. Ei, vă ziceam că în Bologna n-a fost cazul, am mâncat extrem de bine, iar pizza așa bună n-au gustat papilele mele gustative de multă vreme. Am zis că vom reveni, dar adevărul este că ai de unde alege și ar fi păcat ca într-o ședere relativ scurtă să nu încerci și altceva. In a doua seară, pentru că ne-am întors destul de târziu de la Modena/Maranello și am mâncat pe acolo, ne-am luat la pachet panino cu mortadella chiar de la Mortadella Shop, poate cel mai frumos magazin din lume închinat acestui salam italian, pentru care la Bologna se pare că au un adevărat cult. În a treia seară am mâncat la Fico, lihniți după aventura din Luna Farm, la Prosciutteria al San Daniele, un platou rece absolut delicios. Și pentru că ne era poftă în continuare de ceva local, am luat pentru cameră alt soi de mortadella de la Fabbrica Mortadella Bar, unde copiii primeau baloane în formă de mortadella, iar adulții puteau achiziționa tot felul de articole promoționale la prețuri derizorii. Noroc cu astea că în rest Albert nu s-a arătat impresionat de acest “parizer faimos” happy

Să trecem la mâncarea principală a zilei pentru noi și anume: Măria Sa Micul Dejun. Două localuri de menționat și musai de bifat. Unul cu o priveliște amețitoare, poate cea mai cea din oraș, Bottega Portici – 2 Torri, fix la baza turnurilor, avem cele mai frumoase poze cu un mic dejun și fețele noastre înainte și după cafea, produse de patiserie minunate și sandvișuri excepționale, că ce îți poți dori mai mult de la un mic dejun în Italia? Și Impero, “cea mai celebră” patiserie din Bologna, unde fără exagerere aș fi stat până la prânz. Despre produsele de patiserie n-am cuvinte, dar cafeaua a fost cea care m-a dat pe spate, pentru că nu m-am așteptat să fie așa de bună (cunoscută fiind practica italiană a cafelei foarte prăjite).

Și am lăsat la final cireașa de pe tort, Trattoria Regina Sofia unde am mâncat “prânzul cel de concediu” ce ni-l vom aminti multă vreme. Atmosfera a fost deosebită și cred că nu greșesc când spun că l-am ales după atmosferă, sperând ca și mâncarea să se ridice la nivelul așteptărilor. Terasa arată într-un mare fel sub acele coloane superbe și orice Chianti are alt gust băut acolo, vă rog să mă credeți. Pastele au fost un vis, iar cel mai bun compliment pe care-l pot face bucătarului este a doua fotografie de mai jos cu farfuriile goale complet. I rest my case.

De ce un city break la Bologna? 5 concluzii și alte lucruri de știut despre Bologna și Emilia-Romagna.

  1. Ca să mâncăm laughing glumesc și nu glumesc, serios acum: la Bologna și în general în Emilia Romagna se mănâncă foarte, foarte bine, este un paradis al gurmanzilor, dar și a celor foarte rafinați în ale papilelor gustative rol, așa că Go For It!
  2. Este o destinație minunată de city break fiind la un zbor scurt distanță de România, mai apoi accesul din aeroport spre oraș este extrem de simplu cu Marconi Express, un tren de viteză care în 5 minute te transportă în gara centrală din Bologna (care gară este cam în centrul orașului așa).
  3. Superbul oraș (și mai apoi, supreba zonă, dacă stai mai mult de un weekend) sunt pline de obiective prin care ne putem clăti ochii și bucura inima, însă nu este o metropolă, ori o zonă foarte întinsă ca să poți spune că “n-am făcut nimic doar cu un city break”.
  4. Bologna poate fi privită și ca un city break înainte ori după vacanța la mare, căci Emilia Romagna deține una din cele mai populare zone de coastă din Italia: zona Rimini/Rivabella ori Marina din Ravena sunt printre cele mai căutate locații din zonă.
  5. Dacă toate cele de mai sus prezintă interes și pentru voi, mergeți cu încredere (Italia este pe lista verde, un procent foarte mare din italieni sunt vaccinați, dar sunt și responsabili, am văzut mulți purtând masca pe stradă chiar dacă nu este obligatoriu), luați o înghețată fenomenală de la Oggi, o savurați pe îndelete pe treptele Domului bolognez și poate vă faceți puțin timp să-mi scrieți cum vi se pare Bologna winking

You may also like

6 comentarii

  1. Un loc de joaca de genul celui despre care povestesti (cred) a fost “Superland” (Brasov), dar am citit la un moment dat ca l-au inchis. Astept

    1. Oh, ce rau imi pare ca s-a inchis! Acum mi-am amintit de comentariul tau ca imi zicea si altcineva de Superland. Am cautat acum pe net si da, se pare ca este inchis definitiv… sad Oare din cauza pandemiei? Sau nu a avut niciodata succes?
      Nu mi se pare ca semana cu Luna Farn, ci un Skypark din Rhodos, oricum un alt loc super interesant. Pacat!

  2. Nouă ne-a plăcut mult și “obiectivul” Sette Chiese care este aproape de cele două turnuri. Și în basilică, într-o capelă, este și o pictură/frescă cu Mahomed reprezentat în iad (trebuie un bilet special – 1-2 euro – pentru acces).

    1. Da, auzisem de “Sette Chiese”, dar n-a mai fost timp… imi place sa cred ca mereu exista un altadata pentru Italia mea draga happy

  3. Multumim pentru articol.
    L-am citit cu mare drag, mai ales ca in septembrie am fost si eu in zonă.
    In Bologna am stat doar o zi. Am plecat spre Florenta, Siena si Lucca.
    Mi-a placut mult Bologna. Voi reveni pentru ea si pentru inca alte orasele din zona.
    Sperăm ca in viitorul apropiat sa putem calatori in siguranta!
    Te imbratisez!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.