Încep să scriu acest articol de Ziua Națională a Greciei (25 martie), care mai semnifică an de an și începutul sezonului turistic á la grec și nu neg că mi-ar fi plăcut să-l pot publica tot azi ca un dar de ziua ei. Nu se va întâmpla, dar am încredere în mobilizarea de care pot da uneori dovadă (uneori) A trecut însă destul de mult timp de la ultimul articol dedicat Cretei și deși aș mai fi avut multe de spus despre această insulă întinsă și frumoasă, acest articol va fi ultimul din seria vacanței grecești de anul trecut, nu de alta, dar vine imediat vara… de anul acesta! Pentru cei care își planifică de acum cu drag și spor vacanța de vară se poate dovedi util, așa că văd un motiv în plus de a găsi și ceva timp pentru scris și călătorit printre poze… Wanna join?

De la început cred că trebuie să știți că acest articol va avea mai multe imagini decât cuvinte, căci oricât am încercat să mi le găsesc, cuvintele sunt destul de sărace ca să pot descrie cât de tare mi-a plăcut acest oraș cretan, cu aproximativ 40.000 de locuitori, plin de farmec și de un trecut legendar. Spre rușinea mea nu știam despre el mai nimic până să ne răsară în cale în planul nostru de a merge anul acesta la mare în Grecia, dar acum simt că îl cunosc așa de bine că nici nu-mi imaginez să nu mai ajung aici, să recreez poza cu Albert din port, la apus, peste câțiva ani când va putea înțelege pe deplin povestea primei lui vacanțe. Ei, poate și din acest motiv mi-e așa de drag orașul acesta micuț, cu plaje scăldate de mare foarte albastră și încins de un soare mereu strălucitor, pe cerul fără nori al Cretei.