Search results
200 results found.
Weekend break la Hajdúszoboszló & Debrecen și câteva cuvinte despre cum se face turism în Ungaria
Mai există un soi de plăcere a scrisului care să mă ia pe sus, pe nepregătite: când ceva ajunge să mă impacteze suficient cât să mă facă să zic: “ok, știu că n-ai scris încă nici despre Cipru, nici despre aia și nici despre aialaltă, dar tre’ să scrii despre asta ACUM!”. Și se pare că acest efect tocmai l-a avut cea mai recentă escapadă (din nou) în Ungaria. N-am fi ajuns, dar cred că undeva prin genele lui Albert se plimbă ceva care îl tot cheamă în zonă. Și dacă nu sunt rădăcini maghiare, atunci clar are legătură cu apele (termale sau nu) pe care se cam bazează tot turismul din țara vecină (dar despre asta mai târziu). “Ziua mea cade în weekend, tot în Ungaria la piscine vreau!” ne zice Albert cam de jumătate de an. Și pentru că anul trecut am fost la Nyíregyháza, ne-am gândit să nu ne ducem tot acolo, deși Albert cred că ar fi preferat. Pe de altă parte, am fost și la Szeged și-am mai fost și la Debrecen, așa că după ce am stat cu harta în față și m-am uitat lung la distanțe scurte, i-am dat câștig de cauză “capitalei SPA” a Ungariei și anume Hajdúszoboszló (care este la 20 de minute cu mașina de Debrecen, iar la Debrecen să ajungi de două ori într-un an sună bine oricum, nu?).
8 locuri frumoase de cazare în România (încercate și recomandate)
Și pe unde v-ați mai cazat în plimbări? ne întreabă lumea, mai ales lumea cu copii (în ultima vreme), deși noi tot zicem că alegem și nu alegem cazări numai în funcție de copil. DAR știu cât de sensibilă poate fi treaba asta pentru multe familii. Mă feresc, totuși, să pun în titlu ceva despre cazările potrivite ȘI celor mici pentru că totul e atât de subiectiv încât nu cred pot porni o discuție în acest sens și să rămân calmă până la sfârșit :) Totuși, cazările pe care le-am ales în ultima vreme călătorind prin România, au fost alese și cu gândul la strumful din dotare, că n-ai cum ignora complet acest… aspect. Așa că vă puteți lăsa inspirați, dar nu și înșelați, tot repetând eu pe aici că suntem diferiți și trecem totul prin filtre proprii, nu? Așadar, pentru că de la ultimul articol de acest fel (pe care vă invit să-l citiți aici) au trecut mai bine de doi ani de călătorii prin România, vă invit azi la o plimbare printre câteva unități de cazare care ne-au plăcut mult și poate ar merita încercate și de către alții. De la început trebuie să știți că n-am nicio colaborare cu ele, totul este pe încercate și pe buget propriu, nu e reclamă și nimic de acest fel. EnJOY!
Vacanță în Zakynthos: tot ce știu despre insula celor mai cunoscute țestoase din lume și a unui naufragiu controversat
Am tărăgănat acest articol toată toamna și toată iarna, gândindu-mă la un moment dat că poate toate acele senzații minunate de vacanță de vară s-au dus pe apa sâmbetei, trâgând atât de mult de mine să scriu. Apoi, cred că, datorită faptului că în jurul meu oamenii au început să vorbească DEJA despre vacanța de vară a lui 2023, m-am scuturat ca Baba Iarna de cojoace. Posibilitatea unei noi vacanțe la mare mi-a adus suflul de care am avut nevoie ca să mă pun pe treabă și să finalizez, în sfârșit, povestea unei vacanțe atât de dragi. Da, ne-am dorit să venim în Zakynthos pentru că până acum, nouă, vacanțele în Grecia insulară ne-au priit. Am scris câte o poveste frumoasă cu insulele grecești de când suntem 3, una în Creta, alta în Aegina, una în Rhodos, și… hmm, parcă ar mai merge o insulă/două/nouă, însă și ideea unei schimbări de decor mi-ar surâde. Până la noi planuri, însă…
City break la Torino: 72 de ore și 76 de mii de pași în “capitala” ciocolatei de la poalele Alpilor
N-am mai făcut niciodată asta, n-am mai documentat niciodată așa o călătorie: aproape total de la fața locului. Însă, totul a pornit de la planul pe care l-am construit și pe care, de această dată, ni l-am trimis pe email cu câteva zile înainte de plecare “ca să ne fie mai clar”. Apoi, în fiecare zi am văzut ce ne-a ieșit și mai ales ce nu ne-a ieșit și ne-am amuzat teribil. Desigur, după cum mă așteptam, a mai durat ceva vreme până am pus eu cap la cap notițele, trecut prin poze (niciodată n-am făcut mai puține ca acum, cred că se numește maturitate sau ceva) și uite așa la peste o săptămână după ce ne-am întors, se cade să și postez. Ar mai fi de menționat că n-am avut nicio așteptare de fapt, Torino fiind un oraș italian foarte subestimat (poate e mai bine) și unde mai pui că toată nebunia zborurilor anulate din sezonul trecut ne-a făcut să nici nu-l plănuim prea tare. Cazare am găsit cu o săptămână înainte de plecare văzând că Wizz pare a se ține de cuvânt, dar totuși nu i-am povestit lui Albert prea multe ca să nu fie dezamăgit dacă nu mai plecăm. Însă, a trebuit să plecăm și ce să vedeți? Acum va trebui să ne mai și întoarcem căci, ne-a cam “foarte” plăcut la poalele Alpilor. 
Weekend la Nyíregyháza (Ungaria): un orășel croit perfect pentru familiile cu copii
Să scriu “la cald” este felul meu preferat de a scrie și totuși o fac atât de rar! Săptămâna aceasta am reușit cumva de nici nu-mi vine să cred, să scriu în fiecare seară câte puțin, despre weekendul trecut. Sper că voi scrie și despre Zakynthos sau Symi sau Brambura Park, Domeniul Regal Săvârșin sau altele care deja s-au cam “răcit”, dar îmi doresc să scriu până la urmă despre tot ce vreau să mai RĂMÂNĂ scris. Mi-am dat seama că cea mai mare utilitate a acestui blog (pentru mine) este fix asta: documentez amintirile noastre, experiențele trăite și detaliile ce nu vreau să le uităm. Iar dacă asta mai și ajută pe cineva să se organizeze să călătorească, ei bine, atunci my job is done here. Însă, azi va fi despre cea mai recentă, scurtă și haioasă escapadă, weekendul la Nyíregyháza, un oraș despre care nu cred că ați auzit prea multe (recunosc că nici eu), dar care merită vizitat mai ales de către familiile cu copii mereu dornici de bălăceala, distracție la tobogane și mari spre foarte mari iubitori de animale (mai mult curioși în direcția lor aș spune). Mâna sus cine a auzit de Sóstó Zoo sau de Aquarius Élményfürdő!
Dimensiunea Crăciunului extrapolată sentimental
În luna august, anul trecut, am fost cu mama până în satul bunicilor mei. Niciunul dintre bunicii mei nu mai trăiește din păcate, iar ultima oară când am fost în sat s-a întâmplat la înmormântarea bunicii paterne, cu 4 ani în urmă. În august anul trecut, pe o căldură cum numai în Câmpia de Vest găsești vara, nici nu îmi imaginam că voi ajunge să scriu despre sentimentele trăite atunci, tocmai de Crăciun, sau ca ele ar putea avea o legătură cu Crăciunul. Însă, în Ajunul Crăciunului, probabil pe un fond melancolic pronunțat, mi-am reamintit de sat, de rădăcini, de timpuri trecute, de familia mare, de tradiții și de tot ce vine la pachet cu ele… și-am început timid să scriu.
Toujours lavande – farmec provencal în diferite locații din Transilvania și alte lucruri despre “minunea mov”
Lavanda, minunea mov care ne inundă la începutul verii mai mult decât căile olfactive și vizuale îmi place și mie la nebunie cu TOT ce înseamnă ea. Sigur că Totul acesta a început cu un miraj: Provence-ul lui Peter Mayle și mai apoi a lui Ridley Scott în minunata încercare de a ecraniza una din cărțile lui Mayle, L’Occitane și cam orice cu lavanda (ceai, balsam de rufe și bineînțeles… înghețată). Din diferite motive, despre care poate chiar voi ajunge să vorbesc în acest articol, în Provence tot n-am ajuns, dar după ce am devorat cărțile lui Peter Mayle (cam 8 din ele, ca să nu epuizez, că de procurat le-am procurat, desigur) mi-am dat seama că “industria” de fake Provence în cel mai pozitiv mod posibil e la mare căutare la noi în țară, așa că…
