Search results
200 results found.
Serialele mele preferate
FRIENDS este serialul care mi-a plăcut cel mai mult. L-am urmărit inițial la Pro TV, apoi în 2005 am primit toate sezoanele și în aceea vară le-am văzut pe toate. Băgam câte 5 episoade pe zi și parcă în perioada aceea ducea o viață paralelă. De atunci în funcție de starea mea de spirit mai urmăresc câte un episod. Pe unele le știu pe de rost (asta nu mă împiedică să râd mereu la aceleași faze), pe altele parcă acum le descopăr, dar unele cred că le-am văzut cam de 6-7 ori. E cel mai tare serial EVER.
DR. QUINN cred că mi-a deschis apetitul pentru serialele cu doctori. Pe vremuri pe la 12-13 ani l-am văzut pe TVR 1 (mă rog, atât cât s-a dat), apoi anul trecut l-a difuzat Romantica și de luni până vineri de la ora 20:00 eveam program. Din păcate ultimul sezon nu l-am văzut integral pentru că ne-am mutat și am avut alte activități, dar mi l-am procurat de la Amazon și încă mai am vreo 6 episoade pe care le las pentru zile negre :D
SAVED BY THE BELL pot să zic că a fost serialul copilăriei mele, filmul care mă bucura cel mai mult. Aventurile liceenilor mi se păreau extraordinare. Cred că-mi doream cel mai tare să ajung la liceu pentru că-mi imaginam că e ca acolo ☺ Am câteva sezoane din el și m-am uitat în urmă cu ceva timp, dar nu se compară cu senzația pe care mi-a lăsat-o atunci. Oricum cred că toate puștioaicele erau îndrăgostite de Zach Morris ☺
BAYWATCH...hmmmm…Mich Buchannon, wow. Ăsta cred că rulat când eram eu prin clasa a IV a/ a V a dar parcă a fost ieri. Din câte știu se difuza lunea și nu ratam nici un episod. Parcă văd și acum faza de început când sărea din elicopter în apă. Costumele alea roșii mă bântuie și acum (ce să mai zic de băieți). Niciun alt serial nu mi-a adus mai multă adrenalină ca ăsta, iar meseria de salvamar nu a fost niciodată mai populară.
SUNSET BEACH m-a marcat în alt fel. Eram deja mai mare, aveam vreo 14 ani când rula pe TVR. Mă uitam cu mami la el seara de la 7. Actori frumoși (încă îmi place Cole), acțiune, dragoste, crime, secrete, mister, întorși din morți, pe vremea aia mi se părea excelent. Apoi când am văzut că se tot lungesc cu el am renunța să-l mai urmăresc, dar ultimul episod tot l-am văzut :D
GREYS ANATOMY este cel mai nou serial pe care îl urmăresc. Am văzut primele 4 sezoane și chiar am rămas mirată că a reușit să mă prindă așa. Aștept cu nerăbdare filmările din toamnă să văd ce se mai întâmplă. Și uite un alt serial cu doctori pe care îl iubesc ☺
7TH HEAVEN este serialul despre familia reverendului Camden, o famile total neobișnuită pentru un reverend. Cele 11 sezoane din am văzut cam 9 (7 chiar dețin) mi-au plăcut foate tare pentru că tratează niște probleme curente ale familiilor de azi. Dar e drăguț și să nu uităm că e filmul care a lansat-o pe Jessica Biel ;)
Oradea
Înainte de toate vreau să spun că acesta este un post cu dedicație…pentru prietena mea CLAUDIA (de care mi-e tare dor) și care știu că o să citească aici. Îi spun pentru a mia oară că fără ea timpul pe care eu l-am petrecut la Oradea ar fi fost mult mai sărac.
Bun, deci Oradea…cred că mami s-a îndrăgostit de oraș cu mult înaintea mea și poate aștepta din partea mea mai mult entuziasm care a venit cam greu…
Șederea mea la Oradea a început în 2003, într-o toamnă când am trăit toată nostalgia din lume, dar care mi-a adus în viață persoane interesante. Din acest motiv nu regret deloc trecerea mea pe acolo. Orașul este foarte frumos, destul de curat, vara și primăvara cu ghivece cu flori pe stâlpii din centru și peste toate populat cu bihoreni de treabă în marea lor majoritate.
Primul loc care m-a impresionat a fost (și este) pietonala Republicii (cea mai mare și mișto pe care am văzut-o până acum). Primul contact cu ea a fost la un apus de soare superb. Părea că toate clădirile alea frumoase sunt încălzite miraculos de ultimele puteri ale soarelui. De câte ori mi-a văzut strada asta pașii…
Apoi îmi place foarte mult pasajul de la Vulturul Negru, pare a fi o stradă acoperită cu sticlă, treceam rar pe acolo, de unde să fi știut că practic cam ultimele amintiri cu prietenii de acolo o să le am din acest loc? (4 iulie 2007, și multe lacrimi).
Nu e de ratat nici clădirea primăriei, deși îmi place mai mult cea din Arad ;) după cum am mai spus. Ce e drăguț e faptul că se află chiar în centru pe malul Crișului și vis a vis de Vulturul Negru. Astfel centrul se întregește frumos, probabil privit de sus pare un cerc aproape perfect, pentru că în vecinătate se află și fosta cladire centrală a bibliotecii Ghe. Șincai (retrocedată).
Tot din capitolul retrocedate sunt și Clădirea cu Parcul fostului Muzeu al Țării Crișurilor. Aici am ajuns prima dată în clasa a VIII a, când am decis să nu mergem la banchetul de final de gimnaziu și să venim toată clasa la Felix, oricum părerea mea că mai frumoase amintiri avem așa.
Apropo de Felix, se află la 10 minute Oradea și începând din aprilie te poți duce liniștit la bazine, recomand Apolo, dar am fost și în alte părți. Merită. Apă caldă, soare, liniște mai ales în timpul săptâmânii. Unii merg și iarna, iar mie îmi pare rău că nu am profitat mai mult de Felix când am fost așa de aproape.
La capitolul shopping există multe variante, mai ales că la ieșirea spre Borș tocmai stau să se deschidă niște mall-uri ce par destul de drăguțe. Dar și fără astea există LOTUS, care s-a modernizat din câte am auzit deși nu arăta rău nici cu ani în urmă.
Am zis de vama Borș, deci se știe ce aproape e Ungaria, în 15 minute ești la vecini, la cumpărături, la diversele lor stațiuni balneo care merită toți banii deși prețurile sunt extrem de mici.
Din păcate despre împrejurimi nu știu prea multe, pentru că n-am prea fost (veneam la Ineu aproape în fiecare weekend), dar dacă e cineva strict interesat, multe site-uri stau la dispoziție. Prin Bihor (zona Beiuș) am mai călătorit, dar alte impresii merită un post separat. Până atunci iau o pauză și mă uit peste pozele din perioada Oradea, cu nostalgie…
Vizitați Aradul!
Din rațiuni ușor de înțeles, am să încep cu Aradul, dar cu o rugăminte, intrați vă rog pe site-ul primăriei dacă vreți să vedeți ce vi se oferă, chiar dacă numai vă iritați la vederea unor pagini cu informație scrisă mic de-ți trebuie lupă, iar poze “ioc”. Acest site face parte din categoria “nu așa se promovează orașul”, iar față de alte site-uri care m-au surprins plăcut acesta este un dezastru.
Trecând peste acest amănunt, vreau să spun că pentru mine Aradul înseamnă orașul cel mai mare aproape de Ineu, ăla cu magazinele unde mergeam cu mami când eram mică să ne luăm haine pentru un eveniment mai special sau să ne facem aprovizionarea, tot așa, pentru un eveniment mai puțin comun. Acolo am făcut școala de șoferi, am mai mers la câte o Olimpiadă sau Sesiune de comunicări pe Județ și…cam atât.
Pentru cei care s-au născut și crescut în Arad, sau momentan locuiesc și lucrează acolo, orașul, din câte am auzit, nu e foarte iubit. Mulți spun că tot orașul se întinde între Podgoria și Teatrul de Stat, că nu prea ai ce sa faci în Arad, că practic nu prea are însemnătate, mai ales că se află între Timișoara și Oradea, care sunt mult mai frumoase și atractive din toate punctele de vedere.
Eu îmi permit să spun totuși că nu e chiar așa.
În primul rând Aradul are cea mai frumoasă clădire a Primăriei din câte am văzut în România (Palatul Administrativ în stil neorenascentist), îmi place foarte mult, dacă aveam musafiri cu care ajungeam la Arad trebuia neapărat să le arat Primăria :)
Apoi Aradul are ștrandul Neptun, care este ok nu numai vara, eu am fost pe ștrand într-o toamnă superbă, prin octombrie, când nu mai era apă în bazine, dar era plăcut să te plimbi pe acolo.
Să nu uităm de faptul că Aradul încă are parcuri, încă există spații verzi și locuri de joacă pentru copii, încă mai poți găsi un loc de parcare (nu ca la Cluj de exemplu).
Nu vreau să se creadă că ridic în slăvi orașul, căci evident sunt și lipsuri suficiente la care trebuie lucrat nu doar prin campanii, dar vreau să spun că pentru turistul care nu a avut în gând să se oprească prin Arad, dacă a trecut prin zonă, aceste lucruri poate l-ar face să se răzgândească.
Nu mi-am propus să transform postul în ghid pentru vizitarea orașului de aceea nu o să înșir acum muzeele și monumentele de care nu duce lipsă, unele sub altele. Chiar dacă nu am privit Aradul niciodată ca un oraș turistic, mi-am dat seama totuși că sunt locuri care merită văzute aici. Să nu uităm nici de împrejurimile orașului, pădurea Ceala, stațiunea Moneasa, sau bazinele termale de la Curtici sau Dorobanți, domeniul de la Săvârșin, sau parcul de la Macea, casa memorială Ioan Salvici de la Șiria și tot la Șiria ruinele Cetății. În plus pentru cei mai “pioși” există și mănăstiri pline mai ales în sărbători.
Eh…dacă cineva intră pe aici și vede o părere chiar obiectivă despre Arad (nu m-am născut, n-am crescut, n-am studiat, locuit sau avut bunici aici), poate se gândește să-l viziteze. Ceea ce n-ar fi rău :)
Teoria parfumurilor-de pe etajeră direct în suflet
M-aș considera o persoană “olfactivă”, sau cum altfel s-ar numi o personă care dacă simte un iz, miros, mireasmă, parfum plăcut evident, creierul ei o ia razna și face tot felul de conexiuni cu trecutul, mai ales cu amintirile care brusc îmbracă o aromă aparte?
E clar că așa cum pentru unii o melodie de exemplu amintește de o anumită perioadă, de un anumit gest, pentru mine un miros spune multe, hai să zicem că apoape mă melancolizează.
Parfumurile pe care le-am avut eu de-a lungul vremii (și nu am avut multe pentru că nu fac colecție, deși parca mă tentează să păstrez sticluțele goale) pot spune o poveste despre mine, bună sau rea, dar o poveste…
M-am întors în timp, am cautat fotografii cu parfumirile de care îmi amintesc și m-am gandit să scriu o altă poveste…de data aceasta despre ele în prim plan.
Primul meu parfum adevărat a fost DIAVOLO de Antonio Banderas, m-am îndrăgostit pur și simplu de el când am primit un pliculeț parfumat cu el la o revistă. Am ținut pliculețul printre haine o vară întreagă, dar abia în toamnă mi-am luat și parfumul, întâi la 50ml, iar când s-a terminat la 100ml ca să-mi ajungă. Dacă o să caut bine pe la Ineu cred că mai am pe undeva sticluțele alea pe care le mai miorseam din când în când. Cred că e important pentru mine și din cauză că mi-a îmbătat atunci nu numai simțurile ci și orgoliul de puștioaică răsfățată.
Apoi s-a întâmplat ca să devin reprezentat Oriflame. Sincer la vremea respectivă, acu vreo 8 ani parfumurile din catalog mi se păreau destul de scumpe, așa că așteptam reducerea ca vacanța. Pusesem ochii pe Midsummer Women, defapt le știam pe toate că aveam mostre, iar pe ăsta mi se pusese pata. Așa că l-am comandat. Îmi aduce animte invariabil de liceu, de colegi, de teze și cred că și de banchet, deci nu-l pot uita…nu l-am mai luat de atunci.
A urmat apoi cam tot perioada Orifame, cu Volare, Sun, apoi Divine, apoi Volare spring. Dintre ele cel mai mult mi-s plăcut Volare spring care avea un miros de liliac proaspăt cules, îmi amintește mereu de când mergeam la deal cu ai mei și ne întorceam cu buchete mari de liliac. Puneam în curte într-o vază și se simțea mirosul până la stradă, dacă nu mă vedea mami poate rupeam o crenguță și o duceam la mine în cameră. Nu mă mai săturam de mirosul acela puternic. 
Când m-am săturat de Oriflame a început perioada în care primeam parfumuri. Primul l-am primit de ziua mea. Yves Rocher-Ode au reve, probabil primul meu parfum mai ciudat, căci nu era nici fresh nici dulce, ba din contră era mai masculin, iar eu mă simeam destul de bine cu el, părea sofisticat, era tare dar nu cât să se simtă de la o poștă, cred că el mi-a întărit convingerea că parfumul nu trebuie simțit decât foarte subtil, cât să te facă se te aproprii.
Acum urmează parfumurile pe care le mai am și le mai folosesc. Este vorba despre Puma, Celine Dion Sensational, Pure Poison-Dior și Live-J.LO. Puma chiar e un parfum de toată ziua, merge la orice, energic, cald dar fresh în același timp, poate e mai potrivit pentru vară, eu l-am primit vara, m-am dat cel mai mult cu el vara, îmi amintește de soare și caniculă. Celine Dion e un dulce sec, merge mai mult de seară, dar depinde cum preferă fiecare. Cu Dior e poveste lungă, mie îmi place de nu mai pot, dar îl folosesc foarte rar pentru că zice Clau ca miroase a bărbat, mie nu mi se pare, dar chiar nu știu ce reacție provoacă pe pielea mea,cert e că mi se pare un parfum care atrage priviri.
Ultimul pe care l-am primit direct din USA este un J.Lo-Live extrem de tonic dar sensual în același timp, este cert pretențios, dar nu are cum să nu-ți placă pentru că două picături sunt suficiente ca să te amețească.
