Diverse amestecate, Travel

Dor de… zbor

6 comentarii

DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3.Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

Da, mi-e dor de un zbor cu avionul deşi nici două luni nu au trecut de când am zburat spre Paris, dar cred că v-am mai spus cât îmi place mie cu avionul, nu? Dorul de acum se datorează şi faptului că ieri am fost în aeroport cu Clau, care a zburat spre Viena, mirosul şi forfota aeroportului fiind suficiente ca să îmi alimenteze pasiunea. Iar a ajunge în aeroport fără ca mai apoi să urmeze un zbor pentru mine, nu-i lucru uşor :) Chiar acum când scriu aceste rânduri un avion rupe tăcerea şi cucereşte cerul.

În plus, de ceva vreme stau cu ochii lipiţi de Zbor peste Transilvania, un proiect minunat în spatele căruia se află pasiunea pentru zbor, călătorie şi fotografie. Vedeţi şi voi mai multe detalii la ei pe site şi poate îi susţineţi, mi se pare imposibil să nu vă placă proiectul.

Şi băieţii care zboară peste Transilvania mi-au dat şi mie ideea de a crea un mic album cu fotografii realizate de mine în zbor. Album fără pretenţii, cu fotografii din chiar primele zboruri, în care totul mi se părea de necuprins şi entuziasmul atingea cote alarmante, spre amuzamentul lui Clau (care are ceva mai multe zboruri la activ).

Aşadar, zbor liniştit tuturor celor care zboară, departe sau aproape, zilele astea!

Prima mea poză la bord :)

Italia, Travel, Visand la...

Visând la… Procida

2 comentarii

Ca şi cum nu era suficient că mă gândesc non-stop la Coasta Amalfi, Italia mai trebuia să mă ademenească cu ceva, aproximativ în aceeaşi zonă, aşa că săptămâna trecută am descoperit un loc deloc promovat la noi, ba chiar foarte necunoscut: PROCIDA.

Procida este o insulă vulcanică, micuţă şi colorată din Marea Tireniană, foarte aproape de coastele Italiei (Napoli/Calabria), dar şi de mai cunoscuta insulă Ischia. Să vă mai spun doar că multe cadre din Il Postino şi The Talented Mr. Ripley s-au filmat şi aici datorită panoramelor şi astfel am spus mult despre potenţialul acestei insuliţe. Apoi, normal că m-am îndrăgostit la prima vedere dacă arată ca în poza de mai jos.

Foto

Poate că această nouă dragoste vine pe fondul faptului că nu voi mai ajunge la mare vara asta, aşa că, iubesc din imagini tot ce prind :) În plus, asta cu visând la… poate o să continue cu alte locuri de care mă minunez exagerat.

Carti, Travel

Oameni şi locuri de altădată

6 comentarii

Mi-am început ziua pe site-ul unui anticariat cu promoţii extraordinare. Navigând de pe o pagină pe alta m-a apucat nostalgia cărţilor de la Ineu, mirosul lor, viaţa lor, povestea lor. Majoritate cărţi vechi, cumpărate sau primite în tinereţea tatălui meu. Mie o carte veche, cu coperta uzata îmi aminteşte de el şi de cum îl vedeam uneori cu o carte sub braţ sau citind la masă (mai ales când venea seară de seară la mami la serviciu, când lucra ea schimbul 2, ca noi doua să putem pleca acasă, să mă culc eu în principiu). Da, eu am mai crescut şi la mami la serviciu şi îmi amintesc cu drag de acea perioadă…

Răsfoind şi răsfoind, am ajuns la paginile dedicate cărţilor de călătorie, jurnale, memorii, amintiri, cărţi care prin simpla copertă te transportă într-o altă lume, dar cumva curios tot această lume în care noi trăim acum. Ce-i drept, văzută poate cu 20 sau 30 de ani în urmă. Mi se par fascinante aceste cărţi, nu ştiu cum au fost ele citite atunci când au apărut, dar în mine au băgat o nostalgie cutremurătoare. Aproape 900 de coperte învechite aşteaptă să fie atinse, aproape 900 de poveşti care mai mult ca sigur au schimbat vieţile celor care le-au trăit, aşteaptă să fie retrăite la distanţă de câteva decenii de cititori ai zilelor noastre.

Cărţile de călătorie, vechi şi fără o valoare literară deosebită sunt totuşi dovezi în timp ale unor experienţe de viaţă, pe care noi, deşi pe aceeaşi planetă albastră, nu le vom putea cunoaşte niciodată. Deşi noi avem posibilităţi nemăsurate când vine vorba acum de o călătorie, ea nu va mai putea avea farmecul acelei călătorii, pe care poate cineva a făcut-o acu’s 20 de ani.

Fie că doriţi o carte de aventură ca a lui Andre Davi – Cu caiacele pe Nil, fie una clasică cum ar fi a lui Goethe – Călătorie în Italia, ori un fel de ghid “de pe timpuri”, puteţi găsi aici ce nici cu gândul n-aţi gândit. Jur că le-aş fi cumpărat pe toate şi când ar fi ajuns coletul la mine m-aş fi închis în casă câteva săptămâni şi aş fi călătorit pe tot globul alături de acesti călători care au sfidat timpul şi mi-au redat o lume pe care de altfel nu o cunosc.

Foto

* Acesta nu este un articol plătit

Carti, Concursuri, Travel

Câştigător Concurs la 1000 de articole

6 comentarii

Dragi prieteni, concursul s-a încheiat aseară la ora 22 şi vă anunţ cu mândrie că s-au înscris 32 de persoane, 32 de persoane au lăsat cel puţin un mesaj pentru împlinirea a 1000 de articole pe bialog.ro. În total, după discuţii şi mulţumiri am ajuns la 46 de comentarii (ale mele şi ale voastre). Am fost copleşită de tot ce am citit, de urări de bine, de simple mesaje de mulţumire, de un gând bun şi de bucurie în general. Recunosc că unii chiar m-aţi făcut să mă simt senzaţional prin cuvintele voastre şi aceasta a fost numai o ocazie în plus să mă bucur că am început povestea cu bialog-ul, chiar dacă nu am sperat niciodată să strâng atâta lume “bună” (şi când spun asta nu mă refer la acea lume “bună” cu care nu mă identific şi nici nu-mi doresc) în jurul meu, al bialog-ului.

Am tras la sorţi micul cadou pe care îl ofer şi care nici nu se compară cu entuziasmul şi bucuria voastră, poate doar faptul că îl ofer din toată inima să compenseze. Fiecare persoană care a lăsat un mesaj la articolul cu concursul a primit un număr de participare.

Apoi RANDOM.ORG şi-a făcut datoria şi a extras numărul 24… care îi corespunde Anei (Piese dintr-un puzzle), care mi-a lăsat următorul mesaj, simplu şi frumos: Super! Felicitarihappy Te citesc mereu cu placerehappy iar eu ştiu că o face, intră mereu pe pagină, o simt aici. Mulţumesc mult, Ana… te rog să-mi trimiţi adresa ta (mesaj pe FB sau prin email, îl găseşti pe pagina de Contact). O sa te rog sa-mi trimiţi adresa cât mai curând ca sa-ţi pot trimite cât mai repede şi eu premiul. Felicitări!

Acestea fiind spuse, am mai “ars” o etapă pe bialog.ro. Vă aştept să le “ardem” şi pe următoarele împreună, la fel de simplu, de frumos şi din tot sufeltul. Sunteţi deosebiţi prieteni dragi, eu nu mă voi opri din povestea cu bialog-ul sper să nu vă opriţi nici voi din a face parte din ea ;)

Filme, Travel

L’Auberge Espagnole şi alte filme pentru călători

24 de comentarii

În primul rând, ce înseamnă filme pentru călători, pasionaţi de călătorii etc? După mine, înseamnă filme a căror acţiune fie popune o temă de travel (asta nu-s chiar aşa multe), fie un film, plasat (filmat) într-un anumit loc, loc care apare destul de consistent în film, oraşe sau zone pe care le poţi vedea în toată splendoarea lor fără să urmăreşti un documentar.

Aşa se întâmplă în cel mai recent film văzut; L’Auberge Espagnole (2002), unde faptul că filmările şi acţiunea au loc la Barcelona, te face să ai impresia că oraşul este personajul central al filmului. Nu am văzut niciodată Barcelona aşa de bine ca în acest film. Pe lângă asta, filmul este o comedie spumoasă (poate aţi mai auzit de el sub denumirea Euro-Mix), despre un grup de adolescenţi de prin toată Europa plecaţi cu o bursă Erasmus la Barcelona… şi de aici să te ţii bine prin ce situaţii trec. Foarte faină aventură şi foarte “umană”! În plus mai ai şi imagini extraordinare din Paris (filmul este franţuzesc până la urmă, făcut de un francez cu actori în majoritate francezi şi este desigur în franceză). Recomandarea merge exact spre: Luci şi Cosmin, (Luci ştiu sigur că îl va aprecia dacă îi spun că e făcut în stilul Eurotrip, doar că este mult mai bun), dar şi pentru mare îndăgostită de Barcelona, Cătălina :) A! şi pentru Cami, care urmează să plece acolo, era să uit :D

Apoi cu lista în faţă vă mai recomand câteva filme de acest gen, mai ales că se apropie un weekend cu vreme schimbătoare (după alte 30 şi de grade, la Cluj cică va ploua, să vedem totuşi…)

De Il Postino am povestit recent, filmat în Sicilia şi foarte pe placul meu, de Amelie  cu Parisul în toată splendoarea, v-am povestit, însă nu cred că am zis nimic de The Talented Mr. Ripley (1999), un film din categoria grea, un film foarte bun, filmat la Roma, San Remo, Coasta Amalfi, Veneţia (wow, wow, wow). Un thriller care cu siguranţă vă va tulbura, pe mine m-a ţinut cu sufletul la gură şi cu nervii întinşi maxim pâââână la finalul celor peste 2 ore. În caz că nu l-au văzut, recomandarea se duce către Liliana, Iulian şi Ioana.

Tot din categoria Paris Forever! mai recomand Intochables (2012), Midnight in Paris (2011), Paris J’taime (2006) şi 2 Days in Paris (2007). Toate merg în calup către Andreea, care ştiu cât de mult vrea să ajungă în capitala Franţei. Şi mai am o listă scurtă făcută anul trecut, poate vă inspiraţi şi din ea.

Cine vrea în Grecia, mâna sus! Pentru voi recomand Mamma Mia filmat în superbele insule greceşti şi cântat de la început până la sfârşit pe ritmurile şi versurile legendarei ABBA. Deşi cred că l-a văzut mai toată lumea de pe aici, totuşi îl recomand lui Cris-Mary şi Aliceee. Şi tot pentru ele My life in ruins, filmat tot la greci cu preponderentă la Atena.

Grbavica [Sarajevo, my love] (2006), nu poate să se îndrepte decât către Dia şi către Anca, pentru că una tocmai se pregăteşte să plece pe acolo, iar cealaltă are o pasiune imensă pentru Balcani. Filmul multipremiat este filmat la Sarajevo şi propune o temă serioasă şi profundă, nu e doar un film de weekend, atenţie! Hmm, cred că şi Anei i-ar place tare mult.

Pe cine să trimit în Italia, împreună cu câteva filme faine? Căci, după ce am întocmit lista asta, am mai văzut câteva de genul Only you (1994) filmat în Roma, Veneţia, Toscana şi se termină la Positano :) Stealing Beauty (1996) după care am exclamat: “dacă nu te indrăgosteşti iremediabil de Toscana după filmul ăsta, eşti pierdut!“, My House in Umbria (2003) care prezintă frumos o regiune despre care se spune că este noua Toscana şi Tea with Mussolini (1999) unul din filmele mele preferate ever, normal TOATĂ Toscana străluceşte în filmul ăsta. Deci într-un cuvânt Toscana :) Adriana, Mirela, Monica… ce ziceţi?

The Way este un film extraordinar despre Camino şi o anumită modalitate de a-l parcurge, aşa că recomandarea fără prea multe cuvinte merge către două fete deosebite care ştiu cu siguranţă că îl vor parcurge cândva: Luiza şi Monica. Sper în secret şi nu prea să îl parcurg şi eu…

Well, last but not least: A Good Year (2006) filmat în Provence care m-a cucerit definitv la fel ca pe Margot, Oana şi TravelGirls, dar zic aşa, nu că l-aţi mai revedea? În plus unii mai norocoşi ca Miki chiar trăiesc pe acolo, iar alţii ca Larisa destul de aproape încât să ajungă cât de curând să vadă pe viu ce am văzut eu în film :)

Pentru alte recomandări, căci mai sunt, consultaţi arhiva filme pe bialog sau topicul Filme de călătorii pe plimbarici.ro. Evident, alte recomandari sunt binevenite :) Chiar mi-aş dori să văd un film care prezintă frumos ţările nordice: Salmi, Kadia, Vladimir, aveţi o recomandare? :D

Vizionare placută şi weekend fain, nu-i minunat să ne urăm weekend fain încă de joi seara?

Toscana în Stealing Beauty

Bloguri & Blogging, Carti, Concursuri, Travel

Articolul nr.1000 (+Concurs!)

48 de comentarii

1.000 articole

5.138 comentarii aprobate (fără spam)

7 pagini

51 de categorii

353 de etichete

362 de fani facebook Bialog

Top 3 articole Bialog (după numărul de vizualizări)

Cea mai frumoasă poezie de dragoste

Cele mai frumoase vorbe de iubire (din cărţi)

Călătoriile mele

***

Uite că am ajuns şi aici! :) Nu mi-am închipuit că o să mă ţină atât “nebunia” cu blogul, vă spun sincer. La finalul lui 2008, când a început povestea Bialog-ului, nu aş fi crezut că 1000 de articole îşi vor face loc aici. Şi totuşi, acesta este articolul cu numărul 1000, ANIVERSAR! Pe bune că sunt mândră!

Vă mulţumesc tuturor celor aţi fost şi sunteţi aici, unii chiar de la început, că aţi citit tot, nu aţi ratat nimic şi m-aţi încurajat să scriu mai mult, mai bine şi mai frumos. Dacă e să-mi recitesc de primele postări mă apucă râsul; cum puteam scrie atunci, acum însă simt şi eu că este altceva… Am evoluat odată cu blogul şi prietenii au continuat să vină. Repet şi de data aceasta că cel mai mare merit al Bialog-ului este acela că a adus în viaţa mea oameni extraordinari pe care altfel poate nu i-aş fi cunoscut niciodată, cine ştie?

Nu puteam lăsa să treacă această ocazie fără să nu o consemnez cumva şi am decis să o sărbătoresc printr-un CONCURS. Câştigătorul va primi din partea mea Ghidul Parisului, Thomas Cook, inedita cărticică a lui Mateiu Caragiale, Sub pecetea tainei şi o vedere drăguţă din frumosul meu Cluj. Un cadou mic cu o ocazie mare!!!

Tot ce trebuie să faceţi pentru a intra la tragerea la sorţi, este să deveniţi fani ai paginii Bialog pe Facebook (asta desigur, dacă nu sunteţi deja şi în acest caz săriţi peste această cerinţă) şi să-mi lăsaţi aici un comentariu (cu orice doriţi să-mi spuneţi despre voi, bloguri, net, carţi, filme, călătorii orice etc). O puteţi face începând de acum, până duminică 22 iulie, ora 22. Luni pe 23 iulie anunţ câştigătorul şi public şi mesajul lăsat (asta ca să vă “oblig” să-mi lăsaţi mesaje frumoase) :)

Dragi prieteni, vă aştept să ne citim cu bine, la articolul 1001 şi aşa mai departe ;)

Carti, Travel

Trei săptămâni în Himalaya

5 comentarii

Titlu: Trei săptămâni în Himalaya

Autor: Marius Chivu

Editura: Humanitas, 2012

Nr. pagini: 288, format mare, calitate exemplară!

Preţ: 49 de lei pe librariaonline.ro

O carte cu imagini. Ilustrarea unui vis. Povestea unui popas la marginea lumii. O aventură pe care cei implicaţi nu o vor uita niciodată. Se iau doi prieteni, se discută nişte dorinţe, se doresc a fi depăşite, se socoteşte, se crapă firul în 14 şi mai apoi se hotărăşte: Marius şi Cătălin pleacă în Nepal, aici vor ataca o trecătoarea aflată la o altitudine considerabilă în cei mai înalţi munţi ai lumii. Cea mai înaltă trecătoare din lume: Thorung La. O experienţă, un drum iniţiatic, sute de imagini, cuvinte bine alese, o altă cultură disecată, mult umor… aşa se naşte o carte…

Dacă mi-a plăcut aventura în Himalaya a celor doi români a fost, pentru că ador cărţile de acest gen. Dacă aş avea posibilitatea aş scrie şi eu una, aşa că nu voi comenta de ce cineva alege să-şi povestească într-o carte, povestea de povestit la un vin cu prietenii la bătrâneţe nepoţilor. În plus, eu consider că avem multe de câştigat din asemenea cărţi, cunoaştem locuri noi (prin ochii altora, e drept), atingem culmi prin picioarele lor şi ne stârnim nouă înşine curiozităţi, ne lărgim nouă înşine orizonturi şi poate, poate într-o zi vom pleca şi noi. Da, această carte, ca şi altele asemeni ei, este o relatare. O relatare a fost şi Vând Kilometri a lui Mihai Barbu, o relatare a fost şi Luptând cu iposibilul a lui Mike Horn, o relatare ca multe alte relatări după care te simţi cumva mai bogat şi mai pregătit să pleci la drum. E un câştig, o carte trebuie să fie un câştig, iar asta este.

“Jurnalul călătoriei poate fi citit ca un roman de aventuri exotice. Cartea vorbeşte însă despre forţa curiozităţii, despre tentaţia şi plăcerea de a pleca departe şi a-ţi testa limitele, despre nevoia de aventură, de schimbare totală a decorului şi a obişnuitelor. La sfârşitul calatoriei, relativa glorie de a urca pe Himalaya rămâne doar o chestiune insignificantă. Pentru că încercarea de a urca acei munţi foarte înalţi înseamnă, de fapt, să cobori foarte mult în tine. Orice călătorie are destinaţii ascunse de care la plecare nu eşti pe deplin constient. Cartea este şi despre aceste mici revelatii.”

O recenzie absolut frumoasa a acestei cărţi găsiţi aici… aproape că nu mai am ce să-i adaug, mi-a plăcut prea mult cum a abordat-o cititoarea cu pricina. Parcă aş fi scris-o eu, sau mai bine zis, dacă m-aş fi apucat să vă povestesc aşa aş fi făcut-o. Însă dacă vreţi să aveţi completa revelaţie a descoperirii, citiţi recenzia recomandată, după ce aţi parcurs cartea.

Sursa foto+interviu autor

Close Menu