10 luni de la Vacanța Mare a anului trecut, 10 luni de provocări de toate felurile și de experiențe diverse și inedite… Și totuși, îmi măsor cumva existența în ritmul acestor Vacanțe Mari – care au pentru mine un sens special. Nu, nu au sens de concediu și aproape că nu vreau să folosesc acest cuvânt, până la urmă “concediu de la ce?”, de la ritmul vieții obișnuite cum o numim atunci când părem resemnați? Nu! Vacanța Mare este o stare de resetare, care nu se termină odată ce ne-am întors dintr-o destinație, iar dacă aveam vreun dubiu că Vacanța Mare n-ar avea pentru mine acest efect cu bătaie lungă, atunci Sicilia mi-a arătat CLAR c’aveam dreptate (iar mie îmi place când mi se dă dreptate) :) Și când mă gândesc cum s-a așezat singură Sicilia în planurile noastre pentru vara trecută îmi vine să râd. Iar mă întorc în acel moment în care știu că destinațiile ne aleg pe noi, iar magnetismul funcționează ceva de speriat. Dar haideți în Sicilia să vă povestesc Ce și mai ales Cum.
Niciodată suficient să-l vizitez, să-l percep, să-l cunosc și totuși, fac încercare după încercare, la fel cum la o vreme după ce m-am lăsat sedusă de el, fac încercare după încercare în a scrie ce m-a făcut să simt, să văd, să înțeleg, cum m-am străduit să iau cu mine acasă o parte din el, când tot ce s-a întâmplat de fapt, e că mereu am lăsat la el o parte din mine. Locurile magnetice, locurile după vibrația sufletului nostru, la fel ca oamenii de acest fel, exercită asupra noastră o putere care dezechilibrează pe undeva, dar într-un mod care te crește și te îmbogățește, într-un mod care te face să găsești cele mai frumoase răspunsuri (niciodată general valabile, însă) la întrebări pe care nici nu știai că le ai. Și iată! În octombrie, m-am întors la Paris, m-am întors pe dos pe’acolo, apoi m-am întors acasă și am lăsat ca în capul meu să se întoarcă pe toate părțile tot ce am reușit să fac în 3 zile, tot ce am reușit să las cu tot ce am reușit să iau într-un amestec cât de cât omogen. Oricum, rămân la părerea dintr-un 
