“Legendele gheții” – Momente memorabile în concursul de patinaj artistic la Jocurile Olimpice 2026 Milano/Cortina

S-a scris frumos acest capitol al patinajului, așa de frumos cum numai în Italia s-ar fi putut scrie (a trebuit cumva să vă anunț încă de la început cât de puțin obiectiv va fi acest articol și cred că mi-a ieșit). “Milano e Cortina”, o ediție a Olimpiadei Albe pe care am urmărit-o în competițiile care m-au marcat încă din copilărie, dar la care am descoperit noi valori și mentalități, care nu se aseamănă deloc cu ce știam din copilărie. Însă ce am remarcat de la început trebuie menționat la început – a fost mai puțin scandalos ca la Beijing, mai puțin dramatic ca la PyeongChang așadar, probabil că a fost cel mai echilibrat concurs de patinaj, per total, din ultimii 8 ani. Ca să nu mai spun ca a fost prima dată după 20 de ani când ne-am bucurat de o prezentă BUNĂ a României pe gheața olimpică, indiferent ce spun acum vitejii, care mereu se arată după ce au trecut războaiele. Vă las mai jos câteva din momentele cele mai intense din lumea patinajului olimpic, așa cum am le-am văzut eu în aceste două săptămâni și cum vor rămâne multă vreme cu mine…

Julia SAUTER ROU, during Women Single Skating Free Skating, at the Olympic Winter games, Winterspiele,Spiele, Summer games Milano Cortina 2026, at Milano Ice Skating Arena, on February 19, 2026 in Milan, Italy. Noxthirdxpartyxsales PUBLICATIONxNOTxINxJPN aflo_320524805

Citește mai departe

Ce să faci la Bratislava de Revelion și Anul Nou (impresii după al doilea Revelion în capitala Slovaciei)

În urmă cu peste 10 ani (adică pentru Revelionul 2015), am ajuns în capitala Slovaciei pentru prima dată. Decisesem atunci să ne mutăm baza de la Viena (unde stătusem câteva zile, până pe 30 decembrie), undeva într-o locație mai mică și mai intimă, undeva unde nu mai fusesem, dar totuși într-un oraș, care să ne încarce și să ne încânte. Țin minte că ne-a plăcut mult, iar cele două articole scrise după acea incursiune în Bratislava stau mărturie. Dar, ce a urmat după acel Revelion n-a fost chiar cel mai grozav an al nostru, motiv suficient (pe bune!) să mă gândesc de două ori dacă să mă întorc acolo pentru un al doilea Revelion. Și totuși, m-am gândit să nu las lucrurile negative din trecut să mă (mai) afecteze (atât de tare) și să dau Bratislavei o a doua șansă, iar lui Albert motiv de a mai aduga pe listă o țară vizitată, (alt) motiv de râs și multe explicații amuzante la întrebarea veșnică: “Voi câte țări ați vizitat până la… n ani?” (ai lui) :)

Citește mai departe

City break la Paris: o firimitură de madlenă într-un oraș inepuizabil sau ce-am făcut 3 zile în capitala Franței (varianta cu copii)

Ah, Parisul! ❤ Niciodată suficient să-l vizitez, să-l percep, să-l cunosc și totuși, fac încercare după încercare, la fel cum la o vreme după ce m-am lăsat sedusă de el, fac încercare după încercare în a scrie ce m-a făcut să simt, să văd, să înțeleg, cum m-am străduit să iau cu mine acasă o parte din el, când tot ce s-a întâmplat de fapt, e că mereu am lăsat la el o parte din mine. Locurile magnetice, locurile după vibrația sufletului nostru, la fel ca oamenii de acest fel, exercită asupra noastră o putere care dezechilibrează pe undeva, dar într-un mod care te crește și te îmbogățește, într-un mod care te face să găsești cele mai frumoase răspunsuri (niciodată general valabile, însă) la întrebări pe care nici nu știai că le ai. Și iată! În octombrie, m-am întors la Paris, m-am întors pe dos pe’acolo, apoi m-am întors acasă și am lăsat ca în capul meu să se întoarcă pe toate părțile tot ce am reușit să fac în 3 zile, tot ce am reușit să las cu tot ce am reușit să iau într-un amestec cât de cât omogen. Oricum, rămân la părerea dintr-un articol mai vechi despre Paris, pe care vă invit să-l citiți înainte de a merge mai departe cu povestea, deși mă văd nevoită să subliniez că în urmă cu 12 ani eram mai sentimentală, mai visătoare și mai plină de metafore… iar acum sunt mai mult curioasă să văd cum pot combina metaforele în această etapă a vieții mele :)

Citește mai departe

Vacanță în Creta – dietă mediteraneană pentru suflet

Încep să scriu jurnalul vacanței noastre cretane, la două săptămâni după ce ne-am întors, însă este tare greu acum să prevăd, când viața cu ritmul ei obișnuit (din afara vacanțelor) mă vor lăsa să-l termin. Dar cel mai probabil și acest parcurs va avea propria lui savoare, pe care sunt pregătită să i-o dau din toată inima, chiar dacă poate peste inima mea se vor revărsa cu multă nostalgie între timp, ploile toamnei. Aceste două săptămâni ce s-au scurs de când aeronava companiei cretane SKYexpress a părăsit aeroportul din Heraklion n-au făcut decât să-mi cimenteze în suflet trăirile și sentimentele pe care clima mediteraneană cu efectul ei magic le exercită cu putere asupra mea de câte ori mă învălui în aerul ei sărat și cald. Și vă spun drept că MAGIC nu este un epitet pe care îmi place mie acum să-l folosesc, ci vorbind cât de poate de serios, clima mediteraneană, pentru mine, are un efect de-a dreptul miraculos. Și atunci, am găsit absolut firesc să ne întoarcem în Creta, unde mai fusesem cu 6 ani în urmă și de data aceasta să stăm mai mult, să ne bucurăm mai mult de tot ce aceste locuri dar și acest context climateric cu efectele lui atât de benefice și vindecătoare au să ni-l ofere. Χαίρομαι που σε ξαναβλέπω Κρήτη!

Citește mai departe

7 locuri și lucruri de văzut și de făcut pentru care ne tot întoarcem la Târgu Mureș

De multe ori am senzația că trăiesc împărțită între dorința de a locui într-un oraș foarte mare, căruia îi spun în mintea mea – inepuizabil (aici puteți introduce o capitala europeană boemă și fascinantă) și sentimentul că de foarte multe ori și Clujul mi se pare mult prea mare, destul de “comercial”, desigur haotic și cumva “nu de mine” (don’t ask). Și cum nu există cale de mijloc, am ajuns să iubesc extremele, dar să le iubesc nu înseamnă că m-aș și modela după ele. Însă, undeva pe aici, s-a născut dragostea mea pentru “micile orașe mari” (în Transilvania vezi orașe de genul: Alba Iulia, Bistrița, Mediaș, Sighișoara, Târgu Mureș etc), așa că le caut atunci când simt că, paradoxal, Clujul mi-a rămas… mare. Dar le caut și pentru că aici comunitățile vibrează altfel, în felul acela în care familiaritatea pune stăpânire pe spații, atunci când totul pare la o lungine de mână distanță și devine genul acela de loc unde știi exact ce îți place. Vă povesteam nu de foarte multă vreme cum parte din aceste lucruri ne tot atrag la Mediaș, de exemplu, nu v-am povestit pe larg de Sighișoara, dar am lăsat asta aici, iar acum după cea mai recentă vizită (chiar de Paștele Catolic 2024), nu știu de ce, dar îmi vine să povestesc despre Târgu Mureș. Câți l-ați vizitat oare în scop strict turistic sau câți v-ați gândit că merită să rămâneți măcar o noapte în oraș?

Citește mai departe

Bialog în dialog (ep.1) – Claudia Bonchiș, specialist PR & marketing și blogger la Romândra.ro

Nu știu voi, dar eu de ceva vreme mi-am dat seama că știu bine mulți oameni interesanți și că sunt cam norocoasă chiar să-i numesc prieteni pe unii dintre ei. Și tot de ceva vreme, mă gândesc să-i aduc și aici pe blog, să ne povestească lucruri care ne pot fi utile, care ne pot face să citim un articol până la sfârșit, da, fix aici în lumea asta online în care pare mult să citim un articol ce ne ia maxim 10 minute, pe când un podcast poate merge singur 2 ore în timp ce noi… facem altceva. Dar o să vă las pe voi să decideți dacă a fost o idee bună sau nu următoarea serie de articole… Pe mine m-a bucurat faptul că am dat “glas” ideii și mai ales că primii oameni pe care i-am întrebat dacă le-ar plăcea să apară într-un dialog pe Bialog n-au stat deloc pe gânduri ❤

Pe Claudia (sau Romândra, cum o știu cel puțin 60.000 de oameni) o cunosc dintotdeauna, îmi vine sa zic, dar real o cunosc de “doar” 20 de ani. Este un om extrem de sociabil, cu dragoste de viață, determinat și pot spune și un om de succes, da, pentru că eu definesc succesul astfel: când un om își rămâne fidel lui însuși, face ce îi place și mai și câștigă bani din asta, ei bine, categoric, numai succes se poate numi. Desigur, drumul nu i-a fost și nu îi este lin, nimic nu ne cade din cer, iar norocul proverbial și l-a făcut singură urmând câteva din pasiunile ei: călătoriile, jurnalismul, înclinația către comunicare, relații publice și dragostea pentru orașul în care locuiește: Oradea. Călătoriile, dar și parcursul ei personal și profesional din ultimii ani au făcut să-mi doresc să o aduc aici în fața voastră pentru a ne povesti cum răzbește o femeie atât de autentică într-o lume dominată de social media (cu toate neajunsurile ei), dar și într-o lume (reală) care pune multă presiune încă pe rolurile predefinite ale oamenilor în societate.

Citește mai departe

Pur și simplu, Firenze! – Ce poți face la Florența într-o zi de decembrie

Când vom ajunge pentru a treia oară la Florența chiar nu aveam habar. Știam cumva ca se va întâmpla, așa cum știu și acum că ne vom mai întoarce, pentru că te tot întorci în locurile pe care ai ajuns să le iubești din prima clipă. Apoi, odată cu plănuirea vacanței de iarnă la Roma, ne-a venit ideea să dăm o fugă de o zi și până la Florența, iar asta din mai multe motive, părea o idee excelentă. În primul rând, urma să-l ducem pe Albert pentru prima dată în orașul nostru preferat din lume, iar apoi urma să-l facem extrem de fericit pe taică’so printr-un drum de 300 km/h dus/întors cu Frecciarossa. Cât despre mine, simplul fapt că urma să mergem la Florența (fie și pe jos), că urma să revăd frumusețea ei diafană din nou și să mă amestec în acea atmosferă de tablou pur și simplu “întâmplător” era motiv de mare sărbătoare.

Citește mai departe