Le fabuleux destin d’Amelie Poulain

Amelie! Mi-e dor de Paris! Iar!

Am văzut Amelie atunci când a apărut, dar peste ani mi-am dat seama că nu mai rețin multe din el, înafară de faptul că mi-a plăcut. Așa că am vrut să-l revăd și să mă bucur de el acum, când am văzut Parisul odată.

A fost minunat, minunat să revăd Montmartre, Sacre Coeur și chiar și metroul din Paris și mi s-a făcut așa un dor fără margini de parcă m-am născut acolo și am fost smulsă cu brutalitate din leagăn. Mi-am construit propria poveste pe lângă film și mi-am dat seama (cam mult mi-luat!) că odată ce vezi Parisul nu-l mai poți uita niciodată.

Dacă revedeam Amelie cu puțin înainte de vizita fulger la Paris cu siguranță nu uitam de cafeneaua in care s-a filmat. Cafe des 2 Moulins este chiar in iubitul meu Montmartre și la cât ne-am plimbat pe acolo sigur am trecut de câteva ori pe lângă ea fără să știm ce trebuie să știm, altfel nu ratam așa ceva.

Revenind la film, pentru cine nu l-am văzut sau l-a văzut cu mult timp în urmă, ca mine: trebuie văzut și revăzut. E o poveste extraordinar de frumoasă, despre sensul vieții și despre puterea de a-l influența, despre ce poți face pentru ceilalți și ce pot face ei pentru tine. E o lecție de trait și iubit și eventual este o lecție de murit (o găsești printre celelalte).

Din Amelie ne-au rămas și multe replici memorabile la care îți vine să revii mereu, pentru că este multă înțelepciune în spatele lor:

“Ma petite Amélie, vous n’avez pas des os en verre. Vous pouvez vous cogner à la vraie vie. Si vous laissez passer cette chance, alors avec le temps, c’est votre coeur qui va devenir aussi sec et cassant que mon squelette. Alors, allez-y, nom d’un chien!” (l’homme de verre)

“Les jours, les mois, puis les années passent. Le monde extérieur paraît si mort qu’Amélie préfère rêver sa vie en attendant d’avoir l’âge de partir.” (narrateur)

Da, un film deosebit! E cineva care nu l-a văzut?

You may also like

11 comentarii

  1. Mi se rupe sufletul când mă gândesc că acum, la ora asta, trebuia să fiu în autocarul ce mă ducea de la Beauvais la Paris. Nu-mi pare rău de banii cheltuiţi pe biletele de avion şi pe cele de TGV cât îmi pare rău că acum nu-s la Paris. Asta e însă, uneori planurile făcute cu multe luni înainte nu se potrivesc cu cele din al 7-lea ceas…

  2. eu nu staim de film, pana acum vreo 3 luni, cand un prieten mi-a zis Amelie. Habar nu am de ce.
    cand l-am vazut mi a placut mult de tot, desi tot nu am inteles de ce prietenul acela m a asociat cu Amelie…

  3. eu l-am revazut saptamana trecuta, pe tot, doar ca sa mai vad odata scena cu cele 3 saruturi: pleoapa, coltul gurii si gat. ce poate fi mai frumos? day dreaming

  4. De cate ori oare l-am vazut? Si cine a cautat cafeneaua acum doua luni si a facut o tona de poze? Si cine vrea sa revada filmul acum? Si cine a cautat canalul Saint Martin la vreo saptamana, acolo unde Amelie arunca cu pietre? Je happy Vrea cineva poze?

  5. cred ca oricine iubeste Franta si iubeste Parisul va iubi si filmul asta!!! si eu lam vazut prima data cand a aparut, apoi l-am revazut din nou cand deja vazusem Parisul si mi-a placut si mai tare decat la inceput!!!!!

  6. L-am vazut si mi-a placut mult! Imi place sa cred ca am si invatat ceva din el. In afara faptului ca osteogeneza imperfecta se numeste popular boala oaselor de sticla. happy

  7. L-am vazut si mi-a placut mult! Ca sa nu mai spun ca am melodiile din coloana sonora pe telefon. E asa reconfortant sa pleci dimineata de acasa ascultand La valse d’Amelie!

  8. Cred că la niciun film nu am strâs așa multe comentarii ca la acesta și mă bucur foarte tare că place atâtor oameni kiss

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.