Calendarul de Advent – o adevărată inspirație pentru sezonul de iarnă

Vreau să scriu acest articol de cel puțin un an. Știu multe despre ideea Calendarului de Advent încă de dinainte de a avea copii, însă numai anul trecut, când Albert avea deja 3 ani, am simțit că este momentul să o pun în practică și pentru familia noastră. Pentru că a avut succes și ne-a plăcut “cam mult”, vreau să povestesc puțin despre cum a prins contur la noi ideea calendarului, cum m-am documentat și organizat și nu în ultimul rând cum aș vrea să-l îmbogățesc pentru anii următori. M-am mobilizat să scriu articolul, când anul acesta pe la jumătatea lui noiembrie, am început să caut inspirație pentru “călătoria” prin calendar și m-am ajutat foarte mult de unele articole din online, așa că, am simțit că este timpul să ofer ceva înapoi pentru cei ce vor căuta inspirație în anii viitori. Pentru atmosferă, vă invit să vă luați lângă voi o cafea caldă (dacă se poate cu caramel sărat peste spumă), să vă cuibăriți sub o pătură pufoasă (clișeu, dar unul bun de tot pentru care merită să intrați în șablon) și apoi să citiți acest articol.

A! și “La mulți ani, Bialog!”, căci pe 1 se făcură 13 ani de “funcționare”.

Citește mai departe

Jurnal din anul pandemiei: Două obiceiuri care ne-au rămas și după izolare

Bună și izolarea la ceva. Vă rog să nu săriți cu roșii, dar dacă lăsam situația economică la o parte măcar cât citim acest articol, poate vom realiza că perioada izolării nu a avut doar părți negative. De exemplu, ne-a arătat că putem să ne schimbăm peste noapte de la priorități, rutine și pasiuni până la întreg modul de viață. Și că mai ales, am supraviețuit acestor schimbări. Ne-a pus să ne mișcăm în reluare, să nu ne mișcăm deloc sau după caz (a se citi copii) se ne mișcăm chiar foarte mult în același loc. Ne-a lăsat să vedem cum funcționăm dacă weekendul ține toată săptămâna așa cum deseori ne văitam și ne-a îndeplinit acea dorință pusă cu orice ocazie, de a ne petrece mai mult timp cu familia. Câți nu și-au spus oare în perioada asta “frate, ai grijă ce-ți dorești!”? Până la urmă au fost două luni, din fericire de primăvară în stadiu incipient, tentația lui “afară” fiind ceva mai mică decât acum. Totuși, experiența acestei perioade a venit cu diverse lecții în fiecare familie, dar optimist vorbind, sper că a și lăsat în urma sa lucruri la care pe viitor să ne putem raporta cu un zâmbet pe față.

Citește mai departe

Jurnal din anul pandemiei: Bringing Paris at home*

Am avut de gând să scriu despre lucruri mai serioase, cum ar fi faptul că în perioada asta m-am spălat și dezinfectat pe mâini într-un hal de mi-am făcut răni la degete și nu mai pot purta niciun inel sau despre unele practice cum a fost Paștele, primul petrecut în bucătărie la Cluj, primul și sperăm singurul în izolare la domiciliu, ori unele nostalgice cum este privitul primăverii de la fereastră sau din spatele blocului cu gândul că anul trecut fix pe vremea asta eram pe la Atena și-n Aegina. DAR, nu știu de ce, parcă deși am petrecut un Paște minunat în 3, cum nici nu speram, deși mă ustură/mănâncă mâinile de o iau razna și deși îmi vine să răsfoiesc cu non-stop albumul primăverii grecești de anul trecut, nu-mi vine să scriu despre ele. Izolarea asta constat că s-a manifestat în ultima vreme într-un singur sens: de la “vleau pișhu’ la oliță” la “vreau o primăvară (sau barem o toamnă) la Paris“. Dacă în primul caz sărim ca arși să îndeplinim dorința, că deh e chiar posibilă și așteptată de toată familia, asta a doua cu Parisul este… cum să vă spun, alinarea mea în această perioadă griuță. Dar să dezvolt…

Citește mai departe

Octombrie “Hygge” – 31 de zile pentru sufletul nostru

E sâmbătă, aproape 5 după-amiaza, o zi foarte, foarte închisă și rece, ca de altfel tot acest final de septembrie inițial călduros și luminos. Băieții mei dorm (yeey), eu savurez o cafea cu lapte, iar din fundal o aud pe Maria Mckee cu al său celebru Show Me Heaven (pentru cititorii mei mai tineri, acestea este o piesă de mare nostalgie pentru cei ce au copilărit în anii ’90 și aveau o pasiune pentru Tom Cruise & Nicole Kidman, în acest sens recomand filmul Days of Thunder de pe a cărui coloană sonoră face parte și acest cântec). Ce mai, este un moment de pure cozyness sau cum se zice mai nou Hygge (pronunțat hiuu-gah). Cum, nu știți care e treaba cu Hygge? Păi nu pot lăsa să se aștearnă toamna ușor peste umerii și anii noștri fără să vă povestesc despre acest concept pe care îl studiez cu îndârjire și care nu pare să fie niciodată mai eficient ca în anotimpul rece… Oricum, până termin de povestit va fi aproape octombrie :)

Citește mai departe

Călătorie până la capătul verii în 13 imagini care n-au mai ajuns pe Instagram

Spunem că 1 septembrie e prima zi de toamnă, la fel cum prima zi vară o considerăm a fi 1 iunie, deși astronomic știm bine că nu e deloc așa, iar în ultimii ani, sezoanele s-au încăpățânat să ne demonstreze că nu mai funcționează așa cum eram obișnuiți. Și totuși, este final de vară, o simțim în soare, în umbră, în frunze, în culori și-n mirosuri, independent de câte grade arată termometrele sau cât de ploioase sunt unele zile (greu să le bată pe cele de iulie anul acesta, oricum). E final de vară, cu toate că multă lume este încă în concediu și se bucură de mare și soare, iar pentru mulți vacanța va începe abia în extrasezon, după 15 septembrie când locurile devin cu mult mai aerisite și temperaturile mai mult decât potolite. E final de vară și niciun elev nu este încă pregătit să se întoarcă la școală, iar fiecare din noi tragem de zile să ne pară în continuare luuungi și colorate. Vara 2018 și-a trăit povestea și îmi pare oarecum rău că n-am apucat să povestesc decât foarte, foarte puține despre ea, însă practic doar am pocnit din degete și iunie, iulie și august au dispărut ca și cum aș fi suflat o păpădie în vânt.

Citește mai departe

Toate vacanțele să vină la mine

Cu toate că am mai beneficiat de o scurtă și nesperată pauză la început de iulie, abia de azi, când am în față “vacanța mare”, mă simt cu adevărat în concediu. Va fi și cel mai lung concediu din ultimii 3 ani, așa că sper să știu ce să fac cu el :)) Glumesc, mereu știu, trăiesc pentru ceea ce se numește vacanță. Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt ceva de speriat: “a zis cineva vacanță? I’m IN!” :)

mairmaide

Citește mai departe

Romantic mood: Lara Fabian în concert la Cluj

După concertul lui Eros din septembrie anul trecut, recunosc că așteptam cu nerăbdare să mă mai ducă un artist la Sala Polivalentă din Cluj cu aceeași nerăbdare și aceleași emoții ca preferatul meu italian… Între noi fie vorba, însă, asta e greu să se întâmple. De fapt s-ar întâmpla într-un singur caz, care probabil nu se va întâmpla în veci și anume să vină prin Ardeal, Celine… Dion (mda, atât de naivă sunt!). Dar, zic să nu fim chiar atât de prăpăstioși și între timp să ne bucurăm de evenimentele care ni se oferă pe tavă chiar la noi în ogradă…

IMG_4478

Citește mai departe