Achiziții boeme din ultima vreme (guilty pleasures)

Și am făcut și una bucată rimă cum îi șade bine poetului happy Una peste alta, în vălmășagul de chestii care s-au întâmplat și se întâmplă în continuare în acest sezon prin “lumea mea” s-au arătat și câteva ipostaze în care mi-am spus că Moș Crăciun e senil (că e Moș, se înțelege) și uneori vine de mai multe ori pe an, iar alteori zici că a uitat adresa. Acum, combinat și cu ziua mea, probabil că se va supăra că tocmai l-am făcut senil, dar să vedeți câte mi-a adus happy

Tom-Hiddleston-guilty-pleasures-quote-600x600

Continue Reading

Nu pantofii sunt slăbiciunea mea! [cum ne îmbrăcăm când călătorim]

Mă văd purtând cele mai frumoase rochițe și fustițe în cele mai frumoase locații din lume. Mi-aș umple dulapurile și bagajele cu rochițe și aș merge numai acolo pe unde le-aș putea purta, unde anotimpul ar permite. Nu mă relaxează să-mi cumpăr pantofi, cum mă relaxează o rochie minunată, nu simandicoasă, pe care o văd într-o vitrină și pe care mai apoi o pot înghesui în cea mai mică geantă de umăr spre o destinație de vis. Da, ador să văd fete care călătoresc, îmbrăcate în rochii drăguțe, nu prea îmi pasă, însă, cu ce sunt încălțate, presupun că în ceva comod, că doar sunt în călătorie…

1

Continue Reading

Cărțile de Black Friday și cadourile din cizmulițe

A venit? Sau abia mâine dimineață? La mine a venit azi dimineață, dacă iau în considerare faptul că la ora 8 eram la Poștă să ridic al doilea colet cu cărți comandate la reducerile de Black Friday. Știe el și Moșu’ cum să facă să iasă bine an de an… winking Așadar, acestea sunt cele 5 cărți mult dorite, deci putem să trecem cu povestea mai departe.

DSCF7037

Continue Reading

Mic dejun în aer liber (mic dejun inspirațional)

M-am trezit ieri cu gândul la articolele mele de anul trecut din mai, când pe o vreme oribilă (a plouat extrem de mult) visam la cum voi lua eu micul dejun pe câmpiile transilvane (în secret visam la dealurile toscane, pe cine naiba vreau să mint?) happy V-am arătat ieri dimineață pe facebook cele două link-uri spre imaginile mele favorite, le-ați văzut, da?

Apoi după vreo oră (tot ieri), în timp ce îmi luam propriul mic dejun al zilei (cappuccino și pâine de casă cu unt), citesc la Cami despre obiceiurile mesei de dimineață și îmi spun că e un moment propice să caut să văd ce alte poze cu micul dejun inspirațional mi-am mai salvat în ultima vreme. Doar că ieri n-am mai apucat să vi le arat, am avut treabă, apoi seara am constatat că nu se mai putea și am schimbat tema, din nou, ufff… ce nu-mi mai place treaba asta, așa că am sărit peste cină și în dimineața asta chiar și peste micul dejun sad

Totuși imaginile astea trebuie să iasă la lumină și sper să vă fie de inspirație pentru aceste două zile de weekend. Cât de minunat ar fi să luați azi sau mâine, micul dejun în unul din locurile de mai jos (sau măcar în unele asemănătoare)? Nu-i așa că ziua voastră ar arăta complet altfel? Nu-i așa că imaginile de mai jos emană viață frumos trăită prin toți porii? Încercați să vedeți imaginile în cel mai mic detaliu, încercați să savurați cu ochii tot ce se află pe mese winking

Continue Reading

Primul weekend după mai bine de o lună…

… în care am stat exclusiv acasă s-a rezumat la mult ceai (am pierdut numărul cănițelor și felurilor de ceai savurate), la 2 cărți începute, la câteva episoade din Rick Steve’s Europe (episoadele despre Paris), destul de mult scris și sentimentul că parcă n-am chef să mai plec momentan niciunde, cel puțin nu în martie (să vedem cât mă ține). De fapt, aștept cu nerăbadare momentul când o să mă plimb pe aici pe la mine, pe la colțul ierbii și eventual o să merg să cercetez cum pot urca în cele două turnuri de la cele două catedrale ale Clujului (am avut vreme să mă gândesc la asta azi). Vreau să vină vremea cu adevărat frumoasă, soare plin și verde crud.

Și pentru că mi-au venit cărțile de la Meteor Press, am început și a treia carte. Se numește Rădăcini Nomade de Pius Alibek și începe într-un mare fel. Cred că e momentul să mă retrag cu ea în brațe undeva către pat… iar vouă să vă urez de mâine, o săptămână bună.

Pământul care ți-a învăluit rădăcinile tinere le-a legat de sufletul lui și s-a topit în sângele tău. Îl vei iubi întotdeauna.

Mama care te-a purtat în pântece te-a adăpostit în întunericul dulce, ferindu-te chiar și de lumină. O vei iubi de-a pururi.

Răsfiră-ți rădăcinile. Păstreză-le în suflet. Poartă-le cu tine, așa cum mama nomadă duce în spinare cea mai iubită ființă. Abia atunci întreaga lume va fi pământul tău.

Părăsește pântecele. Deschide ochii și privește mama. Abia atunci o vei cunoaște pe de-a-ntregul.

Nu privi doar pe fereastră. Deschide ușa, smulge-ți rădăcinile și înalță-te în zbor. Abia atunci vei avea libertatea de a iubi toate ținuturile, toți oamenii.

Rădăcini nomade este volumul de debut al autorului Pius Alibek, va urma cu siguranță recenzia. Sunt abia la pagina 72 happy

windyfoto

Continue Reading