Bucureșteni vi se pregătește ceva și mie mi-e o ciudă cum nu s-a mai văzut :) O să aveți parte în weekend-ul ce vine de un târg numit Escapade a Paris, deci fiți atenți numai ce nume are, da?
Și acum le preiau comunicatul, căci sper că nu s-or supăra dacă le-oi face puțină reclamă cu regretul în suflet că eu nu voi fi acolo. Însă deja cred că știu câteva persoane pe care s-ar putea să le intereseze evenimentul.
Sâmbătă am profitat de cele 15 grade de noiembrie cu soare și cer aproape senin și am ieșit cu o prietenă la o plimbare de mai două ore prin Grădina Botanică “Alexandru Borza” din Cluj-Napoca. Știu că au fost ani (ca anul trecut de exemplu) când ajungeam în repetate rânduri în grădină, mai cu un musafir, mai cu doi, mai vara, mai toamna. Dar anul acesta, sâmbătă a fost prima data pe 2012 când am călcat în Grădină și pentru prima dată, peste toate, așa de târziu în toamnă.
Am mai fost pe 1 noiembrie 2008, în rest perioada mea de a aborda gradina a fost aprilie-septembrie. Am văzut-o în toate anotimpurile, mai puțin iarna, acoperită de zăpadă, dar sper ca în iarna ce va veni să vă încânt cu poze din Grădina înzepezită. Știu că săptămâna trecută v-am arătat poze de la Jibou, am lăudat Grădina de la Jibou și aproape că am spus că este cea mai frumoasă din lume deși n-am văzut-o decât pe ea și pe aceasta de la Cluj. Însă nu am dorit deloc să o pun pe asta din Cluj într-o lumină proastă, mai ales că nu merită. Între cele două grădini nu prea sunt termeni de comparație pentru că sunt foate diferite și pentru că e ca și cum ai încerca să compari Parisul cu Roma, frumoase ambele, dar niciodată Le Tour Eiffel și Il Colosseo nu vor face parte din aceeași poveste.
Azi vreau, pe lângă fotografiile pe care vi le-am pregătit pe picasa (și pentru cei mai puțin interesați de imagini, 6 aici), să vă spun câteva chestii interesante despre această Grădină și să vă fac să vă doriți să o vizitați. Faptul că merită cred că e de la sine înțeles, e o oază de verdeață într-un oraș aglomerat, este un parc mare, îngrijit, inedit și înainte de toate un loc unde în sezoanele calde poți sta să citești, să te plimbi agale, să înveți sau… să te îndrăgostești, dar pe lângă aceste, pe care sunt sigură că le-ați avut în minte, ar mai fi:
Toamnă zău că eu aș vrea să mai rămâi, deja ai întrecut-o în frumusețe pe cea de anul trecut, deși eu anul trecut am zis că toamna e ca o vară, a fost lungă, a fost colorată, a fost caldă și a fost foarte diferită de toate celelalte toamne pe care le-am trăit eu la Cluj. Nu știu ce ai vrut să demonstrezi anul acesta, dar eu vreau să mai rămâi, să intimidezi fulgii, vântul și frigul, să-i faci să se sperie de frumusețea ta și să stea în așteptare măcar până în decembrie, mai vreau o lună de culoare, mai vreau un strop din speranța cu care te agăți de orice rază de soare, mai vreau… și cred că e primul an când vreau să mai rămâi măcar puțin. Deși știu că vei pleca tare curând…
V-am promis duminică o plimbare virtuală prin superba Grădină Botanică de la Jibou, iar acum, odată rezolvate probleme mele cu arhiva foto (paranteză: am revenit la iPhoto, deși tocmai pentru că am vrut să renunț la el, câteva zile nu am avut acces la pozele mele, well… rău cu el, dar mai rău fără el, se pare că e love/hate cu iPhoto) :D nu mă mai reține nimic să vi le arat.
Mie nu mi-a venit să cred cât de frumoasă poate fi această Grădină Botanică și nu mi-a venit să cred că nu am venit mai devreme să o vizitez, căci de la Cluj nu sunt mai mult de 60 de km până în acest orășel din județul Sălaj. Jiboul nu este un oraș mare deloc, poate mulți nici nu ați auzit de el. Are numai 11.000 de locuitori, cu aproximativ 1000 mai mulți ca și Ineul , dar această Grădină Botanică este fără îndoială sufletul și plămânul verde al întregului județ. Este un fel de Rai, așa cum bine spunea și Anda :) Am pus pe Picasa 100 de poze, dar pentru cei care nu au răbdare cu atâtea imagini, vă arat cele mai bune 10, părerea mea, ca să vă puteți face o idee cât de cât clară despre acest loc frumos, dar destul de necunoscut, din Transilvania. Considerați acest articol și ca un foto-eseu…
Acordați măcar o vizită acestui loc minunat din România:
Serele Botanice
Globul Mare – imaginea Grădinii Botanice
Superbii nuferi din interior
O privire peste Grădina Japoneză
“Porcul spinos” (da, sunt și acvarii)
Un arici “simpatic” și somnoros
Asta e toamna pe care o căutam
Vorbește Noiembrie!
Drumeț grăbit, mai rămâi puțin…
Sper ca tot mai mulți să ne dăm seama că România merită descoperită, pentru că e frumoasă, pentru că aici, pentru că merită șanse și ne merită pe noi, care să i le dăm…
1986 – Dacia 1310 Bleu Ciel – 2 părinți tineri, un șofer cu 3 luni vechime și un copil de nici 2 ani care vomita pe bancheta din spate plecau la mare… la Marea Neagra :)
1988 – Dacia 1310 Bleu Ciel – 4 părinți, un șofer cu 2 ani și trei luni vechime și 3 copii care vomitau pe rând, au plecat toți înghesuiți spre Borsec și Durău, la Cheile Bicazului ne-am coborât că nu putea mașina urca așa… încărcată.
Așa au început călătoriile mele pe 4 roți, cu ai mei prin țară, în lung și-n lat, așa că era o chestiune de timp până să-mi doresc să urc eu la volan și să plec. Mi-am luat permisul la 18 ani, am învățat să conduc pe o Dacia 1310 Gri, apoi m-am șlefuit pe Loganul Albastru al mamei, fără servo, iar de 4 ani am o nouă prietenă, iubire mare, o Kia Rio neagra. Eu sunt Bia cu Kia și a văzut Kia până acum peste 65.000 de km. O iubesc pentru că nu mi-a făcut probleme, dar și pentru că la volanul ei nu mi-e rău, în rest nu mă simt bine deloc în niciun mijloc de transport cu 4 roți. Deci la mine a călători cu mașina e frumos dacă eu sunt șoferul (distanțele scurte nu se pun).
Am făcut multe vacanțe cu Kia și am învățat multe pe parcursul lor, deja sunt în momentul în care dacă mă provoci, în doi timpi și trei mișcări, merg cu tine până la Paris, dacă plătești tu benzina :) Mașina chiar mi-a oferit libertatea de mișcare de care am avut nevoie și cred că a contribuit mult la visul meu de a călători. Am stabilit recorduri personale împreună, am străbătut România într-o singură zi: Constanța-Ineu, am “făcut” Transfăgărășanul, m-a ajutat la un job chiar mai mult decăt ar fi fost nevoie, m-a plimbat și purtat ziua pe unde visam eu noaptea. O iubesc și cred că m-aș îmbolnăvi de ar păți ceva: avantaj EA, mă duce fără să rezerv bilet înainte și mă ia de la scară: avantaj EU.
Cea mai lungă călătorie pe care am făcut-o împreună a fost de la Ineu și până în Corfu, în Grecia, aici am suferit cel mai mult pentru ea, căci strazile din Corfu îți dădeau impresia că mereu conduci pe contrasens, atât de strâmtuțe erau. A fost o minune că am ajuns cu ea înapoi fără nicio rană, dar cu full casco și tot am tremurat de câteva ori când îmi pliam oglinda să pot trece pe lângă alte mașini. Însă acum asta e doar o altă poveste frumoasă de spus.
Nu știu dacă mașina chiar este mijlocul meu de transport preferat, dar cert este că o fi mijlocul de transport cu care am călătorit cel mai mult și cel mai des și în timp mi-am câștigat lângă ea o încredere desăvârșită în “a ajunge la destinație”. Ca pentru orice alt mijloc de transport și pentru mașină putem găsi laturi negative, dar prefer să vorbesc mereu despre cele pozitive, căci sunt singurele care par a mă ajuta la ceva. Vorba lui Blaga, nu trebuie să luminăm întunericul ca să-l vedem, nu?
Îmi place uneori, mai ales la final de săptămână, să mă trezesc cu dorul de ducă foarte aproape de clipa în care deschid ochii. Atunci ne urcăm în mașină și o luăm pe unde apucăm, am făcut asta de multe ori și ne-am simți de fiecare dată bine. Normal, ai nevoie de multă răbdare la volan, ai nevoie de atenție și de multe ori ajungi la destinație obosit, dacă faci dus/întors în aceeași zi se poate să ai nevoie de o zi de recuperare, dar pe de altă parte merită. Cu mașina te poți opri unde vrei și când vrei, poți schimba planul în ultimul moment, sau dacă te simți capabil mai prelungești ziua cu o oră sau două și destinația pare mai fabricată de tine decât cu orice alt mijloc de transport. Mașina minimizează costuri, dacă iei niște prieteni cu tine se împarte benzina sau motorina, dacă nu, o poți folosi ca și soluție pentru cazare (nu am făcut-o, dar nu e de neluat în seamă). Mașina mi se pare mie, cel puțin mie, mijlocul de transport cel mai accesibil, la îndemână mea oricând. De aceea pentru mine mașina=Kia=călătorie=vacanță=aventură, asta e!
Acest articol face parte din campania blogosferei românești turistice cu scopul de a prezenta mijloacele de transport pe care le ai la dispoziție atunci când mergi în vacanță. Un mare numar de bloguri de călătorii au publicat astăzi articole pe această temă și vă recomand să le citiți: Imperator Travel, Imperator Travel (limba engleza), Placerea de a calatori, Viajoa, Travel Girls, Ioana Budeanu, 1001 Calatorii, Ciprian Caraba, Printre randuri, Cristian Francu, Airlines Travel, Turism Market, Travel with a smile, Dia’s Blog, Totul despre Hostel, SlowRide, Aliceee Traveler, Paravion, Elena Ciric, Trans-ferro, Skirtbike, Hai Hui Stângaci,
Sâmbătă 3 noiembrie ne-am adunat câțiva oameni din Blogosfera de turism, la Polus în Cluj, mai puțin pentru târgul de turism și mai mult pentru a ne cunoaște între noi. Târgul a fost un pretext, dar dacă tot am fost acolo am dat o raită de recunoaștere.
Cu această ocazie m-am reîntâlnit cu Alice de la Enciclopedia Călătorului Independent, dar în același timp am ajuns să-i cunosc și pe Iulian (aka trans-ferro.com) inițiatorul acestei întâlniri, pe Anca (de la novanity.ro), dar și pe Tudor Maxim. A! și de la prietena lui, Anda, am aflat despre Blog de câine :) Probabil primul blog de Travel Dog din România ;) Câinele lor, a se înțelege.
Foto Tudor
În ambianța de la Cafe Uno din Polus am discutat vrute și nevrute despre călătorii, bloguri, oameni și pasiuni și nici nu știu când au trecut 3 ore și mai bine, am uitat de ceva vreme de ceaiul cu mentă pe care l-am comandat și m-am cufundat în conversație cu oameni interesanți. Nu am discutat doar despre travel ci am discutat și despre noi, ca oamenii din spatele blogurilor, ca oamenii care mai fac și altceva în rest, ca oamenii pe care o pasiune i-a adus împreună, dar au descoperit că mai sunt și alte asemănări și se verifică și de data aceasta zicala celebră “cine se aseamănă se adună“. O să-mi amintesc cu plăcere multă vreme, după amiaza și seara de sâmbătă, a fost plăcută și exact așa cum trebuia să fie. Am părăsit Polus-ul la ora la care o ceață grosă, dar vorba lui Iulian “inspirațională” a acoperit tot Clujul pregătindu-l de culcare, sau mai bine zis, de visare.
Foto Anda
Despre Touristica, oare ce să vă spun? Nu a fost un târg foarte animat și am avut din nou, la fel ca anul trecut, senzația că unele standuri sunt cam părăsite. Ce m-a bucurat totuși a fost prezența mai mare a standurilor care promovează regiuni din România, de genul Maramureș, ori Piatra-Neamț, ori Cotmeana, ori Straja… aceste locuri au fost promovate prin standuri proprii ale Consiliilor județene, ori prin ale unor asociații care au câștigat câteva proiecte, aici mai vreau să amintesc de Cetatea Piatra Șoimului de lângă Aleșd, intens promovată printr-un stand frumos și două domnișoare simpatice care ne-au vorbit mult despre proiectul la care lucrează.
În rest agențiile de turism au avut standurile la fel ca de fiecare dată, fiecare după posibilități. Răsărea ce-i drept cel de la TUI Travel Center, un stand în care s-a investit mult, probabil fără câștigul scontat. I-am mai văzut pe cei de la Christian Tour, Filadelfia Turism, Z-Tour, toate agenții mari cu promovare pe măsură. Au lipsit însă alte agenții mari (sau nu le-am văzut eu, deși la alte ediții le-am văzut) mă refer la EximTur, Paralela 45 sau Mareea.
Ca de obicei la Cluj, cei din Ungaria vin cu temele făcute, standuri frumoase, foarte bine poziționate chiar pe marginea târgului, la aleea spre magazine. Broșuri în muuulte limbi, foarte multe în română și engleză, promovând atât destinații cât și complexe turistice ori doar câteva hoteluri. Îmi place promovarea făcută Ungarei la Cluj și sper să aibă succes și să mai vină la fiecare ediție.
Pentru că ieri am fost plecată, iar sâmbătă după cum vă spuneam am ajuns târziu acasă, nici până în acest moment nu am reușit să răsfoiesc pliantele pe care le-am luat de la târg. Dar intenționez să o fac, chiar dacă nu pentru a achiziționa o vacanță, dar cu singuranță pentru a mă inspira pentru călătoriile viitoare. Mie îmi plac aceste târguri fie și numai pentru asta și voi participa și la viitoarele ediții. Iar în măsura în care timpul ne-o va permite, poate vom mai avea Travel Blog Meet la Cluj de fiecare dată când vom avea și târg Touristica, ce ziceți?
J’adore Paris și cum nu pot din motive obiective să trăiesc acolo (așa cum nu pot nici în Toscana, dar asta e altă poveste), m-am mulțumit cu vizitele de până acum, cu mirosul unor parfumuri care mă transportă instant acolo, cu melodiile pe care le aud în capul meu când cineva doar pronunță cuvântul Paris, cu filmele create acolo prin imagini memorabile și nu în ultimul rând cu cărțile care își deapănă poveștile încântătoare pe malurile Senei. Și de cărți nu ducem lipsă, atât de mulți scriitori mai mari sau mai mici și-au plasat acțiunea cărților aici și s-au lăsat inspirați de capitala Franței, încât nu cred să existe oraș mai prezent ca Parisul în lumea cărților.
În acest articol nu mă voi referi însă la romanele clasice și celebre, în genul Notre Dame de Paris a lui Victor Hugo, sau la Povestea a două orașe a lui Charles Dickens, ci la cărțile scrise în prezent de cei sau cele care ajunși în Paris au construit povești contemporane pe baza Parisului sau și mai interesant și-au scris povestea călătoriei și vieții lor la Paris. Mă voi referi așadar la cartea de călătorie (adesea biografică) scrisă în Parisul zilelor noastre. Aceste cărți mă fac parcă să merg visând și vibrând și eu către orașul luminat de iubirile eterne ale oamenilor. Mă cuceresc aceste cărți, unele sunt motivaționale, altele amuzante, altele scrise cu dor și cu stinghia inevitabilei părăsiri deasupra capului, altele haioase, ale celor cu greu integrați în viața pariziană (în special americani), iar altele pur și simplu povești mai mult sau mai puțin profunde inspirate poate din două zile ploioase petrecute la Paris într-o cafenea de pe bulevardul Saint Germain… Ăsta e Parisul pe care eu îl caut mai nou în toate cărțile pe care le citesc, Parisul real, accesibil, Parisul văzut prin ochii cuiva ca mine, dar totuși puțin mai norocos… norocos printr-o experiență pariziană mai complexă.
Parisul de azi în cărți la zi:
Dar, desigur, nu pot ca măcar printr-un link să nu vă trimit și la marile romane cu Parisul în prim plan, am găsit în acest sens un articol foarte bun în The Guardian: 10 of the best books set in Paris, care numai bine mi-a reamintit că am acasă Muriel Barbery, The Elegance of the Hedgehog, probabil aceasta va fi următoarea carte despre Paris pe care o voi citi. Dar, din una în alta, după ce m-am inspirat de la Amazon pentru lista de mai sus, am mai găsit două locații pe net cu liste fenomenale. Prima este Books About Paris, de la GoodReads cu nu mai puțin de 258 de titluri, iar a doua lista de pe Slow Travel France, adorabilă :)
Iar la final câteva cuvinte despre Paris, culese cândva ce pare de multă vreme, dintr-o carte scrisă de și mai multă vreme, dar care a venit în viața mea fix când mă pregăteam pentru prima vizită la Paris: “Parisul este triumful de piatră al rațiunii și fanteziei omului. Parisul este o realitate sprirituală, puternică, vie, în care trebuie să intri încet, singur ca într-o Catedrală fără duhovnic. Trebuie să te abandonezi curiozității și bucuriei tale“. (Eugen Simion – Timpul trăirii. Timpul mărturisirii. Jurnal parizian)
