Remember: the best of Notting Hill

Am auzit She zilele trecute și gândul mi-a zburat instant la Notting Hill, culmea, nu filmul, deși, normal că de acolo mi se trage :) Vă ziceam atunci când am abordat Londra pe Bialog că Notting Hill este locul meu preferat din tot ce am văzut la Londra… Că mi-a plăcut la nebunie, că poate este vinovat filmul cu același nume, că poate soarele din acea zi, poate culorile și căsuțele diafane aliniate strategic, poate Portobello Road, poate un sentiment minunat. Poate. Sau este chiar un loc de poveste unde în capul meu se auzea She

DSCF5033

Citește mai departe

Cum am intrat în 2016 – anul ce va avea o pagină în plus

Am citit multe retrospective pentru anul proaspăt încheiat și poate a fost printre primele dăți când am simțit foarte clar că mulți oameni au avut un an greu, puțini unul acceptabil și rari sunt cei pentru care a fost fabulos. V-am scris și eu despre 2015, însă adevărata lui față este cu mult în spatele machiajului optimist pe care i l-am făcut… Dar iată-ne în 2016 de 3 zile, un an bisect care ne dă o pagină în plus de scris, citit și de trăit… Ce facem cu ea?

cani si ani

Citește mai departe

Iunie… 2007

M-am trezit binedispusă, chiar dacă știu că azi până la 9 seara sunt slabe șanse să ajung acasă. Măcar am avut o dimineață de respiro, că nici nu-mi mai aduc aminte de când n-am mai avut una. Nici nu știu din ce motive și cum, prin ce tehnică de amintire complicată, sau prin ce fel de mușcătură din madlenă, am plecat cu gândul la iunie, la acel iunie din 2007, la acel iunie de dinainte de licență, la acel iunie de dinainte de acel iulie în care am simțit că am pornit-o pe alt drum… Dar, despre acel iulie, în iulie, când se vor face 7 ani din 2007 (știți de ciclul celor 7 ani, nu?), dar gata, dezvoltăm atunci.

P1020395

Citește mai departe

7 călătorii pe care trebuie să le faci în copilărie (+ concurs)

Copilăria mea s-a terminat pe la 17 ani și regret amarnic că nu a durat mai mult, chiar dacă azi mă uit la copii de 12 sau 13 ani care practic nu mai sunt copii. Nu voi dezvolta asta fix azi, căci e trist și deprimant. Mă gândesc, însă, de multe ori, că am avut o copilărie minunată, pe care n-aș schimba-o cu nimic, nici cu excursia la Disney la care am visat aproape 20 de ani, nici cu cele mai teribile aventuri de care n-am avut parte. Căci așa cum a fost ea, cu bune și rele, în simplitatea ei infinită, copilăria mea a fost exact ce a trebuit să fie și dacă al meu (potențial) copil va avea măcar așa o copilărie, n-are cum să nu-și amintească și el, an de an, ca de 1 iunie să-și spună La mulți ani, pentru una din cele mai frumoase și speciale perioade ale vieții!

Toys

Citește mai departe