La mine e cu întârziere așa, pentru că voi fi out of town, doar out of town, nu și out of the country (ceea ce mi-ar fi surâs chiar mai mult, desigur) ;)
Ei, o să încerc să văd ce pot face pentru Bialog în săptămâna asta care vine, că de multă vreme n-am fost așa “plecată” când nu e nici vacanță, nici Paște și nici Crăciun…
Până ună-altă vă las niște suveniruri în avans (da, știu că astea se dau la întoarcere, dar promit să aduc și atunci ceva) ;)
Titlu: În jurul lumii. Italia (ghid turistic)
Editura: Vremea, 2007
Nr. pagini: 152
Preț (dacă vreți să-l cumpărați la ofertă): 11,70 RON
Am publicat azi probabil unul dintre cele mai muncite articole din ultima vreme. Nu-l căutați că nu-i pe Bialog, e pe Vizitează Italia (fratele mai mic al Bialog-ului).
Azi vă scriu și aici pentru că prin Vizitează Italia, ofer prin tragere la sorți, un ghid turistic, Ghidul Italiei, un ghid de buzunar pentru toți cei care își plănuiesc o vizită în Italia.
Ce trebuie să faci?
Nu e păcăleală, deși mi-am zis mie acu’ o lună și ceva când mi-am luat domeniu: “pe cine vreau eu să păcăleasc de îmi mai fac alt blog?”… și iată-mă, față în față cu lansarea unui nou blog…. Ce mi-a venit?
Uite povestea aici! :)
După ce o citești, răsfoiește puțin să vezi la ce am lucrat în luna asta și jumătate care a trecut (știu, puțin… dar poate dacă e sus blogul, o să am o motivație mai bună să scriu). Apoi, dacă vrei să fii la curent cu ce se petrece pe acest nou blog, dă-ne un like pe Facebook, dar te avertizez de pe acum: o să fie multă iubire și pasiune obsesivă pentru o anumită țară europeană :)
Apoi rămâi cu noi (cu mine și blogul ăsta nou, zic) pentru că am tare multe să vă povestesc și nu doar eu ci și alții care mi-au înțeles nebunia… Deh, cine se aseamănă se adună, ne atragem ca niște magneți (magneți, nu magnați… da?) :)
O să vă aduc aminte foarte des și aici pe Bialog ce se mai întâmplă pe fratele lui mai mic, dar cu ajutorul vostru, poate să reușim să-l creștem mare și voinic și să-i scriem etape de pe la fața locului. Asta ar fi genial, nu? Nu cred să fie ceva ce să-mi doresc mai tare în momentul de față.
Schimbarea produce în viaţa noastră o ruptură… Dar asta n-are nici o importanţă. Oricum trebuie să te schimbi. Trăim într-o eră în care singura cale de a supravieţui este să iubim schimbarea.
Azi dimineața când m-am trezit, am crezut că voi avea o banală zi de sâmbătă, de fapt, îmi doream o zi banală de sâmbătă, în care eventual să fac ceva curat și apoi să stau lipită de C.M de patinaj artistic.
Văzând că și Clau are o zi plănuită la fel ca mine (minus curat și patinaj), am făcut ce știu eu cel mai bine, adică l-am stresat maxim :) Inițial, i-am zis că la cererea cititorilor trebuie să-mi pună un buton de Twitter și să facem cumva ca oamenii să primească pe mail comentariile noi la postările unde au ceva de zis. După ce toate astea au fost cât de cât gata… ȘOC și groază, am început să nu mai găsesc chestii pe blog din cauze necunoscute, mi-au dispărut imagini, bannere, blogul nu mai arăta cum arăta dimineață, să mă ia cu leșin nu altceva. La drept vorbind tema pe care o aveam era veche și în 2011 când mi-am pus-o și de ceva vreme am avut probleme cu ciornele, pentru că eu îmi scriu unele articole în avans s-a întâmplat să nu mai găsesc ciorne ce existau cu o seară înainte. Foarte supărător, FOARTE. M-am gândit că poate tema trebuia schimbată de tot, dar știam că e o muncă istovitoare, iar Clau va face 101% din ea… Dar azi nu am mai răbdat când am văzut că mi se duce blogul și am pus piciorul în prag… în prag la dormitor unde omul citea deja liniștit.
Restul este ce se vede, adică o temă nouă, poate cam electrică, dar să vă spun drept mi se pare mai veselă și mai dinamică. Cel mai mult îmi place cum ne-a ieșit logo-ul și faptul că a reușit Clau să lucreze așa de repede ca până acum să o dea gata… Mai sunt lucruri de pus la punct și cel mai probabil zilele următoare se vor repara, așa că vă rog să fiți îngăduitori dacă descoperiți nebunii nefinisate, dar nu am dorit să ținem blogul suspendat prea multă vreme.
Și odată cu această temă schimbată v-am mai pregătit o surpriză marca Bialog (tot cu sprijunul lui Clau săracul, de uneori nu-mi mai vine să le zic… blogurile mele). Surpriza nu e gata, gata, dar mai multe aflați în bara de sus, ultimul buton :D
Păreri? Accept orice critici numai să nu mă mai puneți să-i mai dau foarte mult de lucru lui Clau :)
Ne trebuia un Bialog Cafe pentru această săptămână, căci numai eu știu câte articole frumoase cu dor de ducă în ele am salvat prin drafturi. În plus deja cred că ne aflăm în sezonul în care toată lumea citește și se documentează despre ce poate face în vacanța/concediul de vară, deci numai bine cad aceste povești inspiraționale. De menționat că aceste articole nu sunt citite pe blogurile sau site-urile pe care le urmăresc în mod frecvent, tocmai de aceea mă bazez că vă aduc și vouă articole noi de citit:
1. Prima oprire o facem la Viena, pentru a descoperi Marile Expoziții ale anului 2013. Uff, chiar sper să ajung la Viena anul acesta, că anul trecut numai nu mi s-a arătat!
2. Apoi urcăm o nebunie de stâncă, Potato Chip Rock din San Diego. Mult mi-a trebuit să mă dezmeticesc care-i treaba cu ea, dar la final am zis că dacă (cumva) o să-mi văd picioarele prin vestul SUA, dau pe aici ca să împresionez și eu :)
Azi mi-a ajuns în fața ochilor un articol motivațional care, în mod paradoxal m-a dus la un articol total deprimant la prima vedere, dar cu o mare doză de adevăr, de genul “de ce ne simțim bătrâni încă de pe la 23 de ani în România și de ce la 40 avem senzația că toată viața ne-a trecut pe lângă noi fără să fi făcut nimic notabil?!”. Buuun, până aici nimic în neregulă cu acest articol, dar urmeză comentariile, unde după bunul plac și buna educație a omului, fiecare (cu foarte mici excepții) a dat cu parul în felul său. Vă puteți lămuri singuri, citind droaia de comentarii care de care mai… interesante.
Din ce am văzut, autoarea, nu pare foarte vehementă în afirmațiile din articol și nici nu ar spune că acela este strict modul său de gândire, ci mai mult, cu niște exemple din jurul său, (că toți le avem) prezintă o realitatea oarecum tristă din România. În primele cinci comentarii deja cineva s-a și găsit să o întrebe pe un tot atotștiutor și bineînțeles deloc înțelegător, citez: “Bine, te-ai saturat. Si ce o sa faci in privinta asta?”, apoi nu trec 10 comentarii și cineva puțin puieril după modul în care scrie, sare la beregata autoarei cu următorul comentariu “inteligent”: Chiar te simti asha?? Si de ce crezi ca o tara intreaga e de vina ptr starea ta la frageda varsta de 23 de ani??!! E numai vina ta ca te simti batrana si nu mai ai sperante..blah..blah..blah!! Trezeste-te si fa ceva!! E usor sa dai vina pe altii (ca e vorba de un sistem sau de oamenii din jur), mai greu e sa treci peste ce e dificil (indiferent cat de dificil) si sa faci ceva care sa te faca sa te simti multumit de tine”.
Ok, nu mai citez, o să vedeți singuri că mulți o trimit afară din țară “dacă nu-i convine aici”, apoi vedeți voi sunt și spirite patriotice încinse etc. Și trecem peste faptul că articolul a adunat vreo 70 de comentarii din care jumătate văd că în România e bine, toate merg strună și fata asta vorbește niște prostii când spune ce spune, dar toți au citit articolul și fiecare a înțeles ce a vrut. Menționez că eu una, nu m-am gândit niciodată până acum la modul serios de a părăși România de tot și mai mult decât atât urăsc să mi se vorbească urât de România, dar acest articol NU este despre asta.
Până la urmă nici măcar nu este vorba despre subiectul în sine al articolul ci despre cât de puțin toleranți sunt oamenii. Mie mi se pare tot mai supărător când cineva dă cu părul fie în offline, fie în online, referitor la orice și tot mai agasant găsesc acel adevăr general valabil propovăduit de anumite persoane. Doamne, îmi spun de multe ori, ce bine că nu cunosc în offline persoane atât de inflexibile și atât de needucate (ok, mai cunosc și din ăștia, că n-ai cum să te aperi de ei, dar parcă în online, grădina e mai mare… și e tot mai mare).
Știu că un articol se scrie pentru a împărtăși o părere, știu că acea părere poate atrage comentarii pozitive sau negative, dar în repetate rânduri am văzut, cum de la articol inofensiv iau foc calculatoarele, unii încearcă să te convertească la ideile și princiipile lor, uitând că în spatele articolului este un om cu o indentitate proprie, om pe care tu nu-l poți cunoaște dor din câteva fraze, poate e prima dată când îi citești un articol, și atunci nu sari la atac în mod total enorant și gratuit?! Exemplele de personaje și situații din această categorie ar putea continua la nesfârșit.
NU știu de ce mi-a venit să scriu acest articol, căci sincer nu aveam nimic pregătit pentru azi, pe blog, dar a răsărit asta în mintea mea și am hotărât să împărtășesc cu voi. Și în plus, pentru că am fost martoră tăcută la discuții caraghioase despre cum să doveadească cineva în online că numai el/ea are dreptate, că el și numai el deține adevărul absolut, numai gusturile lui sunt bune, numai el e cel mai tare de pe tarla, am decis să scriu acest articol pentru cei care mă citesc, nu pentru necunoscuți, care m-ar găsi comentând pe anumite bloguri la articole “cu probleme”, implicându-mă în discuți care nu mă interesează și nu mă vizează. Din păcate însă, cu tristețe, remarc faptul că s-au înmulțit în ultima vreme. Pe semne se vede și răzbate bine faptul că, mai redepe decât o salcie gânditoare, omul pare a fi o buruiana usturătoare.
Cristina, de la Prin Arad, a propus pe grupul Ce ne mai place să călătorim, o campanie pentru bloggeri, cu ocazia sărbătorilor “romantice” din februarie. Am hotărât să mă alătur, nu pentru că aș fi sărbătorit vreodată una din aceste sărbători “de iubire” ci pentru că mi s-a părut o altă ocazie bună de a scrie câte ceva despre anumite locuri din Europa, locuri pe care le-am văzut, care mi-au plăcut și mi se par potrivite pentru cei care vor să sărbătorească luna aceasta. Nu am făcut un top, ba chiar mi-a fost greu să aleg între ele, m-am tot gândit, am făcut o listă și apoi am tot tăiat, în final au rămas 10 locuri despre care vreau să vă povestesc în ordinea alfabetică a locațiilor:
Valurile Dunării la… Budapesta (Ungaria)
De ce? Pentru că este cel mai romantic oraș de pe Dunăre, foarte aproape de România, cu o mâncare excelentă și o dragostea de viață nebănuită.
Ce mi-a plăcut cel mai mult: o mini croazieră pe Dunăre (se poate lua și cină romantică) dar și o vizită obligatorie în Cetatea Buda, seara, după ce luminile orașului scriu o altă povestea cu apa Dunării.
Via dell’Amore în… Cinque Terre (Italia)
De ce? Pentru că nu o să uitați niciodată acest traseu dintre Riomaggiore și Manarola, marea azurie o aveți în strânga, stânci semețe în dreapta, cerul albastru deasupra și la fel ca și Kant, conștiința morală (a iubirii voastre) în voi.
Ce mi-a plăcut cel mai mult: este greu de spus, zona este atât de romantică și de specială încât nu o să vă mai iasă de la inimă.
Un popas la Mausoleul Iubirii de la… Ciucea (România)
De ce? Pentru că este un monument funerar închinat iubirii de către o soție îndurerată. Nu știu cât de tare exageraz dacă spun că este un Taj Mahal de România :D
Ce mi-a plăcut cel mai mult: domeniul de la Ciucea la final de iarnă este o experiență deosebită. Mergeți să vizitați micuța Mănăstire de pe domeniu, este cea mai micuță Mănăstire în care am intrat. Dacă acest loc nu este intim și romantic, nimic nu mai este…
Flying the wings of love în… Glyfada (Corfu, Grecia)
De ce? Odată în viață trebuie încercat parakiting-ul.. în doi. Pentru noi acesta a fost momentul, dar vă jur că Glyfada văzută de deasupra mării, skin on skin, este greu de descris în cuvinte…
Ce mi-a plăcut cel mai mult: a fost cel mai apropiat sentiment de zbor pe care l-am avut vreodată…
Sena la Apus în… Paris (Franța)
De ce? De ce tocmai asta din întreg Parisul, nu? Pentru că am avut un sentiment special, iar lumina aceea fost mirifică, felul în care se revărsa peste poduri și clădiri a creat un alt Paris, e Parisul de pe Sena, nu doar Parisul…
Ce mi-a plăcut cel mai mult: am avut impresia la un moment dat că sunt parte dintr-o scenă din Before Sunset…
În ploaie pe Câmpul Miracolelor… Pisa (Italia)
De ce? Câmpul Miracolelor seara pe ploaie = 10 minute de clipe fără sfârșit. Jur că dacă nu aș fi fost deja măritată gata și cerută în altă parte, acela ar fi fost un moment PERFECT și peste toate simplu și parcă născut din nimic. Ca toate clipele pentru care merită să rămâi fără suflu.
Ce mi-a plăcut cel mai mult: faptul că am realizat că uneori trebuie ca ceva să fie complet imperfect, ca să poată fi splendid…
Dimineața devreme în Piazza Navona… Roma (Italia)
De ce? Simplu, așa m-am îndrăgostit eu de Roma, în Piazza Navona, pustie și cu miros de cappuccino… Se auzeau numai pașii mei…
Ce mi-a plăcut cel mai mult: faptul că m-am lăsat amețită de ideea că în acea dimineață toată Roma este A MEA.
Turnuri la răsărit… San Marino
De ce? Of Doamne, mie îmi place mult acest stat micuț și mă duce cu gândul la prinți și prințese și povești de iubire din alte timpuri.
Ce mi-a plăcut cel mai mult: faptul că am ținut soarele în palmă în prima dimineață din 2012.
Unde Marea și Dunărea se contopesc… Sf. Gheorghe (România)
De ce? Pentru că este, după capul meu, unul dintre cele mai retrase locuri din România, cred că dacă aș vrea să mă ascund undeva numai cu El, aici m-aș duce.
Ce mi-a plăcut cel mai mult: ca am stat cu un picior în Mare și cu unul în Dunăre, că m-am izbit cu toată libertatea de valurile nervoase ale unei mări cu care parcă atunci făceam cunoștință și pentru că (din motive independente de mine) a fost chiar o vacanță pe care nu mai am cum să o trăiesc, pentru că nu mai am toți oamenii cu care am trăit-o :(
Un sărut sub Poarta Sărutului… Târgu Jiu (România)
De ce? Pentru că acest loc ar putea fi transformat în loc de pelerinaj pentru îndrăgostiți profintând puțin și de notorietatea lui Brâncuși. Eu zic așa: e bun pentru întâlniri romantice, nunți, cereri în căsătorie, aniversări ale cuplurilor, ale căsătoriei etc.
Ce mi-a plăcut cel mai mult: faptul că am și eu sărutul meu la această Poartă a dragostei… mereu deschisă…
Pe același subiect au mai scris următoarele bloguri prietene:
Prin Arad – Cele mai romantice locuri pe care le-am vizitat
Wish2Go – Cele mai romantice locuri în care am fost
Plăcerea de a călători – Februarie în…
Style Traveler – Amsterdam egal LOVE de 14 februarie
Cu bagajul la ușa – Locuri propice pentru îndrăgosteală
Rătăcită prin lume – Ce facem de ziua îndrăgostiților?
Colțișorul meu de lume – Pe tine unde te prinde luna iubirii?
În jurul Kadiei – Doi pe loc
Cine mai dorește să mai scrie pe acest subiect o poate face, dar să anunțe articolul scris pe grupul Ce ne mai place să călătorim, nu de altceva, dar să știm să-l trecem în lista de pe bloguri.
Iubiți-vă mult! :)