Cea mai bună călătorie începe cu o răsucire a cheii de contact

1986 – Dacia 1310 Bleu Ciel – 2 părinți tineri, un șofer cu 3 luni vechime și un copil de nici 2 ani care vomita pe bancheta din spate plecau la mare… la Marea Neagra :)

1988 – Dacia 1310 Bleu Ciel – 4 părinți, un șofer cu 2 ani și trei luni vechime și 3 copii care vomitau pe rând, au plecat toți înghesuiți spre Borsec și Durău, la Cheile Bicazului ne-am coborât că nu putea mașina urca așa… încărcată.

Așa au început călătoriile mele pe 4 roți, cu ai mei prin țară, în lung și-n lat, așa că era o chestiune de timp până să-mi doresc să urc eu la volan și să plec. Mi-am luat permisul la 18 ani, am învățat să conduc pe o Dacia 1310 Gri, apoi m-am șlefuit pe Loganul Albastru al mamei, fără servo, iar de 4 ani am o nouă prietenă, iubire mare, o Kia Rio neagra. Eu sunt Bia cu Kia și a văzut Kia până acum peste 65.000 de km. O iubesc pentru că nu mi-a făcut probleme, dar și pentru că la volanul ei nu mi-e rău, în rest nu mă simt bine deloc în niciun mijloc de transport cu 4 roți. Deci la mine a călători cu mașina e frumos dacă eu sunt șoferul (distanțele scurte nu se pun).

Am făcut multe vacanțe cu Kia și am învățat multe pe parcursul lor, deja sunt în momentul în care dacă mă provoci, în doi timpi și trei mișcări, merg cu tine până la Paris, dacă plătești tu benzina :) Mașina chiar mi-a oferit libertatea de mișcare de care am avut nevoie și cred că a contribuit mult la visul meu de a călători. Am stabilit recorduri personale împreună, am străbătut România într-o singură zi: Constanța-Ineu, am “făcut” Transfăgărășanul, m-a ajutat la un job chiar mai mult decăt ar fi fost nevoie, m-a plimbat și purtat ziua pe unde visam eu noaptea. O iubesc și cred că m-aș îmbolnăvi de ar păți ceva: avantaj EA, mă duce fără să rezerv bilet înainte și mă ia de la scară: avantaj EU.

Cea mai lungă călătorie pe care am făcut-o împreună a fost de la Ineu și până în Corfu, în Grecia, aici am suferit cel mai mult pentru ea, căci strazile din Corfu îți dădeau impresia că mereu conduci pe contrasens, atât de strâmtuțe erau. A fost o minune că am ajuns cu ea înapoi fără nicio rană, dar cu full casco și tot am tremurat de câteva ori când îmi pliam oglinda să pot trece pe lângă alte mașini. Însă acum asta e doar o altă poveste frumoasă de spus.

Nu știu dacă mașina chiar este mijlocul meu de transport preferat, dar cert este că o fi mijlocul de transport cu care am călătorit cel mai mult și cel mai des și în timp mi-am câștigat lângă ea o încredere desăvârșită în “a ajunge la destinație”. Ca pentru orice alt mijloc de transport și pentru mașină putem găsi laturi negative, dar prefer să vorbesc mereu despre cele pozitive, căci sunt singurele care par a mă ajuta la ceva. Vorba lui Blaga, nu trebuie să luminăm întunericul ca să-l vedem, nu?

Îmi place uneori, mai ales la final de săptămână, să mă trezesc cu dorul de ducă foarte aproape de clipa în care deschid ochii. Atunci ne urcăm în mașină și o luăm pe unde apucăm, am făcut asta de multe ori și ne-am simți de fiecare dată bine. Normal, ai nevoie de multă răbdare la volan, ai nevoie de atenție și de multe ori ajungi la destinație obosit, dacă faci dus/întors în aceeași zi se poate să ai nevoie de o zi de recuperare, dar pe de altă parte merită. Cu mașina te poți opri unde vrei și când vrei, poți schimba planul în ultimul moment, sau dacă te simți capabil mai prelungești ziua cu o oră sau două și destinația pare mai fabricată de tine decât cu orice alt mijloc de transport. Mașina minimizează costuri, dacă iei niște prieteni cu tine se împarte benzina sau motorina, dacă nu, o poți folosi ca și soluție pentru cazare (nu am făcut-o, dar nu e de neluat în seamă). Mașina mi se pare mie, cel puțin mie, mijlocul de transport cel mai accesibil, la îndemână mea oricând. De aceea pentru mine mașina=Kia=călătorie=vacanță=aventură, asta e!

Acest articol face parte din campania blogosferei românești turistice cu scopul de a prezenta mijloacele de transport pe care le ai la dispoziție atunci când mergi în vacanță. Un mare numar de bloguri de călătorii au publicat astăzi articole pe această temă și vă recomand să le citiți: Imperator TravelImperator Travel (limba engleza), Placerea de a calatoriViajoaTravel GirlsIoana Budeanu1001 CalatoriiCiprian CarabaPrintre randuriCristian Francu, Airlines TravelTurism Market, Travel with a smile, Dia’s Blog, Totul despre Hostel, SlowRide, Aliceee Traveler, Paravion, Elena Ciric, Trans-ferro, Skirtbike, Hai Hui Stângaci,

Travel Blog Meet la Touristica Cluj

Sâmbătă 3 noiembrie ne-am adunat câțiva oameni din Blogosfera de turism, la Polus în Cluj, mai puțin pentru târgul de turism și mai mult pentru a ne cunoaște între noi. Târgul a fost un pretext, dar dacă tot am fost acolo am dat o raită de recunoaștere.

Cu această ocazie m-am reîntâlnit cu Alice de la Enciclopedia Călătorului Independent, dar în același timp am ajuns să-i cunosc și pe Iulian (aka trans-ferro.com) inițiatorul acestei întâlniri, pe Anca (de la novanity.ro), dar și pe Tudor Maxim. A! și de la prietena lui, Anda, am aflat despre Blog de câine :) Probabil primul blog de Travel Dog din România ;) Câinele lor, a se înțelege.

Foto Tudor

În ambianța de la Cafe Uno din Polus am discutat vrute și nevrute despre călătorii, bloguri, oameni și pasiuni și nici nu știu când au trecut 3 ore și mai bine, am uitat de ceva vreme de ceaiul cu mentă pe care l-am comandat și m-am cufundat în conversație cu oameni interesanți. Nu am discutat doar despre travel ci am discutat și despre noi, ca oamenii din spatele blogurilor, ca oamenii care mai fac și altceva în rest, ca oamenii pe care o pasiune i-a adus împreună, dar au descoperit că mai sunt și alte asemănări și se verifică și de data aceasta zicala celebră “cine se aseamănă se adună“. O să-mi amintesc cu plăcere multă vreme, după amiaza și seara de sâmbătă, a fost plăcută și exact așa cum trebuia să fie. Am părăsit Polus-ul la ora la care o ceață grosă, dar vorba lui Iulian “inspirațională” a acoperit tot Clujul pregătindu-l de culcare, sau mai bine zis, de visare.

Foto Anda

Despre Touristica, oare ce să vă spun? Nu a fost un târg foarte animat și am avut din nou, la fel ca anul trecut, senzația că unele standuri sunt cam părăsite. Ce m-a bucurat totuși a fost prezența mai mare a standurilor care promovează regiuni din România, de genul Maramureș, ori Piatra-Neamț, ori Cotmeana, ori Straja… aceste locuri au fost promovate prin standuri proprii ale Consiliilor județene, ori prin ale unor asociații care au câștigat câteva proiecte, aici mai vreau să amintesc de Cetatea Piatra Șoimului de lângă Aleșd, intens promovată printr-un stand frumos și două domnișoare simpatice care ne-au vorbit mult despre proiectul la care lucrează. 

În rest agențiile de turism au avut standurile la fel ca de fiecare dată, fiecare după posibilități. Răsărea ce-i drept cel de la TUI Travel Center, un stand în care s-a investit mult, probabil fără câștigul scontat. I-am mai văzut pe cei de la Christian Tour, Filadelfia Turism, Z-Tour, toate agenții mari cu promovare pe măsură. Au lipsit însă alte agenții mari (sau nu le-am văzut eu, deși la alte ediții le-am văzut) mă refer la EximTur, Paralela 45 sau Mareea.

Ca de obicei la Cluj, cei din Ungaria vin cu temele făcute, standuri frumoase, foarte bine poziționate chiar pe marginea târgului, la aleea spre magazine. Broșuri în muuulte limbi, foarte multe în română și engleză, promovând atât destinații cât și complexe turistice ori doar câteva hoteluri. Îmi place promovarea făcută Ungarei la Cluj și sper să aibă succes și să mai vină la fiecare ediție.

Pentru că ieri am fost plecată, iar sâmbătă după cum vă spuneam am ajuns târziu acasă, nici până în acest moment nu am reușit să răsfoiesc pliantele pe care le-am luat de la târg. Dar intenționez să o fac, chiar dacă nu pentru a achiziționa o vacanță, dar cu singuranță pentru a mă inspira pentru călătoriile viitoare. Mie îmi plac aceste târguri fie și numai pentru asta și voi participa și la viitoarele ediții. Iar în măsura în care timpul ne-o va permite, poate vom mai avea Travel Blog Meet la Cluj de fiecare dată când vom avea și târg Touristica, ce ziceți?

Cartea călătoare

Pe 23 aprilie, de Ziua Internaţională a Cărţii, grupul editorial All a început o nouă campanie, Cartea călătoare, ce încurajează lectura şi cultivarea interesului pentru cărţi. Cei care au dat startul campaniei Cartea călătoare au fost 50 de bloggeri din grupul vALLuntar cărora li s-a pus la dispoziţie cărţi la alegere de pe www.all.ro.

Aşa a ajuns şi la mine una din cărţile călătoare. Eu am primit-o de la Cami, care la rândul ei a primit-o de la altcineva, iar eu acum o trimit altcuiva (chiar azi) şi anume Monicăi Olteanu. Aşa că de la Bucureşti cartea a venit la Cluj şi acum se va întoarce iar la Bucureşti, iar de acolo cine ştie pe unde va mai merge, până la finalul campaniei, adică pe 23 aprilie 2013. La final, va fi realizat traseul fiecărei cărţi din campania Cartea călătoare, ceea ce mi se pare senzaţional, abia aştept să văd cât au putut circula nişte cărţi…

Regulament:

Fiecare blogger implicat în campanie va trebui să citească şi să dea mai departe cartea primită. La rândul lui, cel care primeşte cartea o citeşte şi o dă apoi mai departe. Fiecare cititor trebuie să intre pe pagina de Facebook.com/Editura.All sau pe Twitter, folosind hashtagul #carteacalatoare, şi să ne spună titlul cărţii şi unde se află ea (oraşul). Cărţile ce fac parte din campania Cartea călătoare pot fi recunoscute uşor, prin eticheta explicativă lipită pe coperta întâi.

Despre cartea “mea” călătoare:

Titlu: Mihai I al României – Regele şi ţara

Autor: Ivor Porter

Editura: All, 2011

Colecţia: Coroana României

Nr. pagini: 344

Preţ: 44.99 RON

Încă de la început vă spun că pentru mine s-a dovedit o cartea grea, o carte document scrisă într-un stil de manual de istorie care nu mi-a priit 100%, dar va trebui să recunosc că această carte acoperă lacunele oricui în istoria românilor, cel puţin în istoria monarhiei româneşti, deci are o mare bilă albă. În plus, dacă eşti un fan al genului cartea te va da pe spate.

Mie, dacă este să-mi fi plăcut ceva mult aici, sunt elementele biografie ale Regelui Mihai I, elemente care aproape inundă cartea spre plăcerea mea, dar care nu fac din ea o capadoperă cu atât mai mult cu cât, biografia nu este oficială cu una de conjunctură, autorul fiind un fost ambasador al Marii Britanii şi ca orice om politic valoros, el este şi un bun observator al fenomenelor politice importante, un analist desăvârşit şi un critc destul de fin al acestei poveşti cu iz de scandal care a învăluit mereu Familia Regală a României (nu pot să nu regret asta).

Cu siguranţă mulţi dintre noi au imaginea Regelui Mihai, aceasta de acum, eu cel puţin ştiu că Regele arată aşa, de când mă ştiu eu şi foarte puţinele informaţii pe care le-am reperat prin liceu despre Rege şi România din vremea lui nu prea m-au ajutat să-mi formez o imagine de ansamblu, dar oarecum această carte readuce în prim plan povestea unui Rege al României care este încă în viaţă, dar care multora de vârsta mea (că de cei mai tineri nici nu prea îndrăznesc să zic) le este aproape necunoscut. E interesant să aflii povestea din spatele poveştii, să citeşti despre copilăria şi adolescenţa unui Rege, care a ajuns pe tron la 5 ani, care a provenit dintr-o familie destrămată (că asta a fost până la urmă), care avea un tată care s-a jucat nu doar destinul său ci şi cu destinul unei ţări şi al unui copil pus în posturi fantasmagorice, un tată care îţi trăgea la sorţi statutul şi titlul. Nu voi povesti coordonatele biografie că nici nu are sens şi nici cursul istoriei nu îl voi pune aici, căci despre asta e cartea de fapt, o înşiruire de întâmplări din viaţa unui om împletite cu o înşiruire de întâmplări din viaţa unei ţări. Cartea este de descoperit pentru cei care n-au niciun habar despre cum au stat lucrurile, este de lămurit pentru cei care văd aşa ca printr-o sticlă cu model, istoria românilor şi este o cu siguranţă o lectură relaxantă şi foarte plăcută pentru cei care cunosc povestea foarte bine şi vor doar să o observe prin penelul altcuiva… Acest altcuiva nu este un român, semn că, aşa cum puteam bănui, Regelui Mihai i se dă o mai mare şi importantă atenţie în afara României (altă chestie regretabilă)

La final, sper doar ca cei la care mai ajunge de acum această carte, să o aprecieze şi sper să citesc numai cuvinte frumoase despre ea. Recunosc ca mi-ar fi plăcut să o păstrez, să o mai pot consulta din când în când, macar atunci când goluri prin memorie nu mă lasă să-mi amintesc evenimente din istoria noastră. Dar, o trimit, Monica dragă să mă anunţi când o primeşti să ştiu că a ajuns cu bine la tine.

Închei de tot, acest articol prin cuvintele lui Mario Demezzo, Vicepreşedinte Grupul Editorial ALL, referitoare la această campanie frumoasă din care mă bucur că am avut şansa să fac şi eu parte: De fiecare dată când citim, intrăm într-o călătorie fantastică, o aventură în lumea cărţii. Ne-am gândit să le oferim cărţilor o aventură în lumea oamenilor, să le trimitem pe ele într-o călătorie minunată, în care vor întâlni pasionaţi de lectură. Va fi o călătorie vie pentru cărţile noastre călătoare. Păcat că ele, cărţile, nu pot spune decât povestea scrisă cu litere de cerneală pe paginile lor, pentru că, dacă ar putea spune şi povestea locurilor pe care le vor vedea, ar fi una magnifică. Drum bun, cărţilor noastre călătoare! 

Pe vremea când nu aveam blog (amintiri de pe Starlog)

Nu ştiu dacă v-am povestit vreodată, dar a fost ceva înainte de Bialog :D

A fost odată ca niciodată un blog frumos, conceput de Clau şi de alţi prieteni de la Ineu, de îi ziceau ei “blorum ineuan” şi ar trebui să-i mulţumesc lui Clau pentru existenţa acelui blorum, pe numele lui Starlog (poate de aici vă daţi seama şi cine mi-a botezat mie blogul), căci fără el poate nu aş fi aflat aşa devreme ce e blogosfera. Prin anii 2005-2007, aveau loc pe Starlog discuţii aprinse şi interesante, zilnice, dacă nu chiar mai multe pe zi şi odată, într-o zi de iarnă, mi-au făcut şi mie onoarea să mă cheme să-mi dau cu părerea pe acolo. În condiţiile în care ei erau (sunt) toţi băieţi, 90% pasionaţi de ştiinţă şi … tehnică, pentru mine a fost o onoare căreia, abia i-am făcut faţă…

Păcat că nu m-a ţinut prea mult şi asta la drept vorbind, pentru că nu îmi prea găseam locul acolo… şi cred că a fost unul dintre cele mai bune feeling-uri pe care le-am avut vreodată, căci văzând că locul meu nu-i acolo, i-am zis într-un 1 decembrie lui Clau că eu vreau să-mi fac blog, doar al meu… taaaadaaaammm…

Foto

Întorcându-mă în timp, în zilele astea de zăcut la pat, mi-am redescoperit articolele, puţine, de pe vremea când Starlog-ul m-a primit cu braţele deschise şi nu mare mi-a fost mirare să văd că de fapt şi pe vremea aia mă interesau aceleaşi lucruri, de unde mai concluzionez a mia oară că ceea ce ne defineşte nu se va schimba fundamental niciodată. Ca să vă lămuriţi, printre articolaşele mele se numără o excursie de 1 mai la Moneasa :) un articol anost, ce-i drept despre filmele anului 2006 (vai de capu’ meu!!), recomandarea unei cărţi şi chiar una din zilele petrecute la Paris în 2009 le-am scris acolo, nu pe Bialog, deşi Bialogul deja se pregătea să facă un an …

O să găsiţi aici şi reţetele mele care au mai apărut şi pe fratele pofticios al Starlog-ului, blogul gAstronomic, numai că într-o vreme Clau a dorit să elimine gAstronomicul şi a mutat tot pe Starlog, ei… până la urmă a renunţat la idee şi în prezent ele amândouă există, dar nu prea mai scrie nimeni pe ele, din păcate. Băieţii, majoritatea s-au însurat, majoritatea şi-au dezvoltat alte bloguri: Clau a mers pe parsec.ro, Tiq a mers pe STILPU, Cristi pe masa-pustie, Dani a rămas Ionesta, Radu a plecat la Berlin şi a ajuns la Dresda fără să-şi facă blog, Cătălin tot fără blog ne salută de prin Munchen, dar îi mulţumim că ne găzduieşte blogurile sub acoperişul său, iar de restul nu prea mai ştiu… eu sunt în fiecare zi cu voi, aici.

Foto

Un altfel de Bialog Cafe: bloguri pornind de la numele meu

De data aceasta, Kadia (care nu mă uită şi pentru asta o apreciez tare, tare) mi-a trimis o leapşă faină. Nu am uitat nici leapşa cu filme de la Rontziki, e în pregătire, era ea gata dacă nu citeam ca o hămesită în weekend :) Şi poate că o să mă  apuc şi de cea foarte grea de la Cris-Mary, dar… pentru aceea chiar că îmi trebuie timp cu duiumul :)

Despre ce este vorba acum: trebuie să vă recomand câteva bloguri tare dragi mie, pornind de la numele meu. M-am gândit, să pornesc de la Bianca, de la Celina-Bianca sau de la Bialog?? Însă, pentru că eu am tare multe bloguri dragi (ce surpriză!), o să iau Celina-Bianca ca să vă pot recomanda cât mai multe. Din păcate nici aşa nu vor intra în articol toate blogurile dragi mie… dar le regăsiţi în blogroll-ul proaspăt organizat pe categorii (m-am mirat tare să observ la această reorganizare că s-au trâns către 100 de bloguri, însă din păcate nu în toate se scrie zilnic)

În timpul cât eu îmi storc creierii şi mă joc cu literele, voi puneţi de o cafea, că o să aveţi ce să faceţi în timp ce o beţi :D

C    –  http://ciaochristy.blogspot.ro/

E    –  http://www.eroiiromanieichic.ro/

L    –  http://www.lavitaebellablog.com/

I     –  http://www.irule.ro/

N   –  http://nu-sunt-printesa.blogspot.ro/

A   –  http://aliceee-traveler.blogspot.ro/

 

B   –  http://www.blogul-larisei.com/

I    –  http://www.ioanabudeanu.com/

A   –  http://apolloro.blogspot.ro/

N   –  http://nomadic.ro/

C   –  http://carteadingeanta.com/

A   –  http://aroundbyanamaria.blogspot.ro/

Şi pentru că la fiecare Bialog Cafe mai găsim şi câte ceva nou, azi nu pot să nu vă recomand şi:

Vacanţă la Paris cu dedicaţie pentru Vulpitza mea dragă & Jurnalul meu polonez, un blog cât o aventură şi nimic în plus, un blog cu Prima pagină şi Ultima pagină, o poveste…

În rest, o săptămână bună şi nu uitaţi să vă savuraţi în fiecare zi viaţa şi eventual cafeaua ;)

Despre oameni şi pasiuni: Blushing Goodies

Prima dată am întâlnit-o pe Diana aici pe blog şi mare mi-a fost mirarea să aflu ca este, la fel ca şi mine… :D de la INEU! Nu mi-am încăput în piele de fericire şi nu mi-a venit să cred. Apoi am devenit prietene pe Fb (da, apoi am devenit, nu înainte) şi văzându-i profilul am văzut că are şi ea blog, intru curioasă şi peste ce dau!?! Peste minunea Blushing Goodies, un site savuros, unde Diana îşi expune creaţiile… Şi ce am descoperit, înainte să ajung să o văd şi faţă în faţă, este cât de talentată poate fi. I-am şi spus că eu aş fi fericită maxim să am astfel de talente, dar n-am… :)

Când am împlinit aici 1000 de articole, Diana mi-a scris că vrea să-mi facă un cadou, un semn de carte. I-am mulţumit şi i-am spus că cel mai bine ar fi să îl primesc la Ineu (căci urma să merg în vacanţă) şi să ne şi cunoaştem, deşi Diana nu mai locuieşte acum la Ineu. N-am prea fost sigure cum se va întâmpla asta, sau ce programe vom avea, dar eu zic aşa: dacă TREBUIE să cunoşti un om, CEVA va face să te aducă faţă în faţă cu el. Deci n-am stabilit nimic şi cu toate astea ne-am trezit faţă în faţă la Zilele Ineului într-o aglomeraţie de nedescris. Aşa am cunoscut-o pe Diana. Să nu vă mai spun că am plăcut-o din primele 5 secunde, e atât de finuţă şi de boemă (!!). În plus am aflat în primul sfert de ceas că urmează să plece în vacanţă… în Toscana :)

Urma să plece a doua zi din Ineu şi cum nu avea cadoul la ea, nu ştia exact cum să facă aşa că l-am primit prin poştă câteva zile după. Nu doar că am primit semnul de carte promis, dar am primit şi o pereche de cercei superbi cu o culoare fenomenală. A fost o surpriza completă şi vreau să-i mulţumesc Dianei şi aici, să-i arat că apreciez foarte mult gestul şi că am o mare admiraţie pentru ce face.

Dacă doriţi să vedeţi ce talentată e fata asta frumoasă, intraţi şi voi pe site şi poate chiar vă va face cu ochiul una sau mai multe dintre creaţiile Dianei. Îmi plac oamenii cu pasiuni extraordinare, îmi plac  FOARTE MULT! Mulţumesc Diana! :*

Chef şi dor de ducă; aproape oricând şi aproape oriunde

Şi primesc încă pe când eram în vacanţă o leapşă de la Kadia (măi, eu nu-mi amintesc să o fi primit şi de la altcineva, dar dacă am primit-o, vă rog să mă trageţi de mânecă, după cum ştiţi în vacanţe le mai uiţi) :D Mai apoi, dacă mai am o leapşă de la cineva şi nu am onorat-o vă rog să-mi spuneţi, din nou, cu scuzele de rigoare, nu prea îmi amintesc de viaţa online din luna august :)

1. Muntele sau marea?

O săptămână în munţi, plimbăreală şi oboseală, apoi măcar un weekend la mare, la relaxare şi dolce far niente. Dacă era să mă întrebi acu’s câţiva ani, spuneam muntele fără să stau pe gânduri, credeam că nimic pe lume nu îţi oferă privelişti mai spectaculoase, apoi s-a întâmplat să văd marea la Sete şi să-mi vină bruc să plâng, ceea ce nu prea mi s-a întâmplat, deci.., trageţi voi o concluzie :D

2. Iarnă sau vară?

Varăăăăăăă, nici nu vreau să mă gândesc la iarnă acum şi nici in ianuarie/februarie de exemplu. Dacă ar fi după mine iarnă ar trebui să fie egal cu Crăciunul. ATÂT!

3. Care e destinaţia la care visezi că vei ajunge măcar o dată în viaţă?

Măcar odată sper să ajung la Capul Nord… în rest peste tot sper să ajung de cât mai multe ori, iar dacă în unele locuri se poate întâmpla să nu ajung niciodată (evident că nu voi ajunge peste tot), asta este!

4. Care a fost cea mai frumoasă ţară pe care ai vizitat-o?

Italia, pentru că este şi ţara pe care am vizitat-o de cele mai multe ori în afară de România. Şi este foarte frumoasă, oraşele sunt deosebite, regiune de coastă este extrem de romantică, iar pizza, pastele şi cafelele bune sunt la ele acasă.

5. Care a fost cel mai frumos oraş din afara ţării pe care l-ai vizitat?

La mare concurenţă stau Parisul şi Florenţa, dar am fost în multe oraşe frumoase, pe care nu le pot compara între ele.

6. Care a fost cel mai frumos oraş din România pe care l-ai vizitat?

În România am un Top 3 dacă nu includ Sighişoara şi topul arată aşa: 1. Sibiu, 2. Braşov şi 3. Cluj… din fericire în Cluj chiar stau şi puţin, cunoscându-i cotloanele se poate să-l fi “consumat” deja, de aceea nu e mai sus în top, dar cu siguranţă este frumos răăăău.

7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat?

În România, m-a impresiont recent Transfăgărăşanul, dar şi Sighişoara (centrul medieval) şi nu pot uita de una din marile mele iubiri din România, Castelul Peleş. Din afara ţării m-a impresionat foarte tare Toscana (toată), nu ştiu dacă este chiar un obiectiv turistic, aşa toată, dar ştiu că pentru orice călător, Toscana trebuie să fie un must.

8. Ce obiectiv turistic românesc ai recomanda unui străin?

Le-aş recomanda pe toate cele enumerate mai sus.

9. Ce oraş ţi-ai dori să vizitezi?

Foarte multe numai în Italia şi Franţa, pe care le ador sunt o sumedenie şi sper să apuc să mai ajung în viaţa asta măcar în câteva dintre ele. În România vreau să ajung la Tg. Jiu, Iaşi şi Craiova (3 oraşe mari în care nu am călcat).

10. Ce suveniruri cumperi de obicei?

Magneţi de frigider, vederi, plinate cu locurile în care ajung, ceva tradiţional, cadouri pentru cei dragi de acasă.

Vreau să trimit mai departe leapşa asta către: Rontziki, Camelia (cu poze, da? că ştiu ca ai frumoase), Ela, Mira şi Monica şi evident, cui mai doreşte şi mai pofteşte şi pentru cine cheful şi dorul de ducă se papă pe pâine :)