Când ne-am pregătit de Anglia și am aflat că vom sta într-o familie bine ancorată în realitatea de acolo, care-și are reședința undeva în afara Londrei, m-am bucurat foarte tare. Știam cumva că în orice alte condiții o călătorie la Londra era doar o călătorie la Londra, așa beneficiam de posibilitatea de a arunca un ochi în împrejurimi. Și ce bine a fost!

Și a mai trecut o săptămână de când am lăsat Londra în urmă. Mă gândesc la ea des și mai mult decât atât, de fiecare dată când văd câte un autobuz roșu la TV sau alt simbol bătător la ochi (și văd des că trebuie ilustrate cu ceva știrile despre noi episoade din The romanians are coming) zâmbesc cu subînțeles :)

Am trecut și peste cele câteva zile de somnolență date de zborul târziu și turbulent, oboseala acumulată în deplasare, ziua domnului C. și nu o să vă vină să credeți, diferența de două ceasuri dintre Anglia și România. Mda, mă trezeam la 5 jumate la Londra și ba să mai pot dormi, iar aici sunt arici pe la 7 jumate când teoretic ar fi ora mea de trezire :) Dar, după toate astea, iată-mă face to face cu amintirea Londrei, așa cum am descoperit-o eu.