Dacă ați citit în urmă cu două luni prima parte a articolului despre vacanța noastră în Sicilia de anul trecut, ați putut vedea că m-am oprit cu relatarea fix după primele zile în zona Cataniei (Catania, Taormina și Etnaland), ceea ce este destul de amuzant, pentru ca aceea a fost cea mai scurta parte a vacanței, însă cumva cea mai entuziasmantă. Așa că este un motiv bun să vă spun că daaaa, mereu, nu contează cate zile are vacanța (această a fost de două săptămâni) și nici în câte locuri ajungem, partea de început a escapadelor noastre este cea mai efervescentă, cea care ne aduce cele mai multe emoții înghesuite unele în altele și cea care îmi dă mie, cel mai mare elan să strâng informații și amănunte în fiecare seară, după o zi plină de noi descoperiri. Apoi, poate că mă ajunge din urmă și ceea ce contează în vacanță pentru cei mai mulți, și anume relaxarea sau poate că mintea mea începe să se obișnuiască în frumusețea locurilor și nu îmi mai vine să adun atât de multe detalii scrise, retina înregistrează singură cât are nevoie și mă duce în starea de a mă bucura de moment mai tare, decât să-l documentez (nu știu, este doar o teorie da’mea). Oricum, am destule să povestesc chiar și așa despre următoarele destinații siciliene…
Într-o dimineață călduroasă, după ce trecusem prin Piața de pește a Cataniei și-am mâncat un croissant cu fistic de mi-am lins toate detegete, cu regretul n-am mai mai multe, am luat trenul din Catania spre Cefalu, care urmă să fie “casa nostră” pentru următoarele 5 zile și vă spun sincer, de la început, deși văzusem nenumărate imagini din această locație, nu aveam habar cât de uluitoare va fi. Din Catania spre Cefalu n-am avut tren direct, am schimbat la Messina cu o pauză la gară, de aproximativ o oră, insuficient să ajungem cu bagajele în centru, destul însă să obervăm felul în care doi taximetriști italieni se certau pe un loc de parcare și cum se comportă italienii când pierd trenul, practic o lecție veritabilă de italiană stradală, amuzantă și foarte vizuală. De la Messina la Cefalu, calea ferată o ia exclusiv pe malul mării, coasta nordică dezvăluind în zare formele continentale ale Italiei din zona Reggio Calabria și având o capacitate extraordinară de a te face să visezi cu ochii în zare. Până am ajuns la Cefalu am ascultat din nou albumul Viva i romantici a celor de la Modà, de unde extrasul cu același nume merge pe repeat în toate vacanțele mele din 2011 încoace. Există acolo un vers care mă ajută instant să mă relaxex și pe undeva să fiu recunoscătoare toturor celor pe care îi întâlnesc pe drum: “Buonanotte a tutti quelli come me che per sognare non han più bisogno neanche di dormire.” (Noapte bună tuturor celor care, la fel ca mine, nu mai au nevoie nici măcar să doarmă pentru a visa.)
Am ajuns după amiază la cazarea din Cefalu și orice aș spune aici, nu cred că poate surprinde felul în care arată apartamentul de pe malul mării în care ne-am cazat, însă pot spune că a fost cel mai frumos Airbnb în care am stat vreodată, iar Cefalu… wow, cred că a fost și cel mai frumos loc la mare în care ajuns până acum – un oraș cât Ineul, cu un potențial turistic enorm, plin de localnici în vacanță, cu o atmosferă prea frumoasă parcă. Zilele ne-au părut insuficiente pentru cât de mult ne-a plăcut, însă totuși ne-am bucurat de ele rând pe rând, simțindu-ne cel mai “în vacanță” din toată experiența din Sicilia. Știu că totul pare scris în cuvinte mari, iar eu sunt la vârsta în care mă feresc de ele, așa că termin superlativele aici și citiți voi printre rânduri și imagini.
În ziua de după sosire, ne-am trezit târziu și nu ne-am grăbit deloc să parăsim apartamentul atât de frumos în care stăteam, iar asta mi-a părut “luxul” maxim în vacanță. Ne-am bucurat de o noapte și o dimineață cu marea agitată care lovea stâncile de la baza clădirii, iar mai apoi de salvele de tun, ocazie cu care am aflat că în prima săptămână din august, în Cefalu se sărbătoresc Zilele lui Iisus Salvatorul (legătură cu sărbatoarea noastră Schimbarea la față, de pe 6 august), așa că au loc tot felul de manifestații în oraș, iar localnicii o țin într-o petrecere perpetuă. Am luat micul dejun pe balcon și cu puțin înainte de prânz am plecat la o plimbare lejeră spre Catedrala și zona centrală (asta dacă o avea Cefalu așa ceva, că mie tot mi-a părut de o frumusețe extinsă de la gară și pân’ la mare). Cu o seară înainte am fost prea fascinați de apusul văzut prin Porta Uzeda și de cina de la Piper (Via Carlo Ortolani di Bardonaro, unde o portie de Paste alla Norma, un platou aperitiv absolut de vis, cu prosciutto, salam, ruccola, brânzeturi, miere, gem de caise și ulei de măsline + un canollo con ricota ne-a anunțat că tocmai ajunsesm într-un fel de Paradis culinar) ca să mai facem altceva.
În altă zi, am făcut numai ce a vrut Albert (în limitele normalului, desigur). Am bătut toate magazinele care îi plăceau lui (a se citit că nu doar o singură dată) și ne-am uitat la suveniruri și jucării cântărind fiecare (posibilă) alegere. Deși bănuiam, până la finalul primei jumătați de zi alegerea a fost tricoul cu Arsenal pe care îl urmărea de când am venit (din banii lui, așa că i-a dat mai greu). Am trecut pe langa Lavatoiu Medievale di Cefalu și am intrat scurt, deși nu era în planul lui Albert, așa că ne-am auzit câteva :) Am luat prânzul la un local tradițional (Al Corallo) de la noi de pe stradă, aprobat de copil pentru că putea mânca ceva despre care a citit într-o carte și anume pește spadă. Apoi ne-am luat ceva dulce de la Pasticeria Duomo și ceva de băut pentru camera de la Sapori di Sicilia. Pentru după amiază s-a dorit plajă și bălăceala până seara, iar noi ne-am conformat principiului: “în vacanță trebuie să ne facem pe plac tuturor și dacă nu merge în același timp, atunci o luăm pe rând”. Seara în oraș s-a desfășurat tot după planurile copilului și a însemnat o plimbare până la faleză pentru a ne cumpăra un măr caramelizat de la vanzatorii ambulanti și bucățele delicioase de cocos la pahar. Apoi am bătut tot centrul pentru o arancina al ragu și două felii de pizza pe care le-am savurat pe balcon între de doua ture din Campionatul nostru anual de UNO. Recomandăm părinților o astfel de zi! S-ar putea să nu fie chiar ușoară, dar pentru copii înseamnă foarte mult, înseamnă că pot decide pentru familie, înseamnă că ceilalți care sunt cu el pe drum se pot baza pe el și pe planurile pe care le face, înseamnă că este văzut și auzit și da, poate că înseamnă că învață și ceva despre compromisul făcut din empatie, ceva de genul “mă străduiesc să-ți fac azi pe plac, tu te străduiești maine și tot așa”. Compromisul poate părea ceva mai mereu negativ, doar că noi nu îl vedem așa, compromisul în familie este esențial ca lucrurile să meargă, desigur, condiția fiind să-l conștientizeze, să-l facă și să-l accepte fiecare…
O să-mi amintesc mereu ultima zi în Cefalu, mai ales că trecusem deja de jumătatea vacanței. Am început să citesc pe balcon foarte devreme până s-au trezit baieții și după un mic dejun scurt am luat-o către Parco della Rocca, unde eu nu am putut urca pentru că eram în sandale, iar regulile de siguranță au primat, deși nu mi-a convenit. Puteam insista, că am văzut că alții au făcut-o, daaaar, uite, acesta este un gen de compormis pe care nu îmi doresc ca Albert să-l învețe, așa că am decis să urce doar ei. Avem cam o oră și ceva de umblat hai-hui prin oraș singură cu muzica din capul meu, așa că am luat-o ușor pe străduțele mele de suflet până au urcat ei și s-au distrat pe acolo. A fost win/win pentru toată lumea, dar asta am realizat doar când am reușit să intru pentru a doua oară în Catedrala și să stau cât vreau eu și inima mea. A! Catedrala este simbolul orașului și unul din cele mai vizitate edificii religioase din Italia. Este o bazilică romano-catolică, una dintre cele nouă construcții incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO cunoscut sub numele de „Palermo arabo-normand”. Catedrala a fost ridicată între anii 1131 și 1240 în stil arhitectural normand, insula Sicilia fiind cucerită de normanzi și legenda spune că s-a construit în urma unui jurământ făcut lui Dumnezeu de către regele Siciliei, Roger al II-lea, după ce acesta a scăpat dintr-o furtună și a ajuns pe țărmul Siciliei, chiar pe locul unde se afla acum Cefalu.
Am mai rătăcit puțin pe străduțe, renunțând la ideea de a merge la Muzeul Mandralisca pentru că era prea frumos afară ca să intrun în interior, în schimb, după ce ne-am reintâlnit am fost sa ne luam arancina de la Sfrigiola (unde, pe fereastră poți vedea cum le prepară) pe care să le mâncâm în cameră bucurându-ne atât cât mai putem de balconul nostru superb. Toată după masa am fost la plajă și bălăceală, unde am văzut o pisică de mare înotând rătăcită printre picioarele noastre. Încă nu îmi dau seama dacă a fost foarte periculoasă, dar e ceva ce nu am mai experimentat, Albert fiind peste cap de încântat de aceast întâlnire față în față cu lumea marină ce îi pare ATÂT de fascinantă. Seara am luat masa la un restaurant drăguț, ochit în prima zi, “La Siciliana” unde am și încercat pastele “La Siciliana” cu creveti, dovlecel șiiiii din nou pește spadă, Melanzane siciliana și o Pizza Burata cinstită. Ne-am luat rămas bun de la Cefalu pe scările domului, în noapte, în timp ce un artist stradal cânta superb la o pianină, apoi ne-am întors în cameră să adormim în sunet de valuri pentru ultima dataă… în această vacanță. :)
În 5 zile, am plecat o singură dată din Cefalu și atunci a fost ca să ajungem la Palermo, aflat la 45 de minute cu trenul, iar asta spune multe despre cât ne-a plăcut în Cefalu… Țin minte că fusese o dimineață pe repede înainte (iar mie nu-mi place asta), dar totuși nu am regretat că am ajuns devreme la destinație. Se zice că numai cei mai norocoși oameni din lume ajung la Palermo și am plecat în gând cu treaba asta, dar câțiva nervișori ce au pus stăpânire pe mine încă din gară au făcut să uit cam pentru ce venisem și cum stă treaba cu “apăsatul butoanelor” și cum știu cel mai bine harta lor FIX cei din familie. Doar nu ați crezut că facem compromisuri zilnic, hai să fim serioși :) Dar hei, nu se spune că dacă vrei să cunoști oamenii cu adevărat trebuie să pornești cu ei la drum? Și cum îmi mai place mie treaba asta, mamă-mamă! :)
Așadar, iată-ne dimineață tare, foarte diminață chiar, la Palermo, capitala Siciliei, un oraș de aproape 1 milion și jumătate de locuitori (cu aria metropolitană cu tot) frumos oraș, de vizitat mai mult de o singura zi, bineînțeles, dar parcă, hmm… eu n-aș alege să mă cazez aici. Mi-a parut mai haotic și mult mai aglomerat decât Catania, DAR cu o bijuterie i-nes-ti-ma-bi-lă: Catedrale di Palermo, una din cele mai frumoase catedrale văzute de mine, dacă e să mă iau după aspectul exterior. Numai pentru acest edificiu și tot merita să ajungi Palermo, bine, desigur și pentru multe altele. Și clar noi ne vom întoarce într-o zi cu temele mai bine făcute și cu mai mult elan, poate într-o altă vacanță siciliană. Va fi, va fi, va fi!
Dar până să ajungem la Catedrală, am vizitat Piazza Pretoria cu a sa Fontana de la Vergonia și cu Biserica Santa Caterina. Din Piața Pretoria am coborât câțiva pași în alta, ceea ce nu e greu deloc în această locație, dând peste cea mai minunată piață din Palermo vazut de noi: Piazza Vigliena (Quatro Canti) la întretăierea străzilor Via Vittorio Emanuele și Via Marqueda. Atmosfera vibrată de aici, cu artiști stradali ce cântau cu pasiune și talent, cu mulțimi entuziasmate și grupuri colorate, a rezumat foarte bine caracterul întregului oraș. Am filmat mult prin Palermo, ceea ce de obicei nu fac, îmi ajung pozele, dar mi-a plăcut atitudinea de cinema a fiecarui colț de stradă însuflețit și aproape vulcanic, o explozie de culoare și sunet, cu rămășițe de Paradis și Infern, lipite ca într-un colaj de Georges Braque. Noi am luat-o pe Via Vittorio Emanuele către Catedrală, dar ne-am tot oprit pe la magazine și mai ales pe la vitrinele cu mâncare, street food-ul de Palermo fiind unul recunoscut mondial ca beyond delicious. Ne-am luat câte un pannino de căciulă, mâncându-le cu nesaț tot pe stradă, după bunul obicei locului și amuzându-mă teribil de cum am fi arătat făcând asta în Paris, francezii fiind cunoscuți pentru felul în care îi oripilează oricine care mănâcă orice pe stradă (în cultura lor să mâncănci pe stradă este echivalentul băutului de cappuccino după ora 11 în Italia). Mor de râs și caut non stop curiozități din astea, de la capitolul “nu se face”.
Catedrala “Adormirea Maicii Domnului” este pricipalul edificiu romano-catolic din Sicilia și se poate vizita gratuit, dar urcarea pe cupolă costa 7 euro de adult (copiii pana la 11 ani urcă gratuit), însă este o experiență de neratat în Palermo. Puteți vedea în imaginile de mai jos priveliștea de pe acoperiș, foarte interesant fiind faptul că deși nu pare că ești la mare altitudine, întregul oraș se așterne perfect în raza ta vizuală. La coborâre ne-am răcorit cu un San Benedetto de piersici/Birra Moretti la baza Domului și-apoi am continuat plimbarea prin anticariate și magazine artizanale, atât pe Vittorio Emanuele cât și pe Marqueda, aceste incursiuni prin magazine de gen fiind felul nostru de a ne amesteca printre localnici și nu neaparat printre turiști. Achiziții: (o pasta sarată de fistic, două albume cu muzică de Bach și Vivaldi (din anticariat) și ceva foarte “tradițional”, un tricou cu Lamine Yamal de pe stradă și Slavă Domnului că nu din bugetul familiei).
Am vrut să mergem la mult laudata Mercato Ballaro, piața autentic siciliană unde să și mâncăm prânzul, însă nu știam că se închide la ora 14 și noi am lăsat-o pentru a doua parte a zilei (am pornit spre ea la 14:30, noroc ca am găsit pe drum informația că ar fi inchisă și nu am făcut tot drumul degeaba). Așa că am regândit planul la o Granita și o înghețată de la Cafe Latino, puțin afară din aria centrală. Mi-ar fi plăcut să ajung și pe la Teatrul Massimo (cel mai mare teatru din Italia), căci de palate și muzee nici nu putea fi vorba cu toate compromisurile pe care era gata să le facem. Cu mințile răcorite am decis să nu mai zăbovim în Palermo și ne-am întors la Cefalu cu trenul de la ora 16, urmând ca imediat ce ajungem să mergem pe plajă, ceea ce am și făcut cu o rapiditate demnă de Cartea Recordurilor.
Când am început să scriu la partea a II a, am crezut că voi ajunge cu povestea la final, adică, voi trata aici și ultima parte a vacanței, petrecută în Siracuza și Val di Noto. Daaaar, când am ales pozele și mi-am consultat notițele, am realizat că n-am cum, aveam prea multe de zis și de arătat, așa că vom avea episodul 3 și ultimul, de altfel. Cumva, povestea s-a dorit și scrisă așa cum a fost trăită, în 3 părți și 3 zone diferite ale acestei insule absolut superbe din Mediterană. Dacă vă place ce ați văzut și ce ați citit aici, reveniți pentru ultima parte a vacanței. Până atunci însă, urmează altă vacanță și urați-mi succes să reușesc să o documentez și pe aceea cu aceeași pasiune. 
* VA URMA *