10 luni de la Vacanța Mare a anului trecut, 10 luni de provocări de toate felurile și de experiențe diverse și inedite… Și totuși, îmi măsor cumva existența în ritmul acestor Vacanțe Mari – care au pentru mine un sens special. Nu, nu au sens de concediu și aproape că nu vreau să folosesc acest cuvânt, până la urmă “concediu de la ce?”, de la ritmul vieții obișnuite cum o numim atunci când părem resemnați? Nu! Vacanța Mare este o stare de resetare, care nu se termină odată ce ne-am întors dintr-o destinație, iar dacă aveam vreun dubiu că Vacanța Mare n-ar avea pentru mine acest efect cu bătaie lungă, atunci Sicilia mi-a arătat CLAR c’aveam dreptate (iar mie îmi place când mi se dă dreptate) :) Și când mă gândesc cum s-a așezat singură Sicilia în planurile noastre pentru vara trecută îmi vine să râd. Iar mă întorc în acel moment în care știu că destinațiile ne aleg pe noi, iar magnetismul funcționează ceva de speriat. Dar haideți în Sicilia să vă povestesc Ce și mai ales Cum.
*decembrie 2024, într-o sâmbătă gri*
Iubesc diminețile de sâmbătă (mai ales iarna) în care n-avem niciun plan, când de obicei ne trezim odată cu găinile doar ca să nu ne pierdem ritmul, când îmi fac un cappuccino pe care nu mă grăbesc să-l beau, când nu pregătesc niciun pachețel pentru școală și de obicei nu mă ocup de micul dejun. În acea dimineață îmi iau laptop-ul în brate și nu caut nimic, însă totuși găsesc o imagine care mi se pare superbă, dar nu știu de unde este. Pare o imagine atât de caldă, deși este doar despre scări nesfârșite la capătul cărora se află o clădire ce pare o catedrală posibil barocă. Serios, e prea frumos, dar unde o fi? “Hei Siri… ?” :) Stai că nu merge așa, îmi spun, și fac niște săpături, cred că am scris pe Google ceva de genul “beautiful stairs baroque towns”, iar primul articol care mi s-a deschis a fost despre “the baroque towns of Val di Noto – Italy“, iar imaginea mea era chiar din orășelul Noto. Hei, dar nu mi-a căzut bine că treaba asta era în Italia și eu nu știam, că eu credeam (și încă mai cred, deși pricep că e greșit) că le știu pe toate despre Italia, însă Val di Noto, aflu că este în Sicilia, iar despre Siclia, ei bine, chiar nu știam nimic în afară de Corrado Cattani – La Piovra, iar asta știe oricine. Asta pentru că Sicilia e Italia și nu e, vă explic mai târziu…
Nu sunt adepta cumpărăturilor impulsive, mă rog, dacă nu e vreo carte sau un tricou alb, însă știu că jumătate de oră mai târziu aveam bilete spre Catania. Găsisem unele ridicol de ieftine pentru ultima zi din luna iulie a anului următor, atât de ieftine că ni se părea aproape imposibil ca această călătorie să aibă loc, dar după cum spuneam cu destinațiile care ne aleg, normal că totul a mers lin. Două luni mai târziu aveam și toate cazările rezervate, 3 la număr, după intense căutări și multe comparații, iar apoi cu o lună înainte, am început cu Albert să urmărim toate zborurile de joi seara de la ora 20:15 indiferent pe unde eram în Cluj. Mda, era clar, vacanța noastră în Siclia urma să aibă loc. Andiamo, ragazzi!
Noto, care îmi răsărise în cale în decembrie 2024, fotografiat de mine în august 2025 
*31 iulie 2025, joi în plină vară*
Cluj (20:15) – CATANIA (21:35) – Alibus Aeroport (22:00) – Piazza Stesicoro (22:20) și uite așa ni s-a părut că a fost atât de ușor să ajungem în Sicilia, de parcă am mers până la Turda. Oare de ce mi s-a părut oarecum departe? Probabil din cauză că am așteptat ATÂT de mult după destinația asta pitorească și hulită în același timp. Atât de hulită, că mă așteptam să găsesc la Catania un fel de Pata Rât de Cluj și când colo (probabil și pentru că nu-s foarte cârcotașă și se pare că nici cu vârsta n-am devenit), am dat peste un oraș șarmant, în care ne-am cazat 4 nopți și vă spun cu mâna pe inimă că tare aș mai fi avut nevoie de măcar una. Și nu vă imaginați că ne-am cazat la Palazzo Marletta Luxury House Hotel, deși voi puteți să o faceți ca să fiți siguri că nu o să ziceți nimic rău de Catania :) P.S Nu că îmi arde de glume, dar sper să nu creadă cineva că e reclama, noi ne-am cazat într-un apartament pe care l-am ochit de 100 de ani, cam de când s-a deschis ruta din Cluj spre Sicilia și unde pentru 4 nopți, la 5 minute de centru, am plătit fix 1800 ron (unde numai balconul cred că a făcut mult peste această sumă, dar totuși a fost departe de Marletta).
Chiar dacă am ajuns destul de târziu, seara, în Catania, tot am pornit la o plimbare nocturnă de la cazare spre Piazza del Duomo pentru că nu ne puteam imagina să nu încercăm chiar atunci un arancini al ragu & spinach (noi) + o înghețată nocciola (Albert) de la Scardaci, mai ales că era foarte aproape de noi. Via Etnea noaptea, luând-o spre Dom este colorată, caldă și amețioare, îți dă un feeling de Cinema Paradiso pe undeva, care mi-a plăcut tare și a rămas cu mine pe toată durata vacanței. Piazza Domului este senzațională mai ales sub lumina lunii, o piață barocă în adevăratul sens al cuvântului cu piesa de rezistență Catedrala Sfant’Aghata, patroana orașului, Palazzo dei Seminario dei Clerici, Porta Uzeda, Fontana de’ll Amenano și desigur celebra Fântână a elefantului, emblema Cataniei și cel mai admirat obiectiv turistic, care se crede că apară orașul de o posibilă distrugere cauzată de erupțiile încă destul de violente a Etnei. Măria Sa, Etna nu ni s-a arătat în acea seară, iar noi am continuat cu Via Garibaldi (superbă atmosfera nocturnă), unde ne-a prins miezul nopții, iar în mica Piazza Mazzini, un concert live la un restaurant ne-a dat sentimentul unui început de vacanță tare bun: Everything’s Gonna Be Alright, cânta artista cu mult talent. Ne-am culcat aproape la ora 2 noaptea, o premieră pentru Albert (nefiind totuși Revelionul) și deși nu o fi neapărat o practică de urmat, încălcarea protocolului cu odihna copiilor, el ne mai întreaba și acum uneori: “mai țineți minte prima seară în Siclia?’, iar eu mor de drag și peste ani, desigur, de dor…
I-am rezervat apoi o zi întreagă Cataniei, dându-i posibilitatea să ne cucerească exact așa contranstanta cum este ea. După ceva somn (puțin), trezirea în apartamentul de pe Via Don Luigi Sturzo, nr. 36 ne-a adus în față o priveliște minunată a Cataniei, din centrul istoric și până la port (inclusiv un petic de Mediterană). Am iesit din casă, luand-o tot pe Via Etnea, tot spre Dom, pentru a ajunge la Legami (că îl ochise Albert seara precedentă și era musai să începem de aici), dar după vizita la magazin, am străbătut Via Etnea în partea opusa (spre Vulcan). Am rătăcit pe cateva straduțe superbe până am hotărât ca ora 10 este perfecta pentru un mic dejun tarziu și ne-am asezat la Spinella (via Etnea colț cu Via Umbrerto I). Aici, un arancini al ragu, o cipollina în foietaj, un croissant cu unt (maaare), un doppio și 2 tea freddo con granita al limone ne-au făcut să ne întrebăm în cel mai serios mod de ce oare nu am venit noi în Sicilia până atunci… adică, acea masă, acel mic dejun a fost de neuitat pentru papilele noastre gustative, iar atmosfera mă și face să râd, pentru că nu știu voi, dar noi suntem fani filme italiene ;)
După micul dejun, am urcat fix vis a vis de patiserie spre Parcul Bellini, unde din punctul de belvedere ți arată Etna în toata splendoarea. Era deja cald și ne-am oprit undeva la umbră pentru o sesiune foto cu vulcanul (și vă spun că este cel mai bun loc din oraș pentru așa ceva) care ne-a rămas în minte. Ne-am intors pe Via Santa Filomena, o strada plină cu terase (închise ziua) și ne-am promis să revenim seara. La doi pasi este Mercato del Carmine (piața volantă) cu Basilica Santuario del Carmine în care am intrat ca să ne răcorim. Apoi am bifat 3 magazine de jucarii, ultimul fiind frumos rau (Happy Gioccatoli) și unde Albert a deschis pusculița pentru un penar complet echipat cu Inter Milano, un set Brawl Stars și două pistoale cu apă (că după masă urma să mergem și la mare, totuși). Și am mers, pe jos, pe un drum foarte lung (era varianta autobuzului D, însă circulă haotic, nu te poți baza pe el). La început a fost draguț, s-a baut un espresso la Cafe Kennedy, o braserie care arată ca în filmele de prin anii ’80, s-a trecut pe langă Teatrul Bellini și Palazzo Barberini, câteva străzi frumoase cu vibrație intersantă, dar apoi a urmat zona industrială și plictisitoare a portului, pe care nu o recomandăm neapărat pentru plimbare.
După ceva vreme (și eu ador aceste plimbări lungi în care vorbim de toate chiar dacă cineva tot întreabă “cât mai este? mai avem? offf, până acolo?” etc), am ajuns la Playa di Catania, o fâșie foarte lungă de plajă lată cu nisip extrem de fin. Plajele sunt amenajate, și contrar multor impresii citite, anul trecut în august nu erau absolut deloc murdare. Sunt împărțite de cei care le întrețin (privatizate cumva) așadar au toalete și vestiare, terase și stații de agrement. Noi ne-am oprit chiar langâ port, la PlaiaBlu, unde doua sezlonguri și o umbrelă din paie (15 euro) au fost perfecte pentru acea după amiază. Am stat aproape 3 ore și Albert a prestat “zbenguiala secolului”, iar noi ne-am dat seama că se poate distra în ultimul hal și fără tobogane colorate (deși deja achizionaserăm biletele la Etnaland, unde urma să mergem zilele următoare). Ne-am întors cu Uber înapoi în centru (16 euro) și am mers direct așa sărați și obosiți să mancam la FUD Sicula pe Via Santa Filomena, unde o pizza cu mozzarella și fistic, un hot dog de pui, unul de porc și doua sucuri ale casei (Cola Fud și unul de portocale rosii) = 33 euro, dar jumate de pizza ne-a ramas pentru micul dejun de a doua zi. Acest local este foarte sus în topul recomandărilor locurilor de luat masa în Catania și dacă vă întrebați de unde știm de el, aflați că de la Ionuț Lenghel (Îmi place să mănânc aici), pe care l-am și descoperit cu această ocazie și care deși nu zice chiar de bine de Sicilia (gusturile nu le discutăm), este răspunzător pentru faptul că uneori ne apucă foamea la ore imposibile, râdem, glumim, dar n’avem șhaorma :)))
După o înghețată de nocciola cu fistic de la renumita Don Peninnu (tot de la Lenghel citire) ne-am întors în cameră să ne culcăm la o ora normală. Normala fusese și ziua în functie de numărul de pasi (21.627 deci nimic ieșit din comun), adica fix 16 km, pentru că așa ne relaxam noi în vacanțe.
În următoarele două zile am ieșit din Catania și ne-am întors numai seara, când de pe la gară până la apartament ne luat câte un cannolo siciliano la mână și îl savuram pe drum în aerul cald al verii, iar acestea îmi par a fi cele mai relaxante momente ale șederii noastre în orașul de la poalele Etnei. Așa cum mă așteptam, am parăsit Catania cu inima strânsă, ne-am fi dorit mai mult timp să o descoperim. Totuși, în ziua plecării, am mai dat o tura pe Via Etnea până în Piața Domului, în spatele căreia se află faimoasa Piață de pește. Noi nu am fost chiar la prima oră, așa că nu mai era forfota celebra, dar tot am regăsit mirosurile și atmosfera căutate, pe care mai apoi le-am aprofundat la Siracusa.
Am ieșit din piață pe Via Garibaldi (puțin în grabă) să ne luăm un mic dejun “on the go” cum ar fi Cipollina (de la Munu Arancinu) și două croissante de la un local no name de peste drum (printre care cel mai bun croissant cu fistic pe care l-am mâncat vreodată). La ora 11, în ultimul moment, ca Ross Geller în Friends (sigur, fără să luăm hârtia igienică) am făcut check out la apartament și am luat-o spre gară, 10 minute pe jos. Zona traversată era plină de magazine românești, auzi des româna pe stradă și am vâzut acolo și sediul Episcopiei ortodoxe române la Catania, ce mai, ne-am simțit ca acasă și mi-e clar că abia aștept să revenim.
🔴 Info point: mâncarea și deserturile specifice Siciliei:
- Arancini sau arancino (în funcție de regiune): o bilă de orez cu șofran, prăjit, cu o crustă crocantă la exterior și umplut la interior cu diverse: unt, sos ragu, brânză etc (cel mai bun este cu sos ragu); costă 3-4 EUR și este extrem de sațios
- Cannolo-ul este una dintre cele mai cunoscute specialități ale cofetăriei siciliene (constă într-o crustă de aluat prăjită și are ca bază o umplutură făcută cu ricotta de oaie la care se adaugă diverse arome, fructe sau creme)
- Pastele alla Norma și restul felurilor de mâncare bazate pe vinete, inclusiv caponata siciliana
- Pizza cu mortadella și fistic
- Granita – înghețată specifică Siciliei, cu diverse arome, diferită de clasica gelato
- Cipollina – o plăcintă rustică în foietaj, umplută cu ceapă, roșii, șuncă și mozzarella, specifică orașului Catania
TAORMINA am vizitat-o după fix ziua dedicată Cataniei (vă recomand pentru contrast) și toată lumea o să vă spună că este musai să ajungeți aici pentru că este cel mai frumos loc din Sicilia. Este frumos, nu zic nu, dar vă spun de la început că nicidecum cel mai frumos (părere oarecum nepopulară).
Dupa 8 ore de somn (prea mult pentru mine) ne-am trezit pentru o dimineață leneșă în apartament, cu micul dejun pe balcon (pizza de cu o seară înainte și cafele făcute de noi). Abia pe la 10 am pornit spre Catania Centrale să luam trenul către Taormina, dar nu înainte de a intra la un magazin cu produse românești întalnit pe drum pur întâmplător. Trenul face 45 de minute până la Taormina Giardini, apoi un autobuz (2 euro/pers, plătesc doar adulții) mai face din gara 10 minute până sus în oraș la Porta Messina. Acest drum se poate face și pe jos, este foarte interesant și nu este lung, însă fiind în urcare și fiind cald, autobuzul este varianta sugerată. Într-un sezon mai răcoros, aș face acest drum pe jos fără probleme. Și apropo de vreme și de verile caniculare, deși nu vă recomandă nimeni în august Sicilia din acest motiv, eu vă spun că a fost foarte suportabil, 30 de grade, adică vară obișnuită ca la noi în țară.
Taormina nu este mare (Centrul istoric se întinde între Porta Messina și Porta Catania), dar e spectaculoasă, oraș colinar, fotogenic, efectiv cocoțat în varf de deal, de unde priveliștea spre mare (Golful Naxos, alte zeci de plaje, dar și spre Etna) este magnifica. A! Și este teribil de colorat și de viu (galben, oranj, verde și albastru peste tot), scump (suveniruri, cazări, servicii) și extrem de aglomerat (senzatia asta e dată pentru că, centrul este foarte mic, un labirint de câteva strazi cochete unde îți vine să fotografiezi absolut TOT ce vezi). Așadar obiectiv turistic în sine, Taormina poți zice că are un singur obiectiv major unde să ajungi și anume Teatro Antico di Taormina (14 euro/adult, copiii și tinerii ce nu sunt încă majori intră gratis). Cadrul natural văzut printre ruinele teatrului este absolut perfect, înțelegi rapid pe undeva de ce toată lumea se înghesuie să ajungă în acest orășel.
Pentru masa de prânz ne-am așezat la Ristorante La Grotta Azzura, mai mult atrași de faptul că era pe o străduță mai lăturalnică și muzica ambientală (fado) era extrem de plăcută în tot zgomotul stațiunii. Am mancat Pasta alla Norma, Spaghetti carbonara, Bruschette al pomodoro și cred că nu greșesc dacă spun că a fost una din cele mai bune mese ale vacanței.
🔴 Info point: ce am mai descoperit în oraș și vă pot recomanda:
- Parco Villa Comunale este de văzut, gratuit, cu priveliști deosebite spre mare, am rămas cam fără cuvinte cât de frumoasă era priveliștea spre mare din acest parc
- Basilica di Santa Caterina este o biserică intimă și caldă, numai bună să-ți tragi sufletul într-o zi de vară
- La Teatro Antico exista un bar cu un punct de belvedere superb și câte ceva d’ale gurii la prețuri mari (Cola + Lays = 7 euro)
- Corso Umberto (principala arteră a orașului)
- Piazza IX Aprile
Din oraș, o telecabină (10 euro/pers dus/întors, copiii sub 140 cm merg gratuit) te poate duce spre și dinspre Isola Bella, o mică insulă de la baza dealului pe care se afla Taormina, despărțită de uscat de o fâșie îngustă de plajă acoperită de puțina apă, ce poate fi străbătută în picioare. Plaja de aici, la fel ca și plaja Mazzaro (cea din dreptul telecabinei), ce țin de Taormina, este mică și plină de pietricele, incomodă atât pentru plajă (se pot închiria saltele de plajă de pus pe jos pentru 10 euro, un sezlong nu am vâzut cât era) cât și pentru baie, însă perfectă pentru snorkeling. Isola Bella în sine este o rezervaăie naturala ce poate fi vizitată în jumătate de ora pentru 6 euro/adult, copiii și tineri minori intră gratuit.
Taormina mi se pare o idee excelentă de day trip din Catania ori Siracuza, pentru o zi în care principala țintă să NU fie plaja și bălăceala. Nu mi se pare o destinație de plajă deloc și nu aș rămane neaparat în oraș peste noapte chiar dacp ar fi șanse se dai nas în nas cu Cristiano Rolando (ce tocmai acostase în acea zi p’acolo). Serios acum, este frumos, dar categoric supraevaluat și nu reprezintă în opinia noastră Sicilia autentică, localnicii cred că își dau ochii peste cap când le vin musafiri și vor la Taormina :))
🔴 Info point: unde mâncăm în Taormina?
- Bam Bar (cel mai frumos local din Taormina, dar de obicei este coadă mare în sezon, se spune că aici se mănâncă cea mai buna Granita din Sicilia, dar adevărul este că o să găsiți Granita bună în multe locuri, eu o recomand pe cea de lămâie)
- Pizzeria Porta Messina (au si pizza fără gluten)
- Pasticceria Gelateria D’Amore
- Ki Ciauru (authentic gluten-free gelato and fresh italian treats)
- Grotta Azzura (vă recomandăm Paste alla Norma, rețeta siciliana cu vinete, excelentă!)
O zi am dedicat-o Parcului acvatic și de distracții – ETNALAND (115 euro biletele pentru toți 3/ o zi/ ambele parcuri/ bilete achiziționate online), aflat la 35 de minute de Catania. Din păcate, nu exista transport în comun până acolo și dacă nu ai mașină închiriată singura modalitate de a ajunge acolo este cu taxiul, astfel experiența devine una destul de costisitoare.
Dar dacă sunteți cu cei mici în vacanță va merita din plin, după cum vă imaginați. Noi am stat 12 ore la Etnaland (să nu pot zice că nu am profitat de toate, mai ales că nu mi-au căzut bine tarifele, trebuie să recunosc), ne-am bălacit, am stat la plajă, am băut foarte mult EstaTHE și apoi de la 19:30 ne-am mutat în parcul de distracții și ne-am dat în toate nebuniile. Am făcut cele mai puține poze din toooată vacanța, că eram mereu udă pe mâini sau urcată în ceva tiribombă. Din pacate (sau fericire) Albert era prea mic pentru cele doua roller coastere al parcului: Storm și El Dorado în care s-a dat doar adultul cu mai mult curaj din familie. Copiii mai mici de 140 cm au restricții la multe atracții, dar posibilități de distracție sunt și pentru ei, nu le plângem de milă.
Nu au fost cozi mari la atracții, ceea ce a fost minunat, mâncarea la Aquapark a fost chiar bună, sau noi prea înfometați după atâta apă și soare, plus decentă ca preț (o tavă imensă cu sandwich capresse, hot dog, cartofi prajiți, crochete, clatite cu nutella, Fanta de lamaie = 20 euro), suveniruri nu au fost tare multe de achiziționat, un magnet la 3 euro si Albert si-a luat din banii lui o figurina (Strumful Sportiv) din Satul strumfilor cu 7,5 euro. Ce vreau să spun este că dacă treceți de intrare și transport nu mai chetuiți aiurea, e suportabil.
Ți se fac poze pe la atracții, cu fețe funny, așa că ne-am cumpărat și noi una la final de la Dragon River (și arătăm de parcă suntem toți dintr-un film de groază de zombie, deși inside eram chiar amuzați). Ne-am întors în apartament pe la ora 23, dar după ce cu o zi înainte copilul ne-a tras de mânecă plictisit prin Taormina, trebuia echilibrată situația. A adormit fără să tragem o concluzie, dar nici nu mai era nevoie…
🔴 Info point: Tot ce am povestit până în acest moment poate constitui ȘI motivul unui city break cu zbor spre Catania, asta în cazul în care o vacanță întreagă în Siclia nu poate fi posibilă. Recomand din suflet ideea unui city break împărțit în câte o zi la Catania, Etnaland și Taormina.
Deși am o mulțime de notițe din vacanță, mă opresc aici cu relatarea de această dată și aștept un moment prielnic în care să pot traduce notițele în fraze coerente despre următoarele destinații siciliene. Vă mai spun doar că urmează să ne mutăm de pe coasta de Est, în Nordul insulei (la Cefalu și Palermo), iar apoi să o luăm puțin mai către Sud (la Siracusa, Noto și Marzamemi). Până atunci, Ciao, Ciao!
* VA URMA *