Aniversări, Utile

13 idei (soluții) pentru Revelionul 2013

31 de comentarii

Nu mă întrebați când a trecut 2012, dar mai avem din el o lună și jumătate. O lună și jumătate ca să ne gândim cum întâmpinăm anul 2013, pe care pun pariu că toți îl vrem mai bun și mai generos, asta făcând abstracție că poate 2012 a fost destul de bun și de blând cu noi. În plus, cred că fie și la mișto, toti ați fost întrebați “ce faceți Revelion, anul acesta?”. Nu e o întrebare față de care am o mare simpatie, dar uitându-mă în urma mea mereu văd nopți frumoase de Revelion, fie că au fost petrecute undeva departe de casă și de țară, fie prin țară dar departe de familie, fie chiar acasă, dar niciodată în pijamale, fie între prieteni, fie inedit, fie foarte comun, însă toate, TOATE au avut ceva special și în același timp… festiv…

Azi e 13 noiembrie și mi-am dat seama că pentru anumite idei de petrecere este destul de târziu de făcut planul. Pentru altele însă e numai bine, cert e că știu cu siguranță că fiecare va petrece după pofta inimii. Azi, ca să rămânem în ton cu numărul 13, dar și pentru eu îl consider un număr norocos nicidecum unul cu ghinion, vreau să vă dau 13 idei de a petrece Revelionul următor. Unele sunt inspirate din ceea ce am făcut eu de Revelion de-a lungul anilor, altele sunt idei din auzite, altele sunt doar idei ce se cer verificate, dar altele pot fi idei ca soluții de moment.

1. Revelionul în călătorie

Nu puteam să nu încep cu el căci este de departe cel mai popular printre ai mei amici. Este însă și Revelionul pe care dacă nu-l plănuiești din timp ai toate șansele să-l ratezi, căci include bilete și rezervări, deplasare și bani de buzunar, trasee și organizare. Eu am petrecut două Revelioane așa: Budapesta 2011 și San Marino 2012. Au fost de departe cele mai interesante Revelioane ale mele, dar și destul de obositoare și de solicitante. În plus oricât ai vrea să eviți aglomerația, nu prea ai cum, de Revelion e aglomerat peste tot și ai toate șansele ca în aceste escapade să dai mai mult de turisți decât de călători. Iar prețurile nu sunt dintre cele mai mici în aceste perioade. Totuși, eu dacă aș avea bani la discreție și ceva mai multă detașare față de casa părintească, mi-aș petrece fiecare Revelion în alt colț al Pământului.

2. Revelionul acasă cu familia

Din cele 27 de Revelioane ale mele, cele mai multe au fost petrecute așa și ele îmi sunt cele mai dragi. Militez pentru faptul că un Revelion acasă nu înseamnă somn de la ora 22, sau împărțirea pijamalelor imediat după celebrul LMA!. Pentru mine Revelioanele acasă sunt încărcate de festivitate și de emoție. Eram cu ai mei, primeam prieteni de familie cu LMA!, luam masa de Anul Nou imediat după miezul nopții. Aveam șampanie de fiecare dată, și salată de bouef și fripură și muzică și căldură sufletească și bucurie. La miezul nopții ieșeam afară să auzim clopotele și artificiile ce brăzdau cerul de la alte petreceri din oraș. De cele mai multe ori sporovăiam cu ai mei, ne uitam la TV și uneori pe băteam pe telecomandă și de cele mai multe ori sfârșeam a ne uita la Varietățile nemuritoare de la TVR, (cine nu-și amintește de ele?) mai ales imediat după 1990 :) Adormeam cel mai repede pe la 5 sau chiar 6  dimineața. Era frumos și niciodată plictisitor.

3. Revelionul în grupuri mici de prieteni

Și astea sunt foarte pe placul meu. Am câteva la activ și m-am simțit atât de bine de nu-i adevărat. Am făcut Revelioane în 4, 6 ori 8 și a fost nemaipomenit. Un grup mic de prieteni îți ofera intimitatea unei petreceri senzaționale, dar și posibilitatea unui Revelion ieșit din tipare. Nu necesită garderobă simandicoasă și dădătoare de disconfort și în plus încheagă relațiile bine de tot. Noi ne-am strâns câțiva ani pe la diverși pe acasă, ascultam muzică, mâncam, jucam diverse jocuri, vorbeam până la epuizare, dar cel mai important râdeam să ne ajungă pentru cel puțin doi ani. Eu îmi amintesc cel mai adesea de Monopoly și de Mimă, două jocuri care oferă bună dispoziție garantată.

4. Revelionul la bunici sau la rude la țară

Nu am petrecut așa un Revelion din copilărie și îmi aduc aminte de cel mult două astfel de Revelioane și asta pentru că eu nu prea stăteam la bunici. Dar nu este ceva aiurea. În plus bunicii mereu te primesc cu brațele deschise și o astfel de seară/noapte cu ei va fi cu siguranță o amintire de neuitat pentru toți. Poate unii aveți noroc de bunici din zone ale țării unde tradițiile încă se păstrează, deci așa un Revelion va fi peste toate de poveste și total neobișnuit. Toată lumea se va da peste cap și va întrece măsura cu mâncarea bună, cu poveștile din copilărie, cu gura sobei și mai ales cu o cădură sufletească rar întâlnită.

5. Revelionul la restaurant sau la o petrecere mare organizată

Nu se numără printre preferințele mele. Automat un astfel de Revelion vine la pachet cu o ținută obligatorie și cu oameni pe care nu-i cunoști. Vine cu fițe și figuri care mie nu-mi prea plac, vine cu meniu și mâncare care poate nu-mi place, vine cu muzică care nu mă face să simt nimic, vine cu gălăgie și vine cu stres și oboseală maximă. Iar amintirea e cea a unei seri în care am stat la masă, am mâncat și eventual am dansat ca să nu zică lumea că-s antisocială, deși mie chiar îmi place să dansez, dar numai dacă mă simt bine. Cu toate acestea, varianta asta de Revelion este cea mai des întâlnită, am experimentat o singură dată și toate temerile mi s-au adeverit. Însă, dacă vă doriți un astfel de Revelion vedeți că și aici trebuie procurat bilet din vreme.

Foto

6. Revelionul la piscină

Acu’s ceva ani o prietenă și-a petrecut Revelionul astfel și mi-a spus că a fost frumos. Ținuta a fost costum de baie, iar mesele au fost aranjate pe marginea piscinei, acoperite desigur. S-a lăsat cu șampanie, înnot, bălăceala și îmbrățișări în ținute sumare, dar atmosfera a fost plăcută. Nu prea mă văd luând masa de Revelion în halat de baie și papuci de casă, cu părul ud (care nici uscat nu stă decât cum vrea el și îmi strică multe poze) și poate rimelul scurs, dar poate nu-s eu foate deschisă la nou. Știu însă că la fel cum poți petrece un Revelion în vârf de munte sau chiar la SPA, la fel merge și unul la buza piscinei. Vedeți că sunt firme, dar mai ales hoteluri cu piscină acoperită care organizeaza un astfel de Revelion. M-ar tenta pentru ineditul situației, dar pentru altceva… chiar deloc și cu singuranță ar fi once in a lifetime.

7. Revelionul în tren sau alt mijloc de transport

Știu că se organizează Revelioane în trenuri, dar eu mă refer aici la un Revelion care întâmplător te-a prins în tren sau avion. Ce faci? E chiar așa de rău? Nu aș prea crede. Poate ești în drum spre un loc al viselor tale și numai așa ai avut zbor. Uite eu aș prefera această varinată dintre multe altele. Ar fi acel Revelion despre m-aș referi în felul următor: “mai ții minte când mergeam spre…(fill în the blanks) și ne-am petrecut Revelionul în tren/avion”? N-ar fi mișto?

8. Revelionul de unul singur

Nu cred că e foarte plăcut, dar se întâmplă. Sau mai bine zis, se poate întâmpla. Zic să nu ne luăm de cap și… să gândim ce am putea face în această situație. Până la urmă nu e un capăt de lume. Eu cu siguranță aș face un maraton de filme, cam tot ce nu am apucat să văd în timpul anului. Mi-aș programa să termin o termin o carte, dacă se poate una care îmi place la nebunie. Aș avea neaparat șampanie, aș vorbi la telefon cu toți ai mei, probabil asta ar dura destul de mult deși nu aș vrea să le stric Revelionul și musai aș ieși la o plimbare înainte și după miezul nopții. Cred eu așa, că noaptea mi s-ar părea cam scută pentru tot ce mi-am propus.

9. Revelion în centrul orașului tău

Dacă te prinde finalul de an la tine în oraș și consideri că e anost și nu-i nimic de făcut, aș zice totuși să dai o șansă Programului special din centrul orașului. Sigur se vor pune la cale câteva concerte, focuri de artificii și în plus niciodată nu știi cu cine sau pe cine poți întâlni acolo. Se poate să începi Revelionul solo și să-l sfârșești undeva la o petrece de pomină cum n-am mai trăit în viața ta. POate nu-i așa de rău să te lași surprins de situație, nu?

10. Revelionul în club

Uff, nu e nici asta o varianta pe care să o îmbrățișez cu căldură, dar mulți tineri văd în varianta asta o sursă nesecată de inspirație și își petrec Revelionul an de an, de ani buni pe acest sistem. Nu-i judec, chiar nu, dar mie una nu mi se potrivește. Totuși sunt sigură că există dintre voi care îl preferă. Deci, Have fun sus pe cub :) (glumesc) ;)

11. Revelionul la job

Asta doare, cred, dar să nu uităm că există job-uri care te țin acolo și nu contează că e Crăciun, Revelion, zi sau noapte. Poate ești medic, polițist sau pompier, poate ești gardian, asistent medical, sau ospătar, barman, pilot ori căpitan de vas, ori ai altă meserie care te solicită în momente în care sunt obsolut convinsă că ai vrea să fii acasă cu ai tăi măcar, dacă nu cumva la vreo petrecere. În acest caz cred că poți avea o seară agreabilă cu colegii și dacă situația o permite, poate puteți lua masa de Anul Nou împreună, măcar atât, pentru a face seara mai frumoasă. Dar pe lângă asta, știați că sunt firme sau instituții care organizează petrecere de Revelion pentru angajați? V-ați petrece Revelionul cu colegii sau ați simți că îi vedeți destul tot anul aproape zi de zi? Sau mai fain, ați petrece Revelionul cu șefii? :)

Foto

12. Revelionul în doi (romantic sau nu)

Revelionul în doi mi se pare frumos, deși nu l-am petrecut niciodată așa. Poate ar trebui să o fac, până nu mă trezesc că suntem 3 și nu mai am cum :) Mi se pare o idee geniala, dacă nu ai chef și nici bani de nimic altceva. Eu îl văd cam așa: gătim împreună, cină romantică și/sau baie romantică (sau cum vreți voi să-i ziceți), film neaparat romantic (mai puteți băieți?) Miezul Nopții pe balcon, cu șampanie (deși mai citeam de curând o variantă, dar poate ne citesc minori, deci tac), masa de Anul Nou Festivă în mijlocul sufrageriei, în resul serii program de voie (neaparat romantic) sau poker pe dezbrăcate… Hai că poate am luat-o pe ulei, dar să-mi ziceți măcar dacă v-am dat idei :D

13. Se poate fără Revelion?

Eu una zic NU. De ce nu l-ai celebra? Să fim serioși, nu pot crede că te deranjează atât de tare? Dar mai sunt și oameni cărora nu le pasă. Se culcă ca în fiecare seara și când se trezesc li se pare că nu s-a întâmplat nimic. Am întâlnit persoane care spun: “e numai o seară” ori “de ce să mă obosesc așa pentru un moment care nici măcar Sărbătoare religioasă mare nu e?”, sau cel mai des întâlnit: “Revelionul e consum de bani și energie, mie când mi-e somn mă culc, iar a doua zi o iau de capăt, ce atâta petrecere?”. Ați întâlnit și voi astfel de oameni, nu? Ce părere aveți?

Acestea fiind spuse, voi ce planuri aveți de Revelion sau mai bine zis, aveți planuri, obișnuiți să le faceți din timp sau găsiți ceva de ultim moment pe 30 decembrie? Mie mi s-a întâmplat, de aceea întreb, iar anul acesta cred că vom merge din nou la Ineu să îmbrățișăm varianta numărul 2 sau 3 :)

Cluj, România, Travel, Utile

Totul despre Grădina Botanică din Cluj

14 comentarii

Sâmbătă am profitat de cele 15 grade de noiembrie cu soare și cer aproape senin și am ieșit cu o prietenă la o plimbare de mai două ore prin Grădina Botanică “Alexandru Borza” din Cluj-Napoca. Știu că au fost ani (ca anul trecut de exemplu) când ajungeam în repetate rânduri în grădină, mai cu un musafir, mai cu doi, mai vara, mai toamna. Dar anul acesta, sâmbătă a fost prima data pe 2012 când am călcat în Grădină și pentru prima dată, peste toate, așa de târziu în toamnă.

Am mai fost pe 1 noiembrie 2008, în rest perioada mea de a aborda gradina a fost aprilie-septembrie. Am văzut-o în toate anotimpurile, mai puțin iarna, acoperită de zăpadă, dar sper ca în iarna ce va veni să vă încânt cu poze din Grădina înzepezită. Știu că săptămâna trecută v-am arătat poze de la Jibou, am lăudat Grădina de la Jibou și aproape că am spus că este cea mai frumoasă din lume deși n-am văzut-o decât pe ea și pe aceasta de la Cluj. Însă nu am dorit deloc să o pun pe asta din Cluj într-o lumină proastă, mai ales că nu merită. Între cele două grădini nu prea sunt termeni de comparație pentru că sunt foate diferite și pentru că e ca și cum ai încerca să compari Parisul cu Roma, frumoase ambele, dar niciodată Le Tour Eiffel și Il Colosseo nu vor face parte din aceeași poveste.

Azi vreau, pe lângă fotografiile pe care vi le-am pregătit pe picasa (și pentru cei mai puțin interesați de imagini, 6 aici), să vă spun câteva chestii interesante despre această Grădină și să vă fac să vă doriți să o vizitați. Faptul că merită cred că e de la sine înțeles, e o oază de verdeață într-un oraș aglomerat, este un parc mare, îngrijit, inedit și înainte de toate un loc unde în sezoanele calde poți sta să citești, să te plimbi agale, să înveți sau… să te îndrăgostești, dar pe lângă aceste, pe care sunt sigură că le-ați avut în minte, ar  mai fi:

  • e unul dintre cele mai importante obiective turistice din Cluj, nu veni la Cluj dacă nu ai de gând să o vizitezi (în orice sezon)
  • este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj
  • conține peste 10.000 de specii de plante din toată lumea
  • este împărțită în grădini tematice cum ar fi Grădina japoneză sau Grădina romană
  • serele imense vă transportă în lumi tropicale
  • se poate urca în turnul de apă, de unde nu doar Grădina se vede fanstastic ci se obține și o superbă panoramă a Clujului
  • se mai pot vizita în incinta ei: Muzeul Botanic, Biblioteca Botanică și Herbarul Grădinii Botanice – cel mai mare din România
  • în orice sezon câteva specii de trandafiri vă vor surprinde încă de la intrare
  • în iunie și iulie mirosul trandafirilor și multitudinea lor sunt imposibil de ratat
  • toamna târzie vine cu niște cuvoare de frunze inimaginabil de frumoase
  • imposibil să nu remarci discrepanța dintre agitația Clujului și liniștea Grădinii
  • mulți studenți vin aici să învețe (Gradina e la doi pași de Complexul studențesc Hajdeu)
  • Grădina este chiar lângă Institutul oncologic, puteți vedea des persoane bolnave, dar nu e ceva de speriat, ba chiar e îmbucurător să știi că oameni nu tocmai veseli vin să își mai uite din griji mirosind flori și ascultând natura, avem ce învăța de la ei
  •  este și un loc în care des poți vedea multe mirese care vin la ședințe foto, chiar în ziua nunții sau la o sesiune “Love the dress”
  • biletul costă 5 lei pentru adulți, dar copii și studenții au 50 % reducere pe baza carnetului de lev/student
  • TOȚI studenții/masteranzii/doctoranzii și angajații UBB au intrarea liberă pe baza legitimațiilor
  • se poate face abomanențe de intrare anuale, semestriale  ori trimestriale
  • pentru alte evenimete se percep taxe suplimentare (de exemplu nunți ori alte sesiuni foto în interior)
  • Grădina se poate vizita ZILNIC între orele 8 și 19, iar serele între orele 9 și 17
  • DATE DE CONTACT:
  • RO-400015 Cluj-Napoca
  • Str. Republicii, nr. 42
  • Tel: 0264.592152
  • e-mail: grbot@grbot.ubbcluj.ro 

Toamnă zău că eu aș vrea să mai rămâi, deja ai întrecut-o în frumusețe  pe cea de anul trecut, deși eu anul trecut am zis că toamna e ca o vară, a fost lungă, a fost colorată, a fost caldă și a fost foarte diferită de toate celelalte toamne pe care le-am trăit eu la Cluj. Nu știu ce ai vrut să demonstrezi anul acesta, dar eu vreau să mai rămâi, să intimidezi fulgii, vântul și frigul, să-i faci să se sperie de frumusețea ta și să stea în așteptare măcar până în decembrie, mai vreau o lună de culoare, mai vreau un strop din speranța cu care te agăți de orice rază de soare, mai vreau… și cred că e primul an când vreau să mai rămâi măcar puțin. Deși știu că vei pleca tare curând…

Bloguri & Blogging, Carti, Italia, Travel, Utile

27 de cărți recente despre viața în Italia

6 comentarii
Joi seara îmi trimite Diana un link spre cartea asta. În cinci minute mi-o cumpăr, știa ea că s-ar putea să-mi placă, că sunt în “întocmire” de liste cu cărți “întâmplate” prin diverse colțuri de lume, că sunt înnebunită după povești care au prins viață în Franța sau Italia, Provence ori Toscana, Grecia sau Turcia, Japonia sau China, America sau Africa… Abia aștept să-mi trimită cartea, până atunci însă v-am mai pregătit o listută drăguță cu 27 de titluri pentru pasionații de Italia, dar și pentru cei curioși de astfel de cărți. Sper să vă placă și sper să mai primesc de la voi și alte recomandări, căci eu cu siguranțâ vă voi mai face după ce primesc cărțulia minune, care cred să ajungă săptămâna viitoare (Book Depository sunt de aci, din UK și livrează rapid și gratuit unde mai pui că am dat doar 4 euro pe carte, 61 % reducere, mersi Diana încă odată).
Și o mică surpriză: am găsit blogul A Month of Italy, a nimeni altuia decât Chris Brady, primul în recomandările de mai sus, un blog tare frumos, unde pe lângă faptul că are cartea A Month in Italy la vânzare cu un DVD gratuit, mai găsit și o mulțime de informații utile și savuroase despre Italia, dar și o listă ingenioasă Suggestet Reading, rezultat al răspunsurilor la întrebările cititorilor săi, o adevărată sursă de inspirație.
*Cărțile din listă sunt culese de pe Amazon, după ce am citit descriile și am căutat alte informații despre ele pe internet. Desigur, destule se regăsesc și în lista Book Depository, numai că sunt în euro și sunt mai scumpe (poate că o să scriu un articol odată despre Amazon vs. Book Depository, pentru că am încercat ambele variante și ambele îmi plac, deși ambele au plusuri și minusuri).

Carti

Cele patruzeci de legi ale iubirii (Lacul nu va mai fi niciodată același)

8 comentarii

Titlu: Cele patruzeci de legi ale iubirii

Autor: Elif Shafak

Editura: Polirom, 2011

Traducere: Ada Tănasă

Nr. pagini: 376

Preț: 27, 50 Ron (promoție pe librariaonline.ro)

Am auzit de multe ori, spus sec și aproape de fiecare dată mai mult cu gura decât cu inima, că iubirea schimbă vieți, iubirea de orice fel schimbă vieți de orice fel. Poate am spus-o și eu, la fel de sec și de fără suflet, dar adânc în mine știu că e de fapt un mare adevăr și că deși atunci când spun asta mă gândesc numai la viața mea și știu că fiecare se gândește la viața lui când o spune, aceeași iubire care mă schimbă pe mine sau pe tine, schimbă și alte vieți în jur. Iubirea e un lanț de alte sentimente care îi leagă pe oameni, nu e doar fiorul simțit de unul sau de altul, și cel mai important, iubirea leagă oamenii peste mări și țări, peste ani și veacuri, peste lume și timp.

Scriitoarea de origine turcă Elif Shafak a scris, după mine, cea mai frumoasă carte de iubire din ultima vreme, am respirat-o nu am citit-o, deși nu știam NIMIC despre ea când mi-a adus-o Lili. S-a lipit de mine miraculos cumva și nu am putut să-i mai dau drumul, până nu m-am clarificat cu drumurile protagoniștlor. Cele patruzeci de legi ale iubirii este genul de carte pe care îți vine să o citești cu lantrena sub pătură ca să nu te ia nimeni din lumea ta… și a cărții.

Povestea e formată de fapt din două povești. Una se petrece în zilele noastre și ne-o aduce în prim plan pe Ella, o femeie aparent fericită, cu o familie frumoasă și cu nimic altceva de spus pe fața pâmântului și a doua poveste este cea a legăturii dintre dervișul sufit Shams din Tabriz și marele poet persan Rumi. Cele două povești se întâlnesc într-un mod fericit în carte exact în momentul în care viața Ellei pare că se termină deja înainte de a fi început. Ella, primește manuscrisul unui total necunoscut, Aziz Zahara, care doreșțe să publice o carte, exact despre relația extraordinară dintre Shams și Rumi. Ella trebuie să citească acest manuscris și să-i facă o recenzie pro sau contra publicării lui, de către editura la care lucrează. Pe măsură ce citește cartea și învață despre derviși și legile iubirii inserate de Shams în povestea vieții sale, Ella descoperă cât de nefericită este și cât de puține știe despre iubire, despre pasiune, despre destin și nu în ultimul rând despre viața ei. Legile lui Shams o trezesc dintr-un somn în care s-a complăcut o viață întreagă și mai mult decât atât îi arată că viața pe care o trăiește nu este viața sa ci viața unei femei care niciodată nu a crezut că există o voce a iubirii, o voce pe care oricât a-i ignora-o la un moment dat ea va ieși în calea ta și te va schimba pentru totdeauna.

Mi-a plăcut mult începutul acestei cărți și fără să fi știut exact ce vor să spună cuvintele care m-au fermecat am simțit că această carte va curge bine prin venele mele: “Binişor, ţii între degete o piatră şi o arunci în apa curgătoare. Efectul s-ar putea să nu fie uşor de desluşit. O mică încreţitură unde piatra străpunge luciul apei şi apoi un clipocit înăbuşit de vuietul râului din jur. Aruncă o piatră în lac. Efectul nu va fi doar mai vizibil, dar va fi de asemenea mult mai durabil. Piatra va tulbura apele liniştite. În locul în care va atinge apa se va forma un cerc, şi într-o clipită, cercul acela va da naştere altuia şi altuia. Curând undele stârnite de căderea pietrei se vor întinde până se vor face simţite pe întreaga oglindă a apei. Abia când vor ajunge la maluri cercurile se vor opri şi se vor stinge. Dacă o piatră cade într-un râu, râul o va lua ca pe o tulburare oarecare în curgerea sa deja năvalnică. Nimic neobişnuit. Nimic de neînvins. Dacă o piatră cade însă într-un lac, lacul nu va mai fi niciodată acelaşi”.

Și așa fost, după cum vă spuneam. Atmosfera creată de autoare nu are cum să nu miște profund, iar finalul cărții este unul care pe mulți i-a făcut să plângă. Eu am stat doar de vorbă cu niște noduri în gât care și acum în timp ce scriu pot reveni cu ușurință. De ce? Pentru că nu sunt de piatră, ba chiar sunt dintr-un aluat care poate fi mișcat cu desăvârșire de anumite mesaje ce par a-i fi adresate personal și în al doilea rând o poveste bine spusă va răsuna în oricine pregătit să-i afle tainele.

Poate titlul vă sună siropos, poate că este, dar dincolo de titlu, în carte chiar se regăsesc patruzeci de legi, 40 de idei care descriu iubirea în deplinătatea formelor ei. Normal că mi-am notat legile, normal că îmi vine să le lipesc de frigider și zilnic să mă comport asemenea lor. Dar până la urmă ce este normal? N-am lipit lista decât pe inimă la mine și sunt sigură, absolut sigură, că atunci când e nevoie inima va bate în ritmul celor 40 de legi încercând să bată legile firii care de cele mai multe ne fac seci și departe de a trăi din toată inima.

Mai jos mi-am permis să transcriu câteva legi și pentru voi, au fost prea frumoase să le țin numai pentru mine, iar cartea, of Doamne, cartea o recomand așa cum nu știu dacă am mai recomand aici pe blog vreo carte. Lectură plăcută și weekend liniștit dragilor :)

“Orice ți s-ar întampla în viață, oricât de îngrijorătoare ar putea părea lucrurile, nu păși pe tărâmul deznădejdii. Chiar și atunci când toate ușile rămân închise, Dumnezeu va deschide o nouă cale doar pentru tine. Fii recunoscător! E lesne să fii recunoscător când totul merge bine. Un sufit e recunoscător nu numai pentru ce i s-a dat, ci și pentru ce n-a primit.”

“Soare-răsare, soare-apune, miazăzi ori miazănoapte, nu are nicio însemnătate. Oriincotro te-ai îndrepta, îngrijește-te doar să prefaci fiecare călătorie într-una lăuntrică. Dacă vei călători înlăuntrul tău, vei putea colinda întreaga lume, cât e de întinsă si dincolo de ea.”

“Căutarea Iubirii te schimbă. Nu e niciun căutator printre cei ce pornesc în căutarea Iubirii care să nu se coacă la minte pe drum. În clipa în care pornești în căutarea Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.”

“Dacă vrei să schimbi modul în care se poartă ceilalti cu tine, ar trebui să schimbi întai modul în care te porți tu cu tine. Până când nu înveți să te iubești, pe deplin și cu-adevărat, nu ai cum să fii iubit. Odată ce izbutești lucrul acesta, fii însă recunoscator pentru orice ghimpe pe care ceilalți ți l-au aruncat în cale. E un semn că vei fi curând potopit de o ploaie de trandafiri.”

“Când toți cei din lumea asta se zbat să ajungă undeva și să devină cineva, doar ca să lase totul de izbeliște după moarte, țintește la treapta din urmă a nimicniciei. Trăiește viața asta la fel de ușor și de gol ca numarul zero. Nu suntem cu nimic deosebiți de un urcior. Nu înfloriturile din afară, ci goliciunea dinlăuntru ne ține în picioare. În același fel, nu ceea ce năzuim să împlinim, ci înțelegerea nimicniciei ne face să mergem mai departe.”

“Nu e niciodată prea târziu să te întrebi: “Sunt pregătit să schimb viața pe care o trăiesc? Sunt pregătit să mă schimb pe dinăuntru?  Dacă fie și o singură zi din viața ta e aidoma celei dinainte, este fără îndoială păcat. În fiecare clipă și cu fiecare noua suflare, trebuie să te simți reînnoit iar și iar. Exista o singură cale de-a renaște la o viață nouă: să mori înainte de moarte.”

“O viață fără iubire e lipsită de însemnatate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu.”

Muzica, România, Travel

Naturalul antropic – Grădina Botanică “Vasile Fati” Jibou

25 de comentarii

V-am promis duminică o plimbare virtuală prin superba Grădină Botanică de la Jibou, iar acum, odată rezolvate probleme mele cu arhiva foto (paranteză: am revenit la iPhoto, deși tocmai pentru că am vrut să renunț la el, câteva zile nu am avut acces la pozele mele, well… rău cu el, dar mai rău fără el, se pare că e love/hate cu iPhoto) :D nu mă mai reține nimic să vi le arat.

Mie nu mi-a venit să cred cât de frumoasă poate fi această Grădină Botanică și nu mi-a venit să cred că nu am venit mai devreme să o vizitez, căci de la Cluj nu sunt mai mult de 60 de km până în acest orășel din județul Sălaj. Jiboul nu este un oraș mare deloc, poate mulți nici nu ați auzit de el. Are numai 11.000 de locuitori, cu aproximativ 1000 mai mulți ca și Ineul , dar această Grădină Botanică este fără îndoială sufletul și plămânul verde al întregului județ. Este un fel de Rai, așa cum bine spunea și Anda :) Am pus pe Picasa 100 de poze, dar pentru cei care nu au răbdare cu atâtea imagini, vă arat cele mai bune 10, părerea mea, ca să vă puteți face o idee cât de cât clară despre acest loc frumos, dar destul de necunoscut, din Transilvania. Considerați acest articol și ca un foto-eseu…

Acordați măcar o vizită acestui loc minunat din România:

Serele Botanice

Globul Mare – imaginea Grădinii Botanice

Superbii nuferi din interior

O privire peste Grădina Japoneză

Hold on my heart

“Porcul spinos” (da, sunt și acvarii)

Un arici “simpatic” și somnoros

Asta e toamna pe care o căutam

Vorbește Noiembrie!

Drumeț grăbit, mai rămâi puțin…

Sper ca tot mai mulți să ne dăm seama că România merită descoperită, pentru că e frumoasă, pentru că aici, pentru că merită șanse și ne merită pe noi, care să i le dăm…

Bloguri & Blogging, Travel

Cea mai bună călătorie începe cu o răsucire a cheii de contact

32 de comentarii

1986 – Dacia 1310 Bleu Ciel – 2 părinți tineri, un șofer cu 3 luni vechime și un copil de nici 2 ani care vomita pe bancheta din spate plecau la mare… la Marea Neagra :)

1988 – Dacia 1310 Bleu Ciel – 4 părinți, un șofer cu 2 ani și trei luni vechime și 3 copii care vomitau pe rând, au plecat toți înghesuiți spre Borsec și Durău, la Cheile Bicazului ne-am coborât că nu putea mașina urca așa… încărcată.

Așa au început călătoriile mele pe 4 roți, cu ai mei prin țară, în lung și-n lat, așa că era o chestiune de timp până să-mi doresc să urc eu la volan și să plec. Mi-am luat permisul la 18 ani, am învățat să conduc pe o Dacia 1310 Gri, apoi m-am șlefuit pe Loganul Albastru al mamei, fără servo, iar de 4 ani am o nouă prietenă, iubire mare, o Kia Rio neagra. Eu sunt Bia cu Kia și a văzut Kia până acum peste 65.000 de km. O iubesc pentru că nu mi-a făcut probleme, dar și pentru că la volanul ei nu mi-e rău, în rest nu mă simt bine deloc în niciun mijloc de transport cu 4 roți. Deci la mine a călători cu mașina e frumos dacă eu sunt șoferul (distanțele scurte nu se pun).

Am făcut multe vacanțe cu Kia și am învățat multe pe parcursul lor, deja sunt în momentul în care dacă mă provoci, în doi timpi și trei mișcări, merg cu tine până la Paris, dacă plătești tu benzina :) Mașina chiar mi-a oferit libertatea de mișcare de care am avut nevoie și cred că a contribuit mult la visul meu de a călători. Am stabilit recorduri personale împreună, am străbătut România într-o singură zi: Constanța-Ineu, am “făcut” Transfăgărășanul, m-a ajutat la un job chiar mai mult decăt ar fi fost nevoie, m-a plimbat și purtat ziua pe unde visam eu noaptea. O iubesc și cred că m-aș îmbolnăvi de ar păți ceva: avantaj EA, mă duce fără să rezerv bilet înainte și mă ia de la scară: avantaj EU.

Cea mai lungă călătorie pe care am făcut-o împreună a fost de la Ineu și până în Corfu, în Grecia, aici am suferit cel mai mult pentru ea, căci strazile din Corfu îți dădeau impresia că mereu conduci pe contrasens, atât de strâmtuțe erau. A fost o minune că am ajuns cu ea înapoi fără nicio rană, dar cu full casco și tot am tremurat de câteva ori când îmi pliam oglinda să pot trece pe lângă alte mașini. Însă acum asta e doar o altă poveste frumoasă de spus.

Nu știu dacă mașina chiar este mijlocul meu de transport preferat, dar cert este că o fi mijlocul de transport cu care am călătorit cel mai mult și cel mai des și în timp mi-am câștigat lângă ea o încredere desăvârșită în “a ajunge la destinație”. Ca pentru orice alt mijloc de transport și pentru mașină putem găsi laturi negative, dar prefer să vorbesc mereu despre cele pozitive, căci sunt singurele care par a mă ajuta la ceva. Vorba lui Blaga, nu trebuie să luminăm întunericul ca să-l vedem, nu?

Îmi place uneori, mai ales la final de săptămână, să mă trezesc cu dorul de ducă foarte aproape de clipa în care deschid ochii. Atunci ne urcăm în mașină și o luăm pe unde apucăm, am făcut asta de multe ori și ne-am simți de fiecare dată bine. Normal, ai nevoie de multă răbdare la volan, ai nevoie de atenție și de multe ori ajungi la destinație obosit, dacă faci dus/întors în aceeași zi se poate să ai nevoie de o zi de recuperare, dar pe de altă parte merită. Cu mașina te poți opri unde vrei și când vrei, poți schimba planul în ultimul moment, sau dacă te simți capabil mai prelungești ziua cu o oră sau două și destinația pare mai fabricată de tine decât cu orice alt mijloc de transport. Mașina minimizează costuri, dacă iei niște prieteni cu tine se împarte benzina sau motorina, dacă nu, o poți folosi ca și soluție pentru cazare (nu am făcut-o, dar nu e de neluat în seamă). Mașina mi se pare mie, cel puțin mie, mijlocul de transport cel mai accesibil, la îndemână mea oricând. De aceea pentru mine mașina=Kia=călătorie=vacanță=aventură, asta e!

Acest articol face parte din campania blogosferei românești turistice cu scopul de a prezenta mijloacele de transport pe care le ai la dispoziție atunci când mergi în vacanță. Un mare numar de bloguri de călătorii au publicat astăzi articole pe această temă și vă recomand să le citiți: Imperator Travel, Imperator Travel (limba engleza), Placerea de a calatori, Viajoa, Travel Girls, Ioana Budeanu, 1001 Calatorii, Ciprian Caraba, Printre randuri, Cristian Francu, Airlines Travel, Turism Market, Travel with a smile, Dia’s Blog, Totul despre Hostel, SlowRide, Aliceee Traveler, Paravion, Elena Ciric, Trans-ferro, Skirtbike, Hai Hui Stângaci,

Bloguri & Blogging, Cluj, România, Travel

Travel Blog Meet la Touristica Cluj

8 comentarii

Sâmbătă 3 noiembrie ne-am adunat câțiva oameni din Blogosfera de turism, la Polus în Cluj, mai puțin pentru târgul de turism și mai mult pentru a ne cunoaște între noi. Târgul a fost un pretext, dar dacă tot am fost acolo am dat o raită de recunoaștere.

Cu această ocazie m-am reîntâlnit cu Alice de la Enciclopedia Călătorului Independent, dar în același timp am ajuns să-i cunosc și pe Iulian (aka trans-ferro.com) inițiatorul acestei întâlniri, pe Anca (de la novanity.ro), dar și pe Tudor Maxim. A! și de la prietena lui, Anda, am aflat despre Blog de câine :) Probabil primul blog de Travel Dog din România ;) Câinele lor, a se înțelege.

Foto Tudor

În ambianța de la Cafe Uno din Polus am discutat vrute și nevrute despre călătorii, bloguri, oameni și pasiuni și nici nu știu când au trecut 3 ore și mai bine, am uitat de ceva vreme de ceaiul cu mentă pe care l-am comandat și m-am cufundat în conversație cu oameni interesanți. Nu am discutat doar despre travel ci am discutat și despre noi, ca oamenii din spatele blogurilor, ca oamenii care mai fac și altceva în rest, ca oamenii pe care o pasiune i-a adus împreună, dar au descoperit că mai sunt și alte asemănări și se verifică și de data aceasta zicala celebră “cine se aseamănă se adună“. O să-mi amintesc cu plăcere multă vreme, după amiaza și seara de sâmbătă, a fost plăcută și exact așa cum trebuia să fie. Am părăsit Polus-ul la ora la care o ceață grosă, dar vorba lui Iulian “inspirațională” a acoperit tot Clujul pregătindu-l de culcare, sau mai bine zis, de visare.

Foto Anda

Despre Touristica, oare ce să vă spun? Nu a fost un târg foarte animat și am avut din nou, la fel ca anul trecut, senzația că unele standuri sunt cam părăsite. Ce m-a bucurat totuși a fost prezența mai mare a standurilor care promovează regiuni din România, de genul Maramureș, ori Piatra-Neamț, ori Cotmeana, ori Straja… aceste locuri au fost promovate prin standuri proprii ale Consiliilor județene, ori prin ale unor asociații care au câștigat câteva proiecte, aici mai vreau să amintesc de Cetatea Piatra Șoimului de lângă Aleșd, intens promovată printr-un stand frumos și două domnișoare simpatice care ne-au vorbit mult despre proiectul la care lucrează. 

În rest agențiile de turism au avut standurile la fel ca de fiecare dată, fiecare după posibilități. Răsărea ce-i drept cel de la TUI Travel Center, un stand în care s-a investit mult, probabil fără câștigul scontat. I-am mai văzut pe cei de la Christian Tour, Filadelfia Turism, Z-Tour, toate agenții mari cu promovare pe măsură. Au lipsit însă alte agenții mari (sau nu le-am văzut eu, deși la alte ediții le-am văzut) mă refer la EximTur, Paralela 45 sau Mareea.

Ca de obicei la Cluj, cei din Ungaria vin cu temele făcute, standuri frumoase, foarte bine poziționate chiar pe marginea târgului, la aleea spre magazine. Broșuri în muuulte limbi, foarte multe în română și engleză, promovând atât destinații cât și complexe turistice ori doar câteva hoteluri. Îmi place promovarea făcută Ungarei la Cluj și sper să aibă succes și să mai vină la fiecare ediție.

Pentru că ieri am fost plecată, iar sâmbătă după cum vă spuneam am ajuns târziu acasă, nici până în acest moment nu am reușit să răsfoiesc pliantele pe care le-am luat de la târg. Dar intenționez să o fac, chiar dacă nu pentru a achiziționa o vacanță, dar cu singuranță pentru a mă inspira pentru călătoriile viitoare. Mie îmi plac aceste târguri fie și numai pentru asta și voi participa și la viitoarele ediții. Iar în măsura în care timpul ne-o va permite, poate vom mai avea Travel Blog Meet la Cluj de fiecare dată când vom avea și târg Touristica, ce ziceți?

Close Menu