Africa, dragostea mea

africa

Titlu: Africa, dragostea mea

Autor: Corinne Hofmann

Editura: ALLfa, 2012

Colecție: Cărțile adevărate

Nr. pagini: 248 

Preț: 29.90 RON pe www.all.ro

Nu, nu m-am îndrăgostit brusc și de la distanță de Africa, dar așa se numește ultima apariție din colecția Corinnei Hofmann despre Africa ei dragă. Și cum a început a doua ediție de vALLuntar am decis să contribui și eu la plantarea copacilor alături de Editura All și Romsilva. Mai am 3 cărți despre care să scriu, dar am început exact cu cea mai potrivită zic eu, care din păcate mi-a plăcut cel mai puțin (mai puțin din cele pe care le voi prezenta și mai puțin din toată colecția Corinnei).

Pe Corinne Hofmann o știm prea bine odată cu volumul “Îndrăgostită de un masai” și prin continuările “Adio, Africa!” și “Revedere în Barsaloi“. O să țin minte pe vecie aceste 3 cărți pentru că le-am cărat cu mine în Franța și le-am citit în prima lună cât am stat acolo. Prima carte este și cea mai bună și poate singura care merită cu adevărat citită. A fost și ecranizată, a fost un imens succes, poate de aceea autoarea s-a lăsat inspirată să scrie, însă din ce în ce mai anost. Pentru cei care au citit tot ce a scris până acum, normal că recomand și ultimul volum, măcar așa de dragul curiozității, ce s-a mai întâmplat cu Corinne? Eu am citit cu mare efervescență cele 3 cărți și am avut așteptări până la cer de la această carte.

După cum aflăm încă înainte de această ultimă carte, dar cu precădere în aceasta, Corinne locuiește în Elveția, alături de fiica sa și a masaiului Lketinga, călătorește prin lume și într-un final se alătură unei expediții în Africa pentru a ajunge în zonele devaforizate și a sta de vorbă cu oamenii de acolo (în special în mahalalele din Nairobi). Mulți și-au făcut afaceri proprii și au povești de succes acolo unde puțini ar reuși, iar poveștile lor o însuflețesc pe Corinne, care mărturisește că orice s-ar întâmpla, ea vede Africa ca pe o parte din sufletul ei.

Așa că, nu în ultimul rând ea dorește să-și viziteze fosta familie africană și dacă este posibil să-și aducă în premieră și fiica în Africa. Napirai, care deja este o tânără de 20 de ani, cu o viață occidentală și din ce îmi dau seama deloc interesată de Africa (mama pare să-i nu fi insuflat nimic din dragostea nemărginită pentru patria marii sale iubiri) nu și-a cunoscut niciodată tatăl. Pe de altă parte, Corinne are ceva rezerve pentru ca legile nescrise ale Africii să nu-i afecteze fata. Speră să nu emită nimeni preteții de a o mărita și pe ea cu vreun masai, pentru a păstra o tradiție  de care cei care încă trăiesc acolo nu se leapădă.

Nu vă povestesc ce se întâmplă, doar vă spun că Napirai ajunge în sfârșit în tribul masailor din care vrând nevrând face parte prin sângele ce-i curge prin vene. În afară de acest foarte scurt episod și evocat deosebit de fără substanță, în carte predomină descrierile a la Sadoveanu numai că nu despre “ținuturile nemțene” ci despre cele africane, care nu par a avea niciun fel de mesaj. Am înțeles că Africa este dragostea autoarei, dar nu am putut nici în ruptul capului pricepe de ce nu a fost mai inspirată în a o evoca. Am avut senzația pe tot parcursul celor aproape 300 de pagini, că doamna Hofmann a scris o carte la comandă, a fost cenzurată mai întâi, modificate anumite fraze într-un limbaj de lemn și apoi un comunist a dat-o la tipar. Altfel nu-mi pot explica de ce nu are nici miez și nu a trezit în mine chiar niciun sentiment.

Dacă aveți altă părere referitoare la carte, chiar vă rog să o exprimați, la fiecare 15 comentarii, o echipă de vALLuntari va plata un copac, cu cât avem mai multe comentarii, cu atât vom avea mai mulți copaci plantati și mai multe șanse să citim cândva (dacă nu noi, copiii noștri poate, sau nepoții) la umbra lor… Salut pe această cale inițiativa lăudabilă a prietenilor de la Editura ALL.

40 comentarii

  1. Cum ti-am mai spus, n-am citit-o decat pe prima, ca pe aia o am in biblioteca. Restul nu le-am cumparat inca. Dar de curiozitate o sa mi le iau sa le citesc intr-o zi.

  2. @Alina: coperta e faină rău, cea mai faină copertă dintre toate ale Corinnei, păcat că volumul e cel mai slăbuț :D

  3. @Mihaela: spor la citit, e drept că se citește ușor, curge povestea… o să vezi că la final o să le vrei și pe următoarele două :)

  4. Mie in general nu-mi plac cartile autobiografice, dar am avut ceva cu asta in particular. Inca de la prima carte, despre care am aflat anul trecut, pe timpul primului valluntar, mi se parea ca fata a cautat aventura cu ambele maini si ochii inchisi, apoi s-a minunat ca doare. Pai, deh! Ce mi se pare incredibil este ca a ajuns la a patra carte! Desi, ma vad in stare sa citesc cartea doar ca s-o “disec” cum trebuie

  5. Bun, imi e de ajuns ce-am aflat de la tine, nu mai citesc celelalte volume , oricum n-aveam de gand :)
    Indragostita de un masai mi-a placut- si cartea si filmul!

  6. @Raluka: mai ales dacă te pasionează Africa :*

    @Kadia: mie îmi plac mult autobiografiile, dar da, ai dreptate, tipa a căutat-o cu lumănarea, e o poveste ce-i drept. Putea sa se opreasca dupa prima carte, era cel mai sanatos :))

    @Lili: da da :)) adu-mi aminte să ți-o dat :*

    @Hapi: e OK, daca totusi le vrei si treci prin Cluj ti le imprumut eu :)

    @Diana: exact cum zici, n-am prea văzut Africa, în celelalte e mult mai prezentă :)

  7. Nu am citit nicio carte a autoarei, dar am auzit de “Africa dragostea mea” si “Indragostita de un masai”. Nu stiu de ce (poate din cauza copertei, care chiar e reusita), aveam impresia ca e o carte buna, asa ca va trebui sa o citesc si eu, sa vad ce parere imi fac. Multumesc pentru recenzie :)

  8. si eu am avut mari asteptari de la cartea asta. mi+a placut prima parte in care spune povestile de succes ale anumitor oameni din zonele vizitate..in rest…astept sa scrie Napirai o carte:))

  9. @Kemet: eu zic să o citești, că cine știe… :)

    @Iri: curios, dar la mine nu a fost pe wishlist niciodată (poate Egiptul, dar aceea e altă poveste) :)

    @Sim: ooo da.. mai bine nu, fata pare alt gen de om :))

    @Ana: da m-am alăturat cu mare drag :*

  10. Pacat ca nu a reusit mai mult. Despre Africa poti vorbi cu pasiune chiar si fara sa o cunosti, fara sa ii fi atins pamantul. Daca mai incluzi si o poveste de dragoste, in teorie ar trebui sa iasa bine.

  11. Buna Bianca,

    Eu visez mereu sa vad un tigru, sper ca mi se va indeplni dorinta.
    Iti mai amintesti acele melodi din 2000, ce cantau despre Africa?
    Era una super amuzant parca cantata de divertis.

  12. @Ana: păi să ne anunți dacă îți place și acest ultim volum din serie :*

    @Ionuț: sper să ajungi să-ți împlinești dorința și vezi un tigru în Africa, acasă la el :P

  13. @Rux: da, păi ia vezi, s-au întâmplat multe prin trip în atâta amar de ani :)) Mersi frumos :*

    @Monica: mulțumeeeeeesc! :* Chiar mă bucur că a reușit cartea asta să planteze doi copaci :D

  14. Imi plac cartile de aces gen, le citesc cu mare placere! Te invit sa vezi ce am ales eu, este din aceeasi colectie.

  15. De primul titlu auzisem dar pe mine nu m-a tentat, iar acum nu mă mai tentează deloc. Nu aș vrea să încep o serie și să nu o pot duce la capăt.
    Îi bine totuși că ai scris, așa putem planta niște copaci.

    Mult spor la citit și plantat (poți trece și pe la mine?)!

  16. @Sorin: multumesc, insa totusi poti incerca primul titlu si sa te opresti mai apoi, poti ramane numai cu acea poveste fara sa mai citesti continuarile… Prima chiar merită :)

    1. :)) Acum nu te gândi că e chiar așa, dar eu când deja ajung sătulă de descrieri, imediat îl aduc pe Sadoveanu la rampă :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.