Filme

Comedii la care chiar râzi :))

8 comentarii

Una Romantică, de văzut în doi, la gura sobei, cu sentimentul că în viață e posibil orice. Film văzut în 2 ianuarie. “Music from another room” (1998) cu Jude Law, Jennifer Tilly și Gretchen Mol, în regia lui Charlie Peters

Una de Crăciun, cu un Danny de Vito excelent ca de fiecare dată, răzi numai când îl vezi, film de văzut în perioada sărbătorilor de iară, eu chiar atunci l-am văzut și una dintre cele mai bune comedii pe această temă văzută în ultima vreme. “Deck the Halls” (2006) cu Danny de Vito, Matthew Broderick, Kristin Davis

Una pentru Fani, excentrici și puțin duși cu pluta, recunosc am văzut filmul la insistențele lui Clau, dar m-am amuzat copios, a meritat din plin. “Fanboys” (2008) cu Sam Huntington și Chirs Marquette, regizat de Kyle Newman

Cireașa de pe tort, văzut de curând, după ce a luat Globul de Aur, cea mai bună comedie din ultimii ani, după umila mea părere este “The Hangover” (2009) cu Bradley Cooper într-un rol foarte tare (smart and sexy, just wow). O comedie care trebuie văzută asta ca să nu vă zic alte expresii foarte folosite în descrierea unei comedii de 5 stele :))

Have Fun :))

Carti

În vestă printre fracuri

2 comentarii


Titlu: În vestă printre fracuri
Autor: Ion Cristoiu
Editura: Historia, București
An de apariție: 2007
Colecția: Lumea văzută de un român rupt în fund
Nr. pagini: 442

Cartea lui Ion Cristoiu din seria “Lumea văzută de un român rupt în fund” trebuie să spun de la început că nu m-a impresionat prea tare, chiar dacă mi-am dorit-o, am primit-o și am început să o citesc pe nerăsuflate. M-am desumflat rapid. Nici nu știu cărui fapt se datorează această situație. Poate am crezut mult prea tare în talentul lui Cristoiu, care nu că ar fi un netalentat care vorbește plat ci doar nu pe gustul meu. Am zis că am să-i dau o șansă cândva și celeilalte cărți pe care o am din serie “Prin dormitoarele Casei Albe” (despre care am înțeles că ar avea același stil, dar… poate oi avea eu altă stare).

Per ansamblu cartea nu e rea, poveștile sunt nostime și dintre cele mai diverse, de la “Cum am ajuns în Biroul Oval” la “Dejun cu Valdimir Putin”, cartea este fară îndoială un jurnal de călătorie (satiric) după cum notează însuși autorul, dar accentul din păcate mi s-a părut pus nu pe întâmplările propriu zise ci pe umorul dus puțin la extrem de jurnalist (aș zice că a cam sărit calul cu nota comică a jurnalului). Părea mea că niște povestiri care să aducă zâmbetul și care să mai fie relatate și pe baze reale trebuiau lucrate altfel, adică nu dând impresia că “ți se rupe de peluza Casei Albe” sau că “vai de mine cum restaurantul de la parter este instituție cheie a ONU”.

Dincolo de fazele care nu mi-au plăcut de nicio culoare, desigur se află și note interesante, am aflat lucruri de prin delegațiile oficiale ale mai marilor României, lucruri care nu au apărut la TV, care nu s-au dat în ziare și de care lumea nici nu prea era interesată, dar lucrurile astea mici sunt picante și au căzut bine tocmai când doream să abandonez cartea. Cristoiu se poate “lăuda” (chiar dacă dă impresia că nu-i pasa) că a făcut parte din cele mai diverse delegații însoțind cam toți președinții și premierii României peste mări și țări. Deci nu mă îndoiuesc de faptul că a văzut multe și mărunte care pot fi luate în derâdere și care oricând ar fi putut face deliciul publicului.

Nu neg, m-am amuzat la unele faze, mai ales la acelea în care autorul râde de el însuși, autoironia nu-i lipsește lui Cristoiu, și mai ales știindul, cunoscându-i felul în care se exprimă, auzindu-i accentul și zumzetul peltic parcă eram acolo într-un colț și-l vedeam fofilându-se pe lângă Năstase in fața Casei Albe, privindu-l pe Bush și parcă interceptând-ui ironiile la adresa acestora, ironii ivite inițial în capul lui cu destinația precisă: jurnalul de călătorie, că nu toate puteau fi scrise în ziarul din ziua următoare.

Această carte ar putea fi o experiență interesantă, pentru fanii acestui mare jurnalist și om de televiziune (aceste merite nu i se iau), poate fi de asemenea plăcută de cei care înțeleg probabil umorul altfel decât îl înțeleg eu, poate că e un unor inteligent dar nu i-am prins eu firul. Ce să zic? Nu mă pot aștepta să-mi placă chiar toate cărțile care ajung în mâinile mele, dar dacă reușesc să termin o carte (ceea ce în general fac), înseamnă că nu mi-am pierdut totuși vremea cu ea.

Diverse amestecate

Poșeta mea cea de toate zilele

6 comentarii

Am primit ieri de la Mariana o leapșă drăguță. Trebuie să vă spun ce am în poșetă, să vă zic câte ceva despre ea și dacă se poate să atașez și o poză.

Aceasta este poșeta mea actuală:

Spun actuală pentru că eu port o poșetă (una singură) o anumită perioadă, nu le schimb în fiecare zi (deși cu foarte mult timp în urmă aveam acest obicei), asta poate pentru că mă atașez de ea, mă obișnuiesc cu ea, știu cu ochii închiși unde îmi găsesc cheile sau știu fix câte lucruri total nefolositoare încap în ea :)

Cea din imagine o port din decembrie, am cumpărat-o de la Montpellier cu 10 euro, e no name, nu pare foarte rezistentă, dar e extrem de încăpătoare, merg în ea jumătate din cumpărăturile de la Cora, unde mai pui că mi-a fost extrem de utilă când m-am întors acasă cu autocarul. Nu mi-a cântărit-o nimeni (cum să cântărești poșeta?) dar cred că avea lejer 5 kg. :))

De cele mai multe ori e plină ochi cu de toate, de data asta am încărcat-o însă cu următoarele:
În buzunarul mic lateral din spate am cheile de la apartament (cu cele 3 “breloace” ca să le găsesc ușor), cheia de la mașină, am și cheile de la Ineu (tot timpul sunt la mine), balsamul de buze și mobilul.
În buzunarul mic interior am vreo 3 pixuri și un marker portocaliu.
În “marele interior” am de fiecare dată cartea pe care o citesc, portofelul, o borsetă cu paracetamol, agrafe, plasturi, uneori un gloss și alte din astea de uz imediat și urgent, apoi mai e o pungă/sacoșă, un carnețel cu tot felul de notițe (un soi de agenduță), încă un carnețel mic de tot pe care de voie de nevoie mai scriu nr. de tel. și mailul (ține loc de carte de vizită), pachetul slim de gumă de mestecat, trusa de unghii, gelul de mâini, pachetele de șervețele umede/uscate, un pliculet de cappuccino, și două referate pe care le-am scris ieri.
Și ar mai încăpea lejer încă pe atâtea :)

Vulpitzo, tu ce ai în poșetă? Îți pasez leapșa pentru când ai vreme :*

Diverse amestecate

Televizorul nu ne mai oferă nimic

13 comentarii


Nu ne mai oferă de ani buni, doar că eu sunt absolut convinsă de asta doar de vreo 2-3 ani încoace. E aproape trist că plătim între 20 și 50 de lei pentru niște posturi tv la care nu ne mai uităm decât “din Paști în Crăciun” și atunci cine știe la ce competiție sportivă sau emisiune ieșită din comun.

Eu personal cunosc din ce în mai multe persoane care nu se mai uită la televizor deloc, care nici măcar nu mai dețin unul. Televizorul a devenit mai mult o sursă de dezinformare decât de informare, dacă în trecut mă uitam la “principalul” buletin de știri al zilei, de câțiva ani poate mai prind știrile de la miezul nopții și văd din ele primele 5 minute pe fundalul cărora adorm fără să le mai diger într-un fel sau altul.

Serialele nu mai pot fi urmărite la Tv pentru că nu te poți baza deloc pe achiziționarea noilor sezoane, filmele artistice sunt de toată jena, majoritatea difuzate și redifuzate, majoritatea proaste și pierdere de vreme. Divertismentul nu mai există și la cum merg lucrurile nici nu cred că-și va mai reveni vreodată. Emisiunile culturale există, dar faptul că sunt culturale nu îți garantează că sunt toate bune. Oricum cultura ca și atragere a publicului nu va funcționa niciodată.

Eu mă uit la TV la competițiile sportive care-mi plac. De exemplu urmează Olimpiada de iarnă care merită urmărită cât de cât, urmează Turneele de Grand Slem la Tenis, C.M. de Patinaj Artistic, și vara cele de Atletism. Gimnastică și Înnot. Mă mai uit la “Omul care aduce cartea”, la “Profesioniștii” (chiar, mai există?), la “Bazar” și dacă mai prind ceva emisiuni de călătorii. Pe Discovery mă atrăgeau emisiunile despre crime, pe care le urmăream cu interes dar numai când mai era cineva pe acasă :D acum parcă m-am plictisit și de ele. Apoi “În gura presei” chiar dacă uneori mă plictisește Badea, parcă nici el nu mai e ce a fost, uneori mă amuză tare, alteori schimb canalul, alteori adorm cu el zbierând pe fundal. Mă mai uit și la Eurovision, adică odată pe an.

Și ca și dezamăgire supremă, din acest an nici TV Satelitul nu-l mai cumpăr, oricum în ultimii ani îl luat și rămânea necitit, îl răsfoiam mai mult la Sărbători. Și asta chiar e ceva căci îmi luam Satlitul de vreo 10-12 ani :D

Sursa pozei.

!!! Am mai găsit un post interesant despre asta aici.
Voi vă mai uitați la TV, și dacă da, LA CE?

Cluj, Diverse amestecate

Nunta la Palat și Expomariage

3 comentarii

Două evenimente “frumoase” au avut loc în acest weekend în Cluj, Nunta la Palat și Expomariage, ambele târguri de nunți fiind destul de bine organizate, lucru îmbucurător. Normal că au fost și părți care nu mi-au plăcut deosebit de mult, cum ar fi spațiul prea strâmt și atmosfera sufocantă de la “Nunta la Palat” sau greșelile de marketing de la “Expomariage” la care era nici să nu merg pentru că am aflat de el abia vineri în ziua deschiderii.


Nunta la Palat a fost din punctul meu de vedere peste Expomariage datorită locației, Muzeul de Arta, din plin centrul Clujului, apoi faptul că am mai fost la acest târg acu vreo 3 ani parcă mi-a dat mai multă încredere. Greșala a fost a mea că nu m-am gândit să merg vineri ci am ales ziua de sâmbată când a fost excesiv de aglomerat. Firmele prezente și-au făcut treaba zic eu, adică am văzut standuri foarte mișto aranjate, mai ales cele de flori au fost minunate, îți venea să le iei atunci acasă. Ce nu mi-a plăcut la aceste standuri a fost faptul că nu livrau decât pentru nunțile din Cluj, nasol ce să zic… Rochițe frumoase (adică din alea care să-ți ia ochii și să nu le mai uiți) sincer nu am văzut, deși erau multe mirese de 2010 probabil care au probat. Puțin m-am îngrijorat pentru că mi-am dat seama că tare greu va fi când mi-oi alege eu (deși mai am destulă vreme să mă gândesc ce mi-ar plăcea)
Prețul intrării a fost 5 lei și m-am întors de acolo cu o plasă de cărți de vizită și de pliante frumos colorate. A! și cu 3 reviste despre Ideal Mariaj la preț de una :)


Azi am dat și pe la Expomariage care s-a desfășurat la Sala Sporturilor din Cluj, aici a fost mai mult loc, dar mi s-au părut standuri mai puține, cel puțin alea cu flori au cam lipsit cu desăvârșire. În schimb ăștia au excelat la capitolul bijuterii, am văzut o grămadă de firme cu verighete care de care mai drăguțe și mai “pentru toată viața”, apoi au fost standuri cu mostre de torturi și prăjiturele, și alte câteva cu invitații și evident rochițe. Salon Gabriela a fost de departe cel mai căutat dar parcă și cel mai mare. Aici viitoarea nostră fină a încercat o rochiță deosebită, pe care probabil o va și achiziționa pentru nunta din iulie. Nu vă zic prețuri căci probabil le bănuiți…MARI.
La intrare am plătit tot 5 lei, aveau și ei de vânzare revista Mireasa, dar nu avea rost să ne mai luăm, mireasa pentru care am căutat rochie își găsise deja :)

Una peste alta, târgurile aceste sunt bune pentru că oferă diferite reduceri unui eveniment deja extrem de costisitor, iar în același timp îți formează o imagine de ansamblu a ceea ce presupune o nuntă de la floarea din piept până la cireașa de pe tort.

Bloguri & Blogging

Premiu de iarnă

9 comentarii

Fiind un ianuarie cu frig de cod galben stăm și noi mai mult prin casă și scriem fain frumos pe bloguri. Ana Maria s-a gândit să mă și premieze pentru asta (mulțumesc frumos și de premiu și de aprecieri) și zice următoarele:
Bianca , ca are un dar de scriitor de a relata diverse aspecte din viata si noutati…

Că să continui jocul aducător de premii și zâmbete trebuie (e musai) să dau premiul mai departe către 5 persoane pe care le citesc cu plăcere, lucru ușor nu e căci eu citesc cu plăcere multe persoane, dar pentru că astea sunt regulile, iacă am găsit 5:

Vulpitza, pentru că iubește Parisul mai mult ca mine și pentru că e pasionată de călătorii mai mult decât mine și pentru că se pare că e o persoană plină de surprize :*

Evergreen, pentru că e o sensibilă și are o latură mult prea umană pentru lumea asta în care noi ceilalți ne dăm cu capul de pereți că nu știm ce să facem să ne fie mai bine :*

Rontziki, pentru că e o enciclopedie a filmelor de calitate și a cărților de notorietate, pentru că ascultă muzică bună și ne cheamă la cafea în fiecare duminică :*

Tomata, pentru că face ce face și reușește să mă atragă cu atâta drag spre blogul ei, pentru că e atât de implicată în ce scrie că de fiecare dată că mă uimește :*

Și… mai dau premiul familei drăguțe și trăsnite de peste mări și țări (Laura, Florian și Sasha) cei care cu atâta pasiune și trăire scriu blogul Viața prin balonul roz, pentru simplul motiv că măcar pentru o zi aș vrea să facem schimb de vieți, tare curioasă aș fi cum m-aș descurca eu pe acolo :* :* :*

Dragii mei, dragele mele, trimiteți și voi premiul acesta mai departe cu explicațiile de rigoare ca să știe cei pe care îi citiți de ce îi vizitați atât de des și de îi apreciați atât de mult. E bine ca uneori oamenilor să le spui ce poate știu deja.

Să aveți un weekend senin, chiar dacă geros, luminos chiar dacă ninge și plin de inedit chiar dacă alături de aceiași oameni ;)

Close Menu