Cu cărțile pe masă: Rezultate concurs!

Dragii și dragele mele, în primul rând vreau să vă mulțumesc din suflet pentru că ați răspuns cu entuziasm acestui concurs, reacțiile fiind mai mult decât îmbucurătoare. Mi-a fost greu să aleg pentru că am primit 14 povești foarte drăguțe și diverse (niciuna din același loc), aceste povești mi-au încântat să vă spun drept această săptămână destul de grea și nu prea veselă.

Înainte să vă zic către cine au mers cărțile să vă enumăr poveștile:

Cristina mi-a povestit despre Mănăstirile din Nordul Moldovei.
Alina mi-a trimis o poveste de prin Hawai.
Miana mi-a relatat vacanța în doi de pe Valea Doftanei.
Ana-Maria mi-a zis că ea cel mai bine s-a simțit în România.
Vulpitza a rămas la eternul Paris.
Miruna și-a împărtășit experiența din Maroc.
Monica mi-a povestit despre Barcelona.
Marcela nu a uitat de Grecia.
Isabella a povestit despre locul în care a copilărit bunica ei: Lenschkirch.
Costi și-a amintit de experiența din India.
Bogdan ca un artist ce e ne-a zis despre o călătorie de august la Katwijk – Marea Nordului.
Cezar a mers puțin spre trecut și din 1991 ne-a venit o poveste de prin Olanda.
Adina ne-a dus într-o călătorie alături de Mark Twain.
Dana a relatat despre excursia ca premiu de la Balaton.

Acestea fiind spuse PREMIILE:

Cartea Roxanei Valea “Prin parf și vise” merge la Miruna pentru povestea ei “de la porțile Saharei”. Felicitări !!!!

Cartea lui Tibor Fischer “Călătorie până la capătul camerei” merge la Costi și la experiența lui inedită în India. Felicitări !!!

Acel premiu special (elaborat) care merită publicat după cum am anunțat îl voi împărți pentru că nu am de ales între Cezar și călătoria sa prin Olanda și Alina cu a sa vacanță hawaiană. Povestea lui Cezar o veți putea citi mâine pe Bialog, iar cea a Alinei poimâine.

În plus duminca viitoare am să public pe Bialog cele două povești ale câștigătorilor noștrii, într-o postare specială pentru care le cer public niște poze. (sper să poată să-mi trimită măcar câte două)

Aștept de asemenea un mail de la cei doi câștigători cu adresele unde le pot trimite cărțile.

Vă mulțumesc și vă mai aștept !!!

Blogărind prin viață

Prin Rontziki a ajuns și la mine o leapșă pe care am văzut-o prin foarte multe bloguri, încerc să o rezolv cerându-mi scuze pentru mica întârziere…

1. Cât din viața personală expui scriind un blog?
Măi, sincer am scris și “questi” personale mai ales când am fost provocată să răspund la diferite întrebări. Ideea e că deși acest blog a fost gândit inițial ca un “jurnal”, după ce a început lumea să vină și să citească nu mi-am putut permite să rămân în chiar în “costumul Evei”. Nu am nimic de ascuns, dar unele lucruri chiar nu le pot spune în gura mare. Probabil că pe blog puteți afla multe, chiar foarte multe despre mine, dar nu mă puteți cunoaște doar din aceste postări.

2. Cu ce îți dăunează blogul?
Nu știu dacă îmi dăunează blogul, dar sigur îmi dăunează netul pe care pierd multă vreme, nu neg, am și aflat multe de pe net, poate m-a ajutat, dar sincer mă deranjază că stau pe net aiurea în loc să citesc, să scriu (ce trebuie), să mă uit la filme sau să petrec mai mult timp cu prietenii/familia.

3. Cu ce te ajută blogul?
De exemplu mă ajută să fiu mai creativă și să nu-mi blochez anumite porniri de a scrie, de exemplu o recenzie sau ce o fi aia pe care o scriu după ce citesc anumite cărți, apoi mă ajută să mă destresez (uit de altele cât timp scriu pe blog) și nu în ultimul rând m-a ajutat să găsesc persoane cu aceleași preocupări ca și mine, pe unii îi consider prieteni deja…

4. Ce reacții permiți?
Orice reacții cred că permit, nu am cenzurat pe nimeni, nici nu am prea avut de ce să cenzurez pe cineva, în principiu atâta timp cât nu ne jignim și ne respectăm permit orice.

5. Care ți-e rutina de blogger?
Hmm… păi deschid laptop-ul când mă trezesc și până mă adun intru să văd cam cine a dat pe Bialog. Dacă plec spre școală sau am altă activitate, las cititul blogroll-ului de pe mai târziu. Dacă am muncă de “acasă cu cărțile în brațe” îmi permit să citesc întâi blogurile mele dragi, să comentez și apoi să mai și postez, iar abia apoi îmi văd de treabă. Recunosc, în timpul zilei întru să văd dacă a mai zis cineva ceva vis a vis de ce am scris. Dacă am de scris pe laptop, intru și mai des…
În weekend-uri, dacă sunt acasă scriu și petrec ceva vreme (multă) pe blog, dacă plec, am musafiri sau sufăr de lipsă de chef… nu prea dau pe blog.

Voi cum împăcați blogul cu real life? Trimit mai departe întrebările: Marianei, Vulpitzei, Ioanei și Tiq-ului (haha, hai că asta-i faină)

Cel mai frumos roman de dragoste


Vin și întreb care este cel mai frumos roman de dragoste pe care l-ați citit ?

Mă gândesc la faptul că mulți am citit cărți extraordinare legate de acest subiect care cred că este cel mai exploatat în literatură, așa că haideți să împărtășim cu alții care poate caută câte ceva legat despre romanele care să-i sensibilizeze.

Aștept recomandările voastre: până atunci vă zic ce recomand eu când vine vorba de “roman de dragoste”.

1. Dragostea în vremea holerei – Gabriel Garcia Marquez (un roman pe cât de sensibil pe atât de profund).

2. Pânza de păianjen – Cella Serghi (o poveste complicată despre viață și iubirea care o împlinește)

3. Dragostea nu moare – Mayrei Devi (o carte ca o scrisoare de dragoste de peste ani)

4. La răscruce de vânturi – Emily Bronte (o poveste despre faptul că ceea ce definește iubirea nu se va schimba niciodată)

5. Marile speranțe – Charles Dickens (pentru că multă vreme a fost cartea mea preferată)

Citiți cu dragoste :)

Start, Vancouver 2010 !!!

Pentru cei pasionați și pentru cei care sunt cuprinși de spiritul olimpic:
În această noapte putem urmări Festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Vancouver. Din păcate canadienii au luat hotărârea de a fixa programele competițiilor după ora Canadei de Vest și astfel că probabil multe dintre concursurile preferate le vom putea vedea la ore imposibile din noapte.

Spre deosebire de americani, care la Olimpiada din 2002 de la Salt Lake City, au făcut programul compețional țind cât de cât cont și de ora Europei, canadienii probabil (care țin mai mult la spectatorii și telespectatorii lor, decât la cifrele mari de audienă din restul lumii) simt altceva când vine vorba de Olimpiadă. Am înțeles că țintesc foarte multe medalii, organiazarea va fi de înalt nivel… deci nu le pasă de prea tare de “fanii” de peste ocean.

Sincer, eu aștept cu nerăbdare concursurile de Patinaj (care debutează prin 14-15 februarie) și eventual săriturile cu schiurile, în rest nu prea sunt cunoscătoare, dacă prind ceva mă uit cu plăcere… Festivitățile însă îmi plăceau și le urmăream întotdeauna, dar nu cred totuși să mă trezec mâine dimineață la 4 pentru asta :((

Dacă într-o noapte de iarnă un călător…


Titlul: Dacă într-o noapte de iarnă un călător…
Autor: Italo Calvino
Traducerea: (din italiană) Anca Giurescu
Postfață: Bogdan-Alexandru Stănescu
Editura: Polirom, București, 2006
Nr. pagini: 310
Preț: 10 lei (ofertă)

O carte perfectă de ianuarie care avea însă toate șansele să fie terminată în mai… am vrut sincer să o abandonez și nici până acum nu știu clar de ce am termint-o totuși. Ca și experință de lectură a fost interesantă (nu am mai citit așa ceva), ca și plăcere de lectură vă spun sincer că pe alocuri m-a plictisit foarte tare. Poate povestea de dragoste începută în librărie și consumată printre cărți și povești polițiste despre romane furate și scriitori frustați, m-a făcut totuși să dau o șansă fiecărei pagini.

Concepută de Calvino ca o “cartea a cărților” (se poate citi și a cititorului), acest “manifest” pentru “plăcerea de a citi” intitulat trebuie să recunosc, foarte atrăgător “Dacă într-o noapte de iarnă de un călător…” s-a dovedit a fi prea complicat, frustant și fără “ceea ce în mod obișnuit” mă atrage la o carte”. Multă lume a lăudat-o peste măsură, mulți au spus că e o poveste modernă despre cititori, alți au zis că este răzbunarea unui autor pentru cititorii care au obiceiul de a lăsa cărțile neterminate… bun… pentru mine lucrurile au stat așa.

Începutul mi-a plăcut, căci nu știam exact ce anume se vrea de la “cititor”, după 50 de pagini am înțeles exact ce se vrea “să-i pună nervii la încercare”, după 100 de pagini (în care uneori m-am pierdut) am realizat că aceată carte nu-i pentru toată lumea (sincer), după 200 de pagini (salvate de Cititor și Cititoare) m-am prins că până și un roman despre “romane cu nume ciudate” tot despre dragoste e…

Povestea pe scurt vine așa: Un Cititor cumpără romanul “Dacă într-o noapte de iarnă un călător…” al lui Italo Calvino, dar ajuns acasă și pus pe lectură, observă că romanul pe cate-l citește este de fapt altul. Mergând la librărie să ceară socoteală, o întâlnește pe Cititoare, care confruntată și ea cu aceeași problemă, vine la librărie să vadă cum stă treaba cu romanul pe care-l citea. Cei doi se întâlnesc, află că toată ediția e greșită și atunci cer să li se dea romanul cel nou pe care l-au găsit în paginile cărții pe care credeau că o citesc (ați înțeles ceva? că dacă nu îmi pare rău, dar chiar așa stau lucrurile). Ajunși acasă cu noul roman și puși din nou pe lectură, aceștia descoperă că nici romanul pe care credeau că-l citesc nu este același… și tot cam așa de vreo 10 ori… evident între timp Cititorul și Cititoarea se îndrăgostesc, evident nu fără mici aventuri de “cititori” și într-un final…

Ce naiba… pot lăsa și eu o recenzie netermintaă, dacă Italo Calvino și-a permis să lase așa cam 10 romane. “Acesta este un roman despre plăcerea de a citi romane…” Hmmm…

Decalogul personal

Via Mariana, care nu mă uită niciodată :) astăzi va urma o postare deloc ușoară :D

Inspirată din decalogul lui Octavian Paler, din “Viața pe un peron” (pe care am citit-o și eu anul trecut), Mariana a făcut o leapșă foarte “altfel”. Trebuie să ne construim decalogul, presupun că cel pe care-l urmăm, cel de la care nu ne abatem și cel pe care ne așteptăm poate să-l respecte și cei din jurul nostru… eh… nu știu dacă e chiar așa… dar eu m-am pus pe compus :P

Iacă Tăblița mea:

Prima poruncă:
Să știi cine ești (să-ți cunoști limitele, să-ți știi defectele, să-ți folosești calitățile, să știi cât valorezi, de unde ai plecat și unde ai ajuns)

A doua poruncă:
Să știi de NU vrei. (atunci ce vrei s-ar putea să se cearnă mult mai frumos)

A treia poruncă:
Să fii fericit, (trăind fericirea nu sperând la ea sau eventual amintinduți-o) dar nu cu orice preț (nefericindu-i pe alții)

A patra poruncă:
Să dai tot ce ai mai bun. (punând pasiune în absolut orice, făcând tot ce-ți stă în putință pentru a rezolva o situație)

A cincea poruncă:
Să nu faci rău în mod gratuit. (din cauză de răutate și prostie, ambiție și infatuare)

A şasea poruncă:
Să nu lași lucrurile neterminate. (indiferent de natura lor, oricât timp ți-ar lua și oricât ai investi în ele)

A şaptea poruncă:
Să nu renunți la visele tale. (oricare ar fi ele, chiar dacă toți îți spun că nu vor deveni realitate, chiar dacă nu ai curaj suficient)

A opta poruncă:
Să mergi înainte. (cu toate că de cele mai multe ori ai vrea să te oprești)

A noua poruncă:
Să iubești necondiționat. (chiar de ești rănit, chiar de nu mai crezi că merită, chiar dacă asta înseamnă ca tu să fii pe locul 2)

A zecea poruncă:
Să nu crezi în situațiile fără ieșire. (orice pe lumea asta se poate rezolva, cu calm, cu răbdare, cu optimism.. ok poate și cu bani, dar să nu uităm că noi îi facem)

Acum mai lipsește numai să lipesc tăblița pe frigider, pe agendă, pe oglinda din baie, pe volanul de la mășină, și poate nu ar strica să mi-o lipesc și-n frunte.., poate, poate :)

Vreau să mai citesc tăblițe… așa că, la compunere cu: Vulpitza, Luci (te-am scutit destul :D), și Anmyo .

Ce NU VREI să… într-o marți…

– să te trezești cu o durere de cap (nasoală rău)
– să ți prăjască prea tare pâinea pentru micul dejun
– să-ți fie frig chiar dacă sunt 23 de grade în cameră
– să te vezi palidă în oglindă
– să nu ai inspirație
– să nu ai chef nici să-ți miști gura, darmite picioarele
– să trebuiască să pleci la școală (serviciu)
– să știi că oricând poți supăra/enerva pe cineva în starea asta
– să dai peste persoane în aceiași stare ca și tine
– să reacționezi grezit din cauza factorilor externi
– să te plângi chiar dacă știi că nimeni nu vrea să te audă
– să crezi că-i luni

Încep să-mi revin :)

Nu uitați de concurs :)