Nu am vrut să închei săptămâna oarecum dedicată doamnelor, fără să apuc să vorbesc pe scurt și despre câteva cărți pentru ele și “numai” pentru ele:
Dulcea plictiseală – Francoise Sagan (9/10, nu mi-a plăcut Dominique, dar cine sunt eu să judec?)
O poveste de amor în stilul Francoise Sagan (care-mi place la nebunie când vine vorba de astfel de povești). Este un roman provocator, foarte îndrăzneț pentru perioada în care a fost scris și care te prinde în mrejele lui și nu-ți mai dă drumul. Aș fi curioasă de reacția unui bărbat la citirea lui. Spun doar atât: Dominique o adolescent rebelă, se îndrăgostește de Luc, unchiul iubitului ei. Acest Luc este căsătorit, dar complet imatur, numai bun pentru o a aventură cu o adolescentă dornică de experiențe noi, mai mult sau mai puțin senzoriale. Ce ziceti? Nu e Sandra Brown, deci încerceți-l cu încredere :)
Mame și fiice – Justine Levy (9/10, totuși orice ar fi, nu aș putea să-mi urăsc mama, acest sentiment și ideea de mama nu le pot asocia)
Ah… o poveste atât de simplă și atât de tristă. Vrei să-ți suni mama după ce o citești numai așa că să vezi cum o mai duce. M-a înduioșat povestea și mi-a lăsat în același timp un gust amar. Facem atât de multe greșeli, ca fiice, ca mame, ca femei, toate le facem, de ce ne-am judeca între noi? În plus este atât de greu când ne pierdem una de alta… este înfiorător și totuși ne este greu și să ne înțelegem una pe alta. Aceasta e povestea noastră, a fiecărei mame și a fiecărei fiice.
Clar de femeie – Romain Gary (9.5/10, găsesc incitantă tristețea uneori, poate am eu o hibă)
Pornind de la ideea că: “nu e suficient ca doi oameni să fie nefericiți separat ca să fie fericiți împreună”, Romain Gary scrie o poveste tristă de-ți vine să plângi mereu, simți că nu mai vezi scrisul, iar paginile zboară în speranță că personajele își vor găsi liniștea. Doi oameni nefericiți, care nu și-au găsit împlinirea în dragoste, se îndrăgostesc nebunește unul de celălalt și se agață în disperare de rezidurile afective care le-au mai rămas. Dar se poate construi o fericire de două nefericiri care se amplifică? Încercați să găsiți răspunsul.
Franțuzoaicele nu se îngrașă – Mireille Guiliano (10/10, o poveste despre cât de prost papa americanii și cât de inteligent înfulecă francezii nu poate fi decât amuzantă până la urmă)
O carte motivațională care a beneficiat de toată atenția mea. O carte la limita dintre o poveste de success și o carte de bucate. Mireille Guiliano este o franțuzoaică ajunsă in USA. Obișnuită cu un regim de viață ca cel din Franța, cu o alimențaie echilibrată, se vede nevoită în USA să facă o grămadă de compromisuri care duc la un rezultat sigur: îngrășarea excesivă. Întoarsă acasă în Franța, pornește pe lunga cale a războiului cu kilogramele în plus. Dar, lupta aceasta este dură și necruțătoare, iar Mireille trebuie să adopte o strategie pe termen lung: această strategie este modalitatea franțuzoaicelor de a se alimenta fără restricții, dar moderat și cu cap. Pentru a exemplifica, autoarea se folosește de rețetele ei testate pe marginea cărora dă o mulțime de sfaturi de urmat pentru o siluetă franțuzească. Este comică și foarte serioasă cartea în același timp. Este un manual de “mâncat sănătos” mai ales pentru cele (ca mine) care doar au impresia că cunosc noțiunea. O “supeRecomand” :)
