Cele mai frumoase vorbe de iubire (din cărți)

Vă provoc la ceva interesant (și nu că este V’Day, dar dacă vreți și pentru asta, pentru cei care sărbătoresc, eu nu servesc), dar vreau să aflu de la voi care au fost cele mai frumoase vorbe/idei/momente de iubire găsite în cărțile pe care le-ați citit. Pot să fie triste sau foarte vesele, sensibile sau provocatoare, rebele sau clasice, sunt curioasă de care dintre ele vă aminți cu drag…

O să încep eu cu unele care mi-a plăcut atât de mult încât le-am notat, ele au fost găsite de-a lungul timpului prin diverse cărți:

“În afară de iubire, nu există nimic mai important decât încrederea, iar unul din avantajele vieții de cuplu este însăși posibilitatea de a te bucura din plin de ea. Încrederea de a-ți dezgoli sufletul, de a-ți dezvălui corpul în fața partenerului, fără nici cel mai mic semn de pudoare, de a te dărui cu dezinvoltură, de a te deschide, de a te abandona fără nerușinare în brațele altcuiva, fără teama de a fi rănit”. (Laura Esquivel – La fel de iute ca dorința)

“Ce fericire teribilă trebuie să copleșească inima când buzele se ating pentru întâia oară, când strângerea a patru brațe fac o singură ființă din două nebune una după alta, o ființă pe deplin fericită”. (Guy de Maupassant – Fetele doamnei Rondeli)

“O iubire înseamnă să nu poți gândi contrariul ei… o iubire care nu este eternă, nu este nimic”. (Camil Petrescu – Jocul ielelor)

“Atât de mult am și sentimentul făță de tine înghite tot, atât de mult am și fără tine totul mi se pare nimic”. (J.W. Goethe – Suferințele tânărului Werther)

“Singura dragoste care contează e cea pentru care ești gata să mori”. (E. Robles – Veneția iarna)

“În ciuda gravitației care nu se oprește niciodată, zburăm cu avioanele și lansăm rachete. În dragoste este același lucru: în ciuda dorinței care se transformă, poți face ca o dragoste să dureze”. (Alice Ferney – Cea mai frumoasă istorie a iubirii)

“Acesta este destinul înfricoșător al unirii și revelația unirii desăvârșite: te regăsești pe tine în clipa în care te pierzi”. (Mircea Eliade – Nuntă în cer)

“Fă tot ce poți și nu mă mai iubi, căci mi-e mai drag să te văd trăind fără să mă iubești, decât murind fiindcă m-ai iubit prea mult”. (G. Casanova – Memorii)

Nu există nicio garanție că iubirea va supreviețui până mâine. Să fii iubit măcar o clipă, asta mi se părea extraordinar. Clipa iubirii echivala cu o veșnicie aparte”. (Gabriela Melinescu – Ghetele fericirii)

“… dar ce tragedie că nu putem trăi decât o viață, pentru că dacă am fi avut două vieți, una mi-aș fi petrecut-o cu ea”. (J.Safran Foer – Extrem de tare și incredibil de aproape)

“Iubirea asemenea ploii, poate hrăni de sus, stropind cuplurile și înecându-le în bucurie. Dar uneori, sub căldura furioasă a vieții dragostea se usucă la suprafață și trebuie să se hrănească din interior, întorcându-se la rădăcinele ei, ca să supraviețuiască”. (Mich Albon – Cei cinci oameni pe care îi întâlnești în rai)

“-O, te-am iubit dintotdeauna și tu n-ai prețuit cum se cuvine dragostea mea, dar vei îmbătrâni, toate farmecele tale se vor duce și atunci vei găsi, părăsită de toți, pe acela care te-a iubit și te va iubi până la moarte”. (Camil Petrescu – Patul lui Procust)

“Da, sufetința se stinge, piere. Dar întreabă glandele lacrimare dacă au uitat cum să plângâ”. (William Faulkner – Absalom, Absalom)

“Iubirea e tot ce ne dorim, iar la final e tot ce am avut.” (Octavian Paler – nu mi-am notat cartea, nici nu cred ar mai conta)

Ca să nu prelungesc la nesfârșit aceasta postare, căci este deja o oră târzie (cea la care scriu) vă las pe voi să continuați si să mă inspirați cu vorbe de iubire, din cărți pe care, poate eu, nu le-am citit)

Foto

O emoție nu vine niciodată singură

Se spune că un eveniment negativ nu vine niciodată singur, așa cum orice victorie sau înfrângere este însoțită de o alta și că trebuie să înveți să recunoști tiparele. La fel spun că este și cu emoțiile indiferent de felul lor, că sunt emoții cauzate de stres maxim, că sunt emoții provocate de o fericire sau o nefericire profundă, ele nu vin singure ci într-un întreg convoi care te asediază.

Din motive mai mult sau mai puțin necunoscute ieri am fost foarte sensibilă la orice stimul, emoțiile mă năpădeau și când mi-au băut cappuccino-ul de dimineață și când am băut ceaiul de seară, iar între aceste două evenimente aproape orice mi-ai fi spus m-ar fi făcut să lăcrimez… așa, din îndoială, din dragoste, din speranță sau apăsare (ce v-am zis, convoi!)

Apoi ca răspuns probabil la starea mea (dreptate avea cine spunea că “marea știință în ce privește sentimentele este să știi când trebuie să asculți de ele și când să le ignori, căci de avut oricum le ai tot timpul” ), am cunoscut o persoană parcă ruptă din altă lume (mai bună) și am stat și m-am tot gândit de cine îmi aduce aminte, de cine din viața mea de până ieri îmi aduce aminte… și exact în momentul în care mi-am dat seama de cine îmi aduce aminte, am auzit această melodie…. și mi-am spus că lacrimile pot să curgă în exterior, căci oricum în interior curgeau deja. Paradoxal, au fost atât de eliberatoare încât am simțit o fericire fantastică… afară ningea, dar în mine răsărea soarele și înfloreau cireșii.

Foto

And when melodies are gone… (Goodbye Whitney!)

Nu aveam în plan să scriu nimic despre dispariția lui Whitney Houston, deși de când am deschis ochii peste tot era prezentă știrea despre moartea ei. După Celine Dion, ea îmi place cel mai mult dintre cântărețe, cu melodiile lor am crescut…

Ei, odată cu fotografia de mai jos am zis că trebuie să las și eu câteva cuvinte aici, deși sunt de prisos :(

Foto

Căsuța din poveste (sau cum își trăiesc unii basmele)

Am primit ieri seara de la Luiza un email care mi-a înseninat ziua ocupată. Mi-a plăcut atât de mult, încât vreau să vă arat și vouă cum știu unii oameni să-și transforme visele de basm în realitate palpabilă. Povestea și fotografiile depășesc tot ce vă puteți imagina.

Simon Dale, un temerar tânăr de 32 de ani din Marea Britanie, a demonstrat că poate oferi familiei lui un adevărat basm, după ce a construit o casă asemănătoare Hobbiţilor din Lord of the Rings.

El şi-a mutat familia pe un deal din Ţara Galilor într-o căsuţă de poveste, principalul motiv fiind acela că se săturase să plătească o chirie imensă în apartamentul în care stătea. Înarmat cu o drujbă, un ciocan şi o daltă, precum şi alte câteva mici unelte, Simon, ajutat de socrul lui, care este constructor, dar şi de prieteni şi chiar de câţiva localnici, a reuşit după 4 luni de zile să-şi mute familia în casa visurilor. 

Nu numai că a construit întreaga locuinţă numai din materiale naturale, dar şi-a integrat atât de bine locuinţa în peisaj, încât ai impresia că acolo este de când lumea. Deşi are o formă ciudată, funcţionalitatea ei nu poate fi pusă în discuţie, din casă nelipsind nimic care ar putea să facă traiul mai puţin confortabil.În timpul construcţiei, soţia Jasmine Saville şi cei doi copii au campat în mediul rural din apropiere, iar în momentul în care s-au mutat, cu toţii au fost fericiţi de rezultat. Cei mai încântaţi sunt cei mici, care se pot lăuda acum că trăiesc într-o adevărată casă de poveste.Costul scăzut, de 3.000 de lire sterline, materialele eco folosite şi integrarea perfectă în mediul natural au convins şi alte persoane că o astfel de casă este perfectă pentru cei care vor să trăiască sănătos şi în acord cu natura.

Ce ziceți? Vă place? Nu-i așa că putem realiza orice dacă ne dorim și dam dovadă și de spirit întreprinzător? Eu sunt fermecată de căsuța asta, nu-mi pot imagina decât seri deosebit de frumoase petrecute aici la lumina lumânărilor parfumate, sau zile în care lumina este atât de plăcută încât aș sta toată ziua și aș citi tolănită lângă o fereastră magică. Imaginația ne poate face fericiți :)

Pablo Neruda (poezii care îți sucesc mințile)

Îmi place atât de mult Pablo Neruda, încât mă mir cum de până acum nu am o carte de-a lui în casă, dar cartea de la Vellant trebuie să vină și abia o aștept. În plus îmi face cu ochiul și cartea lui de memorii Mărturisesc că am trăit, deși poeziile lui extraordinare și pur și simplu sublime, nu au cum să fie întrecute de o carte de memorii.

Și acum poezia care, mie una mi-a sucit mințile :)

ABSENŢA

Abia te-am părăsit
şi umbli în mine, cristalină
sau tremurând,
neliniştită
rănită de mine însumi
sau copleşită de dragoste,
ca atunci când ochii tăi se închid
peste harul vieţii
pe care ţi-l dărui fără încetare.
Dragostea mea,
ne-am întâlnit
însetoşaţi
şi ne-am băut toată apa
şi tot sângele;
ne-am întâlnit înfometaţi
şi ne-am muşcat
aşa cum muşcă focul,
lăsându-ne unul pe altul răniţi.
Dar aşteaptă-mă,
Păstrează pentru mine dulceaţa ta…
Eu îţi voi dărui, de asemenea,
Un trandafir frumos.

Foto

Povesti-v-aș dar n-am… timp

Azi nu, e din categoria nu am timp pentru că timpul îmi definește toate acțiunile numai ca eu să îmi revărs toate acțiunile în timp și timpul să se dea peste cap și mai apoi eu să mă dau peste cap ca să rezolv multe, multe task-uri într-un anumit interval de, ați ghicit… timp.

Însă, pentru că de multă vreme doream să arat un articol frumos, despre o carte interesantă pe care nu am citit-o încă și pe lângă asta și o imagine frumoasă care reușește să oprească parcă timpul în loc chiar și atunci când ai impresia că l-a închițit pe tot gaură neagră, mi-a spus că acum e momentul…

Așadar, gustați cea mai frumoasă poveste despre timp în varianta Julio Cortazar, iar apoi priviți (contemplați) măcar pentru 1 (un) minut imaginea de mai jos. Să fie acesta momentul vostru de relaxare al zilei…

Bialog Cafe: Coffee in the snow

Mai ninge?

Iarnă am vrut, iarnă avem! Am plâns lipsa zăpezii? Eu cam da, mai ales atunci când in primele zile de ianuarie am fost la Băişoara şi am găsit-o cam fără zăpadă… Acum avem zăpadă (muultă), avem frig (-25), avem peisaj (îngheţat), avem o zi de luni (de vis, presupun) :)

Aşadar, vă invit să ne încălzim puţin şi să savurăm o cafea împreună, privind pe geam şi văzând peisajul de basm dincolo de masini inzăpezite, drumuri blocate şi coduri colorate politic :D

În primul rând vă recomand călduros articolul  “Frate, te iubesc!” by DoR

Apoi, pentru că am văzut că v-a plăcut poezia de săptămâna trecută, am căutat pentru voi cele mai frumoase poezii de iarnă şi le-am găsit pe Coffeechat.

Ce ziceţi de nişte articoleaşe drăgălaşe de la Belva? Vreau să fie vară! ; De ce e bine să fii pisică şi Sticluţa cu încredere

Şi pentru că altfel nu se putea, Unica ne propune un fotoreportaj: Cum arată oraşele lumii sub zăpadă

Plus un blog, nu ştiu dacă voi o citiţi pe Floriana Jucan, dar mie îmi place pe unde a călătorit în ultima vreme. Recunosc, nu prea ştiu multe despre ea (e vedetă? sau doar jurnalistă?)

Cu alte cuvinte, vă doresc o săptămână bună, suficient de albă şi ceva mai caldă ;)

Foto