Summer Holiday

Oficial aș zice că sunt în vacanță doar de zilele trecute, ocazie cu care am primit vizita Adinuței (one of my best friends) cu care mi-am făcut de cap în “circuitul turistic al Clujului” și mi-am readus în prim plan o preocupare mai veche; 5 filme în 3 zile :)) Altfel, vremea a ținut cu noi și nu prea, zic nu prea, pentru că aveam programată și o zi la bazin, dar pentru că nu ne-am putut baza pe soare, am săltat-o.
 
Azi plec din Cluj spre Ineu și o să încerc să îmi fac frumoase următoarele două săptămâni de august. Nu pot decât să vă spun că dacă stați pe aproape și dau eu de net vă voi ține la curent cu ce reușesc să fac din această vacanță.
 
Vacanță plăcută și vouă… plec, șezlongul mă așteaptă :D
 

Alte două cărți, același drum

Scriam în urmă cu ceva vreme despre Camino, referindu-mă la cartea Veronicăi Drăgoi și anunțând că mai citisem două cărți despre acest drum fantastic, popular și inedit. Spuneam că o să scriu împreună despre ele pentru că așa ar merita și uite că a venit momentul (destul de târziu). Este vorba despre Camino, O călătorie a spiritului a lui Shirley MacLaine și Pelerini la Santiago de Compostela a Ramonei Venturini.
 

Prima este cartea care le-a inspirat atât pe Ramona cât și pe Veronica. Pentru mine însă cartea lui Shirley MacLaine nu a fost nici pe departe la fel de captivantă și motivantă ca celelalte două. Mi s-a părut o carte bună doar prin prisma învățămintelor dar nu și prin cea a plăcerii lecturii. Mi s-a părut o carte destul de greoaie asta poate și din cauza felului alambicat al autoarei care a pus accentul pe trăirile ei interioare și extrem de puțin pe călătoria în sine. Nu au fost pe placul meu nici referirile directe la viziuni și viețile anterioare, asta pentru că sunt lucruri în care nu prea cred și care nu au putut să-mi transimtă mesajul scontat. Una peste alta, așa cum spunea Luiza (de la care am și primit cartea, mulțumesc frumos) dintre cele 3 cărți pe care le-am citit amândouă despre Camino, aceasta pare să ne fi alimentat cel mai puțin dorința de a parcurge drumul și până la urmă aceasta pare să ne fi plăcut cel mai puțin dintre ele.
 

Cartea Ramonei în schimb a fost o altă experiență frumoasă. Scrisă sub forma unui adevărat jurnal (față de cartea Veronicăi care a fost mai mult o poveste) cartea prezintă toate zilele drumului, destul de obiectiv și de clar. Tind să cred însă că Ramona nu a publicat întreaga variantă a jurnalului ci că s-a limitat la experiențele care se puteau povesti. Nu a atins punctele strict personale decât foarte general, ceea ce consider că a luat puțin din farmecul cărții. Pe de altă parte poate tocmai acest lucru a făcut cartea să semene cu un fel de manual al pelerinului spre Santiago. Este o carte utilă celor care se pregătesc să facă drumul, poate mai utilă decât celelalte două, pentru că deține sfaturi exacte.
 
Dintre toate cele 3 cărți citite (acum pot trage linie) cartea Veronicăi mi-a plăcut cel mai mult, celelalte două însă au fost un suport de lectură foarte bun. Un interviu frumos cu Veronica puteți citi pe Plimbărici.

10 motive să ajungi la Salina Turda

Am ajuns în weekend-ul ce tocmai a trecut și pe la salina de la Turda. O văzusem anul trecut înainte de reamenajare, iar acum de când s-a deschis am tot evitat să mergem din cauza aglomerației excesive. Sâmbătă am considerat însă că oamenii s-au mai potolit/plictisit, că nu mai e la fel de asaltată de turiști ca la deschidere și că ne putem face și noi drum pe acolo, mai ales că de la Gilău la Turda am mers pe “prea superba” A3.

Salina arată în momentul de față foarte bine, amenajarea le-a ieșit, iar oamenii simt asta imediat. Salina de la Turda arată futurist și deși nu am văzut nicio salină în afara României tind să cred că amenajarea de la Turda a fost făcută la nivelul a ceea ce se găsește pe afară și nu pe la noi (mai cunosc și încă foarte bine salina de la Praid, mai mare ca cea de la Turda, dar la nivel de anii ’90).

Buuun, de ce ar merge cineva la salină la Turda:

1. pentru că fie și pentru o oră/două îți va face foarte bine mediul salin, vei respira mult mai ușor, te vei simți la propriu mai ușor și foarte fresh.
2. pentru că e o ieșire inedită, într-un loc răcoros și foarte primitor care pe deasupra mai arată și ca un parc de distracții.
3. pentru că pe lângă “parcul de distracții” mai există și o bază de tratamet și ea amenajată la un standard ridicat.
4. pentru că prețurile nu sunt mari: 15 lei intrarea pentru un adult și 8 lei pentru un copil/elev/student indiferent de timpul petrecut în salină.
5. prețurile “nebuniilor” de acolo: popice, golf, bărcuțe etc sunt normale și nu te fac să îți golești buzunarele.
6. e un loc plăcut atât pentru cei mari cât și pentru cei mici, toate categoriile de vârstă vor găsi ceva de făcut înăuntru.
7. cu o carte în mână și îmbrăcat ca pentru 10-12 grade poți petrece ore bune pe o băncuță repirând aer sărat.
8. puteți intra cu minge sau palete de badminton ori tenis de masă și face mișcare într-un mediu plăcut în care nu transpiri după ce ai făcut efort 5 minute.
9. salina se află într-un municipiu pe care m-am bucurat să-l văd în plin proces de modernizare, orașul Turda se poate vizita și el, e un oraș drăguț, cu biserici și muzee, cofetării și spații verzi.
10. toate aceste foarte aproape de Cluj Napoca, inima Transilvaniei ce merită vizitată iar și iar, pe lângă asta la 30 minute se ajunge într-un alt loc minunat Cheile Turzii.

Zona asta te provoacă să nu stai acasă. Cine vine?

Un weekend ca un sitcom

Un weekend care începe de joi va fi de fiecare dată peste unul care începe doar de vineri… mai ales dacă primești o vizită foarte amuzantă și foarte așteptată a doi prieteni mișto de tot… . În acealași timp un weekend care scoate din tine toate zâmbetele ascunse în zilele mohorâte, poate atât revigora cât și obosi. Am râs mai mult ca de obicei, am avut atâtea motive că aș fi vrut să nu se mai termine zilele astea.
 
Știți cum e să râzi cu o gură până la urechi de veselie și oboseală în același timp? Dacă da, atunci știți exact de weekend am avut :)
 
Și thanks God, mai e o zi, dacă prietenii pleacă… ne-am încărcat pozitiv suficient cât să avem destule motive să râdem de amintiri, chiar dacă asta o fac în general nebunii (era o vorbă) :)))
 

Câștigător Concurs: Știu ce-ai făcut astă-vară!

Așa cum am promis când am lansat concursul am desemnat câștigătorul prin tragere la sorți. Aseară am împrăștiat pe masă bilețelele pe care am scris numele celor care au participat la concurs, apoi Clau le-a amestecat și a ales unul.

A fost cu noroc pentru… LAURA, chiar prima care a răspuns provocării, așa s-a nimerit (nu am filmat sau ceva de genul ăsta, extragerea, dar sper să mă credeți pe cuvânt, că nu aveam nicio intenție să favorizez pe cineva). Așadar, draga mea, o să primești numărul din National Geographic Traveler și încă o mică surpriză (o să vezi tu ce va fi când va ajunge coletul). Te rog să-mi trimiți adresa ta de acasă pe mail (o aveam parca undeva, dar nu o mai găsesc) :D

Postez și răspunsul Laurei:
Ohoo, vara mi se pare atat de departe si totusi aproape daca ne gandim ca deja e luna mai…

Planuri sunt multe sa vedem care din ele, sau cate din ele se vor realiza.

Incep cu luna iunie:

– am de gand sa-mi serbez ziua de nastere asa cum trebuia sa o fac in fiecare an :).

-ultimele pregatiri pentru nunta surorii mele.
iulie:
– pe 3 nunta!!!
– 13 petrecrea de ziua cumnatului
– 15 a doua zi de nastere :D
– 26 si 28 petrecere mare in familie
– nu stiu exact cand, dar vom merge la mare cu intreaga familia largita..
Momentan atat! Daca s-ar realiza astea, ar fi bine!
Ce scurta va fi vara!!!”


Vă aștept cu drag la următorul concurs!!!

Din lac în… rac.

Planurile mele de plecat la Ineu, profitând de ziua liberă de azi s-au năruit când am aflat că eu nu o să fiu liberă azi, ba mai mult că o să am treabă de la 8 dimineața. Așa că fără să ne supărăm (semn de maturizare) am rămas la Cluj și am amânat Ineul până peste două săptămâni (cred).

Dar, fiind sărbătoare și vreme bună (după o săptămâna când a plouat zilnic), ieri am plecat la Coada Lacului (ideea nu ne-a aparținut, dar am aderat la ea rapid). Toate bune și frumoase, iarbă verde, un grătar, dat cu caiacul (super fain!!!), râs până la epuizare, soare, cald și frumos.

Mi s-a părut mie că ardea cam tare soarele, dar de aici și până am ajuns acasă și mi-am văzut fața și decolteul în oglindă a fost cale lungă, atât de lungă încât eu m-am prăjit toată, arat ca un rac eșuat. Cremele și iaurtul nu și-au făcut efectul decât atât că mă simt îmbălsămată la extrem. Azi, printre faze de gen “îți stă bine bronzată” cred că unii s-au gândit că am ceva la bord, că altfel nu găseau o explicație faptului că obrăjorii mei palizi au fost roșcovani de dimineață :))

Pe lângă asta am febră musculară (de la 20 de minute de vâslit, condiție fizică 0, deci), dimineață m-am mișcat mai bine, acum am înțepenit complet, nu există mușchi și os care să nu mă doară. Am dormit o oră după prânz (nu s-a mai întâmplat de anul trecut să dorm în timpul zilei).

Altfel a fost foarte mișto ieșirea de ieri, dovadă cele câteva poze.

The American Dream cu Andreea și Călin

Știu că sunt mulți oameni care își urmează visele fără să simtă regretul și frica. Călin și Andreea sunt două dintre aceste persoane, pe care mă bucur că le-am cunoscut. De aceea vreau să-I cunoașteți și voi.

Andreea a îndrăznit să spere încă din 2004 când cu o viză J1 în buzunar a luat calea Americii aterizând exact la New Hampshire. Un an mai tărziu viața l-a adus și pe Călin tocmai acolo. Dar aceștia au fost doar primii pași spre ce avea să urmeze. În toamna anului 2007 îmi amintesc că i-am întâlni la Cluj, iar ei se pregăteau pentru marea plecare în SUA, la scurt timp planul a și ieșit și așa au petrecut mai bine de doi ani în SUA. Au muncit, au călătorit, au trăit o viață mai americană poate decât mulți americani (care mereu se mirau de ei și de poveștile de prin călătoriile lor) și nu în ultimul rând s-au autodepășit.

S-au întors în această primăvară în România și după ce am văzut “o tonă” de poze și am vorbit cu ei despre subiectul inepuizabil, America, m-am gândit să le iau și un scurt interviu.

1. Ziceți-ne ceva despre SUA, care sa ne faca sa luam primul avion încolo numai dus.

Dacă ai merge ca turist (deci round – trip)…atunci merită și numai pentru a vizita chestii de gen New York, San Francisco etc.. dacă mergi one way… nu ai mai fi așa excited…pentru că sigur nu iți permiți să locuiești în Manhattan și odată ce ajungi în suburbii….it’s not pretty.

Ca să revin la ce întrebi tu ….mai degrabă iți dau o tona de cuvinte…ca să pleci din Romania…

2. Ați străbătut foarte multe dintre state de la est la vest și înapoi. Ce ați alege între coasta de vest si cea de est?

Păi……daca ar fi să împart America…ar fi într-adevar Vest vs Est dar și Nord vs Sud. Vestul are 3 state mari și late….pe când Estul e un miriad de state de toate dimensiunile… sunt foarte diferite.

3. Care a fost locul din SUA care v-a rămas lipit de suflet? Sau au fost mai multe?

Palm Desert California, dar ne place și Naples în Florida, acolo sunt niște plaje superbe.

Pentru mine personal..și New Hampshire….mai ales toamna. Statul aceasta cred ca 80 la suta e pădure și în octombrie tot ce a fost verde vara se transforma în caramiziu și galben, e superb.

4.. Dacă ar fi să ne ziceți câteva lucruri negative despre SUA care ar fi acelea?

Hmmm….generatia tanară americană….pustanii de 16-19 ani, droguri, alcool….altceva nu au în cap..bine nu pot generaliza…dar foarte multi pe care i-am intalnit au aceste tendințe.

5. Pentru cineva care nu a fost niciodată acolo, dar care planuiește să meargă, ce locuri recomandați? Ce nu trebuie ratat sub nicio formă?

Daca ajungi in America si nu mergi să vezi Grand Canyonul…ai mers degeaba.

6. Ați întalnit o gramadă de oameni prin plimbările voastre. Ce parere v-au lăsat americanii?

Oamenii sunt ca peste tot…buni și răi…..și daca ar fi să caut o diferenta majoră la americani…..nu ar fi neaparat pozitivă…fiindca mi se par de multe ori superficiali. Estul e mult mai populat, pe de altă parte sudiștii sunt mult mai laid-back, mai flegmatici, cum se zice în franceza…”laissez-faire”, pe când “nordicii” sunt parca mai aspri, mai stresați…Parca cei din nord au mai mult “sense of urgency”, ca si exemplu de cate ori am lucrat sus in nord, in New Hampshire…nu aveam voie să fiu prins in timpul serviciul doar stând și nefacând nimic…chiar dacă într-adevar îmi terminasem treaba trebuia conform gândirii lor să mă fac “busy all the time”.

7. Care a fost cel mai frumos moment al sederii voastre în SUA? Dar cel mai nasol? A existat așa ceva?

Cele mai frumoase momente le-am petrecut la Palm Desert California….Momente nasoale, din păcate au fost…au fost cu gramada.

8. Ați vizitat foarte multe și totusi au mai rămas atâtea de văzut. Ce loc nu ați reușit să vedeți și regretați?

San Diego, Dallas, Seattle si mai ales că ajungând în Las Vegas nu am apucat sa vedem fantanile arteziene de la Bellagio.

9. Ce vă place să aduceți din aceste calatorii în afară de poze minunate și amintiri de neuitat?

Sincer…cam pozele fac totul, obiectele de suvenir made in china nu ne încântă foarte tare….pozele ne trezesc cele mai vii amintiri….

10. Cu siguranță multă lume vă pune să povestiti “aventura” voastră în SUA. Ce vă vine în minte să povestiți prima dată?

Ultima noastră calatorie probabil din 2009…o aventură de 8000 de mile….facute cu mașina …traversând America de-a latul de la est la vest și invers..o iau ca și o realizare …faptul că am reușit să calatorim atât ….am văzut aproape tot ce era de văzut și acum suntem aici putând povesti despre asta.

11. Ce i-ați sfatui pe cei care vor să vă urmeze exemplul? Să se încumete spre o aventură americană?

Da, dar să se bucure de fiecare clipă fiindcă oricat de lunga ar fi calatoria…din păcate tot se termină la un moment dat…și atunci tot ce rămâne sunt amintirile…