Vacanțele sunt mereu scurte

Mă apuc de sortarea celor 2800 de poze (da, nu am pus un zero în plus) așa că voi retrăi momentele vacanței și le voi împărtăși de data aceasta cu voi. Probabil vacanțele sunt tare scurte (am simțit-o de atâtea ori), dar e foarte reconfortant să știi că te poți bucura timp îndelungat de amintirea lor.
 
 

Salutari din Macedonia

La Skopje e 8 dimineata, iar noi ne pregatim sa mergem sa vizitam orasul. Aseara dupa ce am ajuns la prietenii nostri din Macedonia am mers in recunoastere pe timp de noapte si tare mi-a placut ce am vazut; nu ma asteptam la atata lumina si culoare in acest oras si mai ales la atata lume la 12 noaptea in centru: strazi pline, terase pline, parcuri pline.
Cica au ceva cafea speciala pe aici (asa ni s-a zis)… merg sa incerc :)

Flying the wings of love

Ieri ne-am luat inima în dinți și parașuta în spate și am făcut un zbor pe care ni-l doream de multă vreme, doar că ori nu am avut bani, ori nu am avut curaj… așa că rămăsesem doar cu dorința. Ce să vă spun? A fost minunat, WOW, mai rar așa senzație…. or fi costat cele 5 minute de zbor cât un zbor cu avionul de 2 ore la low cost, dar ce mai contează când amintirea va rămâne toată viața? :)

Time for… good time

Planul de acasă nu se potrivește cu planul de aici, aici preocupată fiind de a profita de fiecare moment de “altceva”. Las așadar povestea vacanței pe mai târziu, cel mai probabil pentru atunci când o să ajung la Cluj și Corfu va deveni doar o amintire frumoasă. (Asta nu înseamnă că nu o să mai aveți vești de pe aici) :D

Până atunci, Corfu e frumusețea fiecărei zile, fie că lenevesc la soare, fie că vizitez plaje și orășele minunate, fie că pur și simplu respir și mă detașez de toată energia negativă pe care am acumulat-o de vara trecută și până acum.

Time for… good time :)

Kalimera/Kalispera

Dragilor, vă salut din Grecia de pe minunata insulă Corfu (mai precis din Agios Georgios Pagii), pe care în sfârșit, după un drum nu tocmai scurt am ajuns în cursul zilei de azi. O să revin cu povestea drumului și cu zilele pe care le voi petrece aici.

Summer Holiday

Oficial aș zice că sunt în vacanță doar de zilele trecute, ocazie cu care am primit vizita Adinuței (one of my best friends) cu care mi-am făcut de cap în “circuitul turistic al Clujului” și mi-am readus în prim plan o preocupare mai veche; 5 filme în 3 zile :)) Altfel, vremea a ținut cu noi și nu prea, zic nu prea, pentru că aveam programată și o zi la bazin, dar pentru că nu ne-am putut baza pe soare, am săltat-o.
 
Azi plec din Cluj spre Ineu și o să încerc să îmi fac frumoase următoarele două săptămâni de august. Nu pot decât să vă spun că dacă stați pe aproape și dau eu de net vă voi ține la curent cu ce reușesc să fac din această vacanță.
 
Vacanță plăcută și vouă… plec, șezlongul mă așteaptă :D
 

Alte două cărți, același drum

Scriam în urmă cu ceva vreme despre Camino, referindu-mă la cartea Veronicăi Drăgoi și anunțând că mai citisem două cărți despre acest drum fantastic, popular și inedit. Spuneam că o să scriu împreună despre ele pentru că așa ar merita și uite că a venit momentul (destul de târziu). Este vorba despre Camino, O călătorie a spiritului a lui Shirley MacLaine și Pelerini la Santiago de Compostela a Ramonei Venturini.
 

Prima este cartea care le-a inspirat atât pe Ramona cât și pe Veronica. Pentru mine însă cartea lui Shirley MacLaine nu a fost nici pe departe la fel de captivantă și motivantă ca celelalte două. Mi s-a părut o carte bună doar prin prisma învățămintelor dar nu și prin cea a plăcerii lecturii. Mi s-a părut o carte destul de greoaie asta poate și din cauza felului alambicat al autoarei care a pus accentul pe trăirile ei interioare și extrem de puțin pe călătoria în sine. Nu au fost pe placul meu nici referirile directe la viziuni și viețile anterioare, asta pentru că sunt lucruri în care nu prea cred și care nu au putut să-mi transimtă mesajul scontat. Una peste alta, așa cum spunea Luiza (de la care am și primit cartea, mulțumesc frumos) dintre cele 3 cărți pe care le-am citit amândouă despre Camino, aceasta pare să ne fi alimentat cel mai puțin dorința de a parcurge drumul și până la urmă aceasta pare să ne fi plăcut cel mai puțin dintre ele.
 

Cartea Ramonei în schimb a fost o altă experiență frumoasă. Scrisă sub forma unui adevărat jurnal (față de cartea Veronicăi care a fost mai mult o poveste) cartea prezintă toate zilele drumului, destul de obiectiv și de clar. Tind să cred însă că Ramona nu a publicat întreaga variantă a jurnalului ci că s-a limitat la experiențele care se puteau povesti. Nu a atins punctele strict personale decât foarte general, ceea ce consider că a luat puțin din farmecul cărții. Pe de altă parte poate tocmai acest lucru a făcut cartea să semene cu un fel de manual al pelerinului spre Santiago. Este o carte utilă celor care se pregătesc să facă drumul, poate mai utilă decât celelalte două, pentru că deține sfaturi exacte.
 
Dintre toate cele 3 cărți citite (acum pot trage linie) cartea Veronicăi mi-a plăcut cel mai mult, celelalte două însă au fost un suport de lectură foarte bun. Un interviu frumos cu Veronica puteți citi pe Plimbărici.