După ce am mai vizitat capitala Ungariei de două ori, în 2002 și respectiv în 2007 și după ce am zis ca ne-am săturat ca de Revelion să stam ori la Ineu, (pe acasă sau pe la prieteni), ori la Arad în față la primărie, ori la ceva petrecere între prieteni, finalul acestui an ne-a dus la Budapesta, la primul revelion în afara țării.
Ne-am făcut rezervări la un hotel inedit, Aquamarina Hotel, un fost vas de croazieră rusesc, construit în 1903 și ancorat acum pe malul Dunării în Budapesta, iar drumul l-am făcut cu mașina din dotare. Fiind 4, drumul a ieșit ieftin de tot, iar cazarea s-a situat muuult sub prețurile oricărui Revelion de restaurant. Dacă mai socotești că Aquamarina mai era și de 4 stele, iar micul dejun îl aveam inclus, poți lesne observa că am făcut o alegere bună.
Am plecat din Ineu, pe 30 decembrie la 10 dimineața și la ora 13:30 eram deja la Budapesta, la hotel. Din prima mi-a plăcut camera, am zis că e chiar cea mai frumoasă din câte hoteluri am văzut până acum. Ne-am lăsat bagajele și am plecat în oraș. Pentru că toți l-am mai văzut, am zis să nu ne grăbim să ajungem în centru, așa că am dat o raită printr-un Tesco din apropiere la o sesiune de shopping la final de an. Deși nu cu asta am pornit în gând, la vederea prețurilor mult mai mici ca în România ne-am făcut stocul de Ariel, Lenor, Cherry Coke și Pastă Paprika, ba chiar ne-am revigorat puțin și garderoba, căci unde poți lua în țară 3 perechi de blugi la 9000 de forinți, adică undeva sub 150 de lei? Super afacere :)
Apoi am mers la Podul cu Lanțuri, preferatul meu din toată Budapesta, însă frigul era atât de pătrunzător că nu am putut zăbovi prea mult fără căciulă și a doua pereche de nădragi, dar măcar știam cum să ne echipăm pentru a doua zi. Dacă tot am fost în centru, Clau, care mai ajunsese și în 2009 la Budapesta fără mine și știa un restaurant unde cică se mânca cea mai bună viță din zonă, ne-a zis să mergem să cinăm acolo. Dar nu mică ne-a fost mirarea să constatăm că localul se închisese de tot :) Noroc cu faptul că eram în imediata apropiere a unui mall, Buda Center, unde un Burger King ne-a scos din foame pe moment, iar apoi am consumat energia pe la magazinele din zonă.
Normal că am ajuns în cameră frânți și plini de frig, însă în cameră a fost tare cald și bine, nu același lucru îl puteai spune și despre apa de la baie (care a fost singurul minus al hotelului), destul de călduță, dar total nepotrivită pentru un duș decent. Totuși, dacă am dorit să ne prindă anul nou curați, am folosit-o și așa :D
Ultima zi din an a început cu micul dejun de la hotel, unul încântător, băieții mai ales au fost impresionați de diversitatea lui. A fost un mic dejun bogat și sațios, astfel că plecați apoi din hotel au trecut ore bune până să ni se facă iar foame. De plecat, am plecat la Polus. Avem și noi unul în Cluj și am vrut să vedem de unde a luat Paskany conceptul. Pentru prânz am ales un restaurant din buricul târgului, Piata Szent Istvan, aproape de Parlament, în inima Pestei. Normal că un gulaș de acasă de la mama lui nu putea decât să ne cadă bine.
Deși am mers până în față la Parlament, am decis că mai bine am merge la hotel să ne odihnim puțin, să ne încălzim și să răsărim în oraș undeva pe la ora 22 pentru artificii și altele specifice. Zis și făcut, doar că înainte am trecut pe la un Auchan să ne luăm căciuli și fulare, dacă am vrut să nu intrăm congelați în 2011 :))
Seara târziu am ieșit în Cetatea Buda, însă am ajuns prea repede, așa că am coborât din nou și am dat un tur al orașului să vedem cum se distrează ungurii, până să urcăm înapoi. Așadar, 2011 ne-a găsit în fața Palatului Buda, cu o sticlă de șampanie și cu artificiile unui grup de nemți pe fundal. Din depărtare am văzut și artificiile cu care dăduseră în Piața Eroilor, însă nu-mi pare rău că nu am coborât acolo căci la întoarcere am văzut atâta lume îmbulzindu-se că sigur nu mi-ar fi plăcut în acea aglomerație.
Prima zi din an a fost și cea în care ne-am întors acasă, dar nu înainte de a merge din nou în față la Parlament, de a urca din nou în Cetatea Buda și de merge să țopăim un pic, la propriu, în Piata Eroilor. Cu o cafea de la Starbucks și una de la KFC am luat drumul țării, unde după 100 de km de autostradă de care mi-o fi dor, am ajuns la Ineu mai repede decât am preconizat.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am povestit așa… cum am petrecut Revelionul 2011 la Budapesta (unul dintre cele mai frumoase capitale europene, poate de top 5 chiar).
De aici am luat-o către punctual culminant al excursiei, Castelli Gandolfo, reședința de vară a Papei. Locul chiar este minunat, așezat pe malul lacului Albani, la o altitudine considerabilă de la care poți vedea marea Tireniană în zilele senine, Castelul care nu seamănă chiar a castel ci mai degrabă cu o reședință de lux modernă, mie una, mi-a plăcut. Practic este ridicat pe vârful unui deal, înconjurat de păduri și de lacul amintit cu o culoare turqoise. În curtea “castelului” se află bineînțeles o piață, o basilică, nenumărate magazine cu suveniruri, cafenele și gelaterii (chiar, nu am mâncat o înghețată încă și în Italia e cea mai bună din luuuume).
