Italia, Travel

Roma – Saluti a tutti!

9 comentarii

Anul trecut pe vremea asta eram la Paris și nu m-aș fi gândit că peste un an am să scriu de la Roma, dar se pare că am reușit cumva să-mi îndeplinesc și această dorință. Așa că duminică, pe 21 noiembrie am zburat spre Roma într-o jumătate de călătorie de voie și jumătare de nevoie. Dar partea cu de nevoie nu o voi dezvolta foarte tare, căci e legată de total altceva decât de nevoia mea imperioasă de a călătorii iar și iar, iar și iar…

Deci, după cum spuneam, iată-mă la Roma, la Hotelul Sant Angelo, care după cum îi spune și numele se află la doi pași de minunatul Castel Sant Angelo pe care în această seara am avut ocazia să-l privesc de la ziduri îmbrăcat în lumină. E bine aici, hotelul e curat și destul de drăguț, zona este extraordinară, în plin centru istoric, tot ce pot băga de vină e că deși am gratis internet din cameră, nu-l pot folosi, căci laptop-ul meu are alt sistem de operare decât Windows, dar asta e… (public mâine, adică azi, pentru voi care citiți).

Pentru mine prima zi la Roma a început la 5 jumate dimineața când m-am trezit și m-am gătit de plecare. La 8 jumate trebuia să-mi întâlnesc grupul la Ponte Sisto, unul dintre multele poduri care împodobesc Tibrul. Pentru că nu aveam habar cât îmi ia până acolo, pe jos, am pornit pe la 7 fără un sfert ca să fiu sigură că ajung. Băiatul de la recepție mi-a trasat pe hartă câteva săgeți și mi-a zis că în maxim jumate de oră trebuie să fiu acolo. Așa că am pornit la drum înarmată cu o hartă și fermecată de lumina dimineții care începea să se reverse peste oraș. Mirosul de cafea care străbătea străzile, parcă începea să mă trezească chiar dacă plecasem de la hotel înainte de micul dejun și nu apucasem să gust din cappuccino-ul lor extraordinar…

Prima oprire pentru poze, la 5 minute de hotel, Palatul de justiție, o construcție de-a dreptul uriașă, nici nu o puteai cuprinde pe obiectiv. A doua oprire, Podul Cavour de pe care puteam vedea cupola Catedralei Sf. Petru de la Vatican la ivirea zorilor, o frumusețe, m-a copleșit și mi-am dat seama că dacă mai întârziam cu pozele, se putea să întârzii la întâlnire cu tot trezitul meu odată cu găinile.

Dar cum să nu mai faci poze când după alte 5 minute de mers trecând din piațetă în piațetă intri în vestita Piazza Navona… pfff… vă dați seama că eram singură și nu avea cine să-mi facă o poză acolo? Am suferit fizic de-a dreptul pentru asta, dar am profitat de faptul că nu era multă lume prin preajmă și am tras eu niște fotografii destul e reușite, ce-i drept și lumina aia fabuloasă m-a ajutat.

Apoi, aproape în linie dreaptă ajungi la vestita Campo di Fiori, o piață inedită de fructe, legume și bineînțeles flori, cu oameni veseli și energici care probabil că iubesc așa de mult faptul că în fiecare dimineață se pot afla acolo încât uită cât de devreme este. Mi-a plăcut acestă atmosferă, m-a împrospătat instant.

De aici și până la Ponte Sisto, locul nostru de întâlnire mai mergi, hai să zic, 10 minute și chiar dacă nu cunoști Roma deloc, adică așa ca mine, nu ai cum să te rătăcești, străzile te conduc singure. Și chiar de-ar fi să te pierzi, nu cred că ai regreta.

Și am ajuns la podul cu pricina, normal, cu o oră mai devreme decât trebuia, dar măcar știam o treabă. Și da, nici mie nu-mi venea să cred cât de tânără e vremea și cu cât de multe imagini îmi încărcasem retina și coardele sensibile, dar așa e aici, la fiecare colț de stradă, o Basilică, la fiecare 5 minute o piață, la fiecare oprire un pod și la fiecare clipire bucuria de a trăi. Nici eu nu-mi explic de ce doar în anumite locuri e așa…

Carti, Travel

Un nomad

3 comentarii

Mai jos am recompus foarte pe scurt traseul (prin lume) marelui filosof roman Lucian Blaga. Inspirată de cartea lui Mircea Vaida, “Pe urmele lui Lucian Blaga”, am călătorit și eu în câteva sesiuni de bibliotecă pe meleagurile pe unde a călcat și Blaga, cu pasul lui rar, cu corpul său firav și fruntea sa înaltă plină de gânduri. Am călătorit tăcută, așa cum și el a trecut de cele mai multe ori prin viață, fără cuvinte spuse ci doar prin cuvinte scrise.

9 mai 1985 – 1 septembrie 1902 (Lancrăm)

– satul, centrul universului său

– începe școala în Lancrăm printr-un fel de an preliminar

1 septembrie 1902 – iunie 1906 (Sebeș)

– școala germană

– 1903 în vacanța de vară pleacă în Munții Sebeșului, Bistra, Valea Frumoasei, Căpâlna

septembrie 1906 – iunie 1914 (Brașov)

– liceul Andrei Șaguna

– 1911 este anul marii călătorii peste mări și țări datorită excursiei organizate de liceu între 31 martie și 24 aprilie (Brașov –Predeal –București – Constanța – Istambul – Atena – Sicilia (Messina-Catania) – Napoli – Pompei – Roma – Florența – Veneția – Budapesta –Brașov (Blaga avea doar 16 ani !!!)

1914 – 1918 (Oradea și Sibiu)

– student al Institutului Teologic

– 1915 – 1916 se ducea des la Sibiel

– iulie-august 1916 prima călătorie la Viena însoțindu-l pe fratele saă Lionel, apoi după scurte popasuri prin țară (Săliște – Purcăreți) în decembrie același an mai ajunge odată la Viena

octombrie 1918 – noiembrie 1920 (Viena)

– incepe cursurile la Viena

– participă la Marea Unire

– primește titlul de doctor

1920 -1926 (București, Sibiu, Cluj, Sebeș)

profilica activitate literară

1 noiembrie 1926 (Varșovia, Polonia)

– atașat de presă

– vorbește despre o stare de apatie (boală nervoasă)

1 noiembrie 1927 (Praga)

– atașat de presă

– se bucură de faptul că s-a mutat în plin centru al Europei

– primește cu regret faptul că în scurt timp va fi transferat ca atașat de presă la Belgrad (dar aceasta nu va mai avea loc)

februarie 1928

– se refugiază pentru câteva luni în stațiunea balneo climaterică de la Grafenberg

1 apilie 1928 (Berna, Elveția)

– atașat de presă

– puțin înainte de aș lua postul în primire face o vizită la Paris împlinindu-și un vis mai vechi (este frapat de oraș dar mai ales de arta egipteană din Paris)

– iubește Elveția, aici se naște și fiica sa Dorli, va fi mereu legat de Berna și de perioadă petrecută aici

– 1929 petrece o vacanță de vară în Italia și Provența

– 1930 face o călătorie în Germania, pe valea Rinului și alte meleaguri (Mannheim, Heidelberg, Frankfurt, Mainz, Koln)

1 noiembrie 1932 (Viena)

– revine într-un loc foarte drag, dar nu pentru multă vreme

1 februarie 1937 (Berna, din nou)

– consilier de presă, primește cu drag postul

– admite că era împărțit între diplomație și “dracul creației”

1 aprilie 1938 (Lisabona, Portugalia)

– este numit ministru plenipotențiar

– în drumul spre Lisabona se oprește din nou pentru o scurtă vizită la Paris

– petrece timp foarte plăcut la Estoril pe malul Atlanticului

1 octombrie 1938 (Cluj)

– revine în țară pentru catedra de la Cluj (inființată pentru el)

– renunță definitiv la cariera diplomatică pentru cea academică (și-a dorit enorm să devină profesor)

august 1940 (Sibiu)

se refugiază din calea războiului

Ultima parte a vieții o petrece la Cluj, unde și moare pe 6 mai 1961. Se reîntoarce în Lancrăm pentru a fi înmormântat exact la 66 de ani de când se născuse, pe 9 mai…

Franta, Travel

Pe unde umblam anul trecut pe vremea asta

6 comentarii
Mi-e ciudă că e frig, că am trecut deja la hainele de iarnă și că anul trecut încă nu trecusem de tricouri. Mă perindam între Nîmes și Beziers pe o vreme de 20-25 de grade… și culmea, eram tristă căci se instalase deja dorul :)) Acum îmi vine să râd, dar să te plimbi singură pe aleile mărginite de platianii, cu frunzele în cădere nu e romantic, chiar dacă e cadrul perfect. Eh… oricum era mai bine ca în camera de cămin…
 
Cred că trebuie să încetez cu nostalgiile mele despre Franța, pentru că ați putea crede că trăiesc numai din amintiri, ceea ce nu-i adevărat căci, maintenant je suis un petite souris de bibliotheque, mais avec tres jolies memoires… :))
(nici nu știu dacă au francezii expresia asta) :P
 
Dar prea mi se pare că toate s-au întâmplat ieri… o fi trecând timpul chiar așa de repede? Că-mi vin în minte cuvintele lui Noica: “Călător grăbit într-o lume poate fără țintă, mai șezi puțin.”
 
 

Travel, Visand la...

10 insule

6 comentarii
Uite o postare cu iz de vară și vacanță, cu iz de soare, mare și nerecomandată celor care nu și-au mai luat o vacanță de foarte multă vreme, face rău, credeți-mă, și așa… nu garantez :))
 
So… this are the dreams of this Sunday morning….
 
Categoria: sweet dreams
 
1. Hawaii
 
2. Maldives
 
3. Mauritius
 
4. Seychelles
 
 
Categoria: you never know
 
1. Creta
 
2. Rodos
 
3. Mallorca
 
4. Tenerife
5. Malta
6. Sicilia
 
 
Deci, unde ne vom petrece oare, următoarea vacanță ?!? :))

Franta, Travel

Cu gândul la… Paris

4 comentarii

Vineri seara am adormit cu gândul la Paris după ce am văzut pozele finilor noștri proaspăt întorși de acolo. Pfoai… mi-am dat seama, dacă mai era nevoie, că mai am atât de multe de văzut în Paris și că se impune o nouă vizită cât de curând.
 
Anul trecut pe vrema asta îmi făceam planuri pentru Paris și mi se părea ceva extraordinar, abia așteptam luna noiembrie, însă acea periaoadă și vizita propriu-zisă au trecut atât de repede și așa de rapid totul s-a transformat doar într-o amintire încât acum numai nostalgia și speranța îmi mai mângâie sufletul…
 
Pentru unii poate Parisul nu e mare lucru… pentru mine însă e și tocmai de aceea îmi doresc să-l mai revăd în acestă călătorie a mea pe pâmânt :)

România, Travel

Plimbărici prin București

8 comentarii
Încep cu scuzele și mulțumirile :D

Îi rog pe cei care mă citesc și pe care îi citesc și care probabil sperau să dau un semn de viață că ajung “pe la capitală”… să mă scuze. Am știu cât de scurt va fi timpul și nu avea rost să ne vedem pe fugă. Ar fi multe persoane pe care aș dori să le văd la București (cei mai mulți de la mine din blogroll sunt din Bucureșți), dar cu speranța că nu mă vor înjura și nici nu se vor supăra prea tare le promit că data viitoare “dau sfoară în țară” :*

Mulțumirile merg acasă la Luiza și la Vitalie, într-un apartament foarte frumos și cald, care ne-a găzduit și unde noi ne-am simțit minunat. Gazdele au fost dintre cele mai cele, ce mai, ne-a plăcut așa de mult că o să mai mergem (nu trebuia să ne tratați așa de bine) :D
Mulțumim pentru tot, dragilor :*

Deci, după cum am spus și din titlu, duminică și luni am fost Plimbărici prin București și nu oricum, ci cu ghid :) Am văzut locuri pe care le rataserăm la vizitele precedente și ne-am tras sufletele în locuri tare frumoase. Mie îmi place Bucureștiul… îmi place chiar mult.

Am fost prin multe locuri, peste tot mi-a plăcut, dar unele m-au impresioat chiar foarte mult. Am văzut “tezaurul României” de la Muzeul de istorie, clădirea C.E.C.-ului, Carul cu Bere (data viitoare vom lua și o masă aici), Palatul Cotroceni, Universitaea de Drept, am luat la rând librăriile mari de pe Magheru de unde nu am ieșit cu mâna goală, ne-am plimbat foarte mult pe jos ceea ce a fost minunat mai ales pe vremea superbă de luni etc.

Cireașa de pe tort însă, au fost cele câteva ore petrecute în fața unui cappuccino și a unor ștrudele la J.W. Marriott. Luiza e responsabilă pentru acestă surpriză minunată de care m-am bucurat maxim, pfff… și ce planuri ne-am mai făcut cu programele speciale de Crăciun și Revelion ale hotelului… of course, planuri care nu neaparat erau pentru acestă viață ci pentru aia în care amândouă am fi fost niște descendente ale unei familii de nobili :))

Una peste alta, că aș putea să povestesc până dimineață și oricum am în minus multe ore de somn (am ajuns în Cluj azi dimineața la 5 și nu m-am mai culcat), ne-a plăcu tare în capitală chiar dacă unii au venit cu treabă și alții doar ca să țină companie. Ideea e că ar fi fost bine să mai fi stat câteva zile ca să mă întâlnesc cu bucureștenii mei din blogroll și în plus mai aveam atâtea de făcut… Dar, ca la Paris am lăsat și aici lucruri de făcut și oameni de întâlnit pentru data viitoare…


Grecia, Travel

Meteora – un loc special în Grecia

5 comentarii
Nu mi-a ajuns Corfu pentru că mie vacanțele nu-mi ajung niciodată :)) Așadar pe drumul de întoarcere din Corfu (da, Corfu ăla de v-am amețit cu el atât l-am lăudat) ne-am gândit să facem un ocol până la Mănăstirile construite în vârful stâncilor, adică la Complexul Meteora.


Din păcate, când e vorba de mers undeva eu nu mai țin cont de nimic, despre oboseală nu vreau să aud, la posibile piedici nu vreau să gândesc și așa mai departe. Așa se face că nu am fost atentă la distanța reală de la autostradă și până la Meteora. Eu aveam impresia că e floare la ureche, se ajunge repede și drumul e ca-n palmă. Ei… nu a fost chiar așa. Drumul a fost lung, adică, peste o oră jumate dus, drum care evident trebuia și întors, plus niște serpentine care le-ar face să roșească pe cele de pe Valea Prahovei, serpentine pe care circulau 90% doar camioane care ocupau tot drumul. Mă rog, de ajuns am ajuns, dar toți cu nervii la pământ. Sincer, dacă știam că atât va dura și așa se va desfășura nu mergeam nici obligată.

Normal că atunci când am văzut acest loc, ne-au trecut nervii instant și nu am mai regretat nicio secundă. Adică s-a dovedit a fi o ocazie deosebită de a ajunge acolo. Locul e inexplicabil de frumos și de “altfel”, e full de turiști, dar totuși foarte liniștit.

Noi am reușit să ne destindem maxim, mai ales că am lăsat pioșenia undeva la ușă (sorry) în momentul în care ne-au dat niște fuste nouă fetelor, iar băieților niște pantaloni de plăieși nu alta (lu’ Clau i se mai și potriveau cu cămașa). Am râs minute bune, cred să fi fost și o descărcare nervoasă după drumul mult prea luuung, dar eu zic că asta a fost foarte important :))

Nu am stat mult aici din păcate pentru că urma să ajungem până la Skopje în Macedonia, înainte de 12 noaptea, eram musafiri și noh… Dar, la plecare am văzut cel mai intereasant loc. În Marele Meteor, era o încăpere în care se țineau craniile călugărilor dispăruți de multă vreme, a fost ceva foarte șocant pentru mine, imposibil să nu te impresioneze, însă mi-am adus aminte de Numele Trandafirului și am simțit un fior pe șirea spinării :D
Close Menu