Era o seară de noiembrie, o duminică seara de noiembrie și prima aterizare noaptea, cumva deasupra mării și a luminilor blânde din Cetatea Eternă. Nu era o seară caldă, ba destul de răcoroasă, simțeam miros de mare, iar la radioul din microbuzul ce ne ducea spre hotel se auzeau Natalie și Nat King Cole cu a lor Unforgettable. Am zâmbit, în ideea în care aș vrea ca în fiecare oraș de care urmează să mă îndrăgostesc să-mi fac intrarea așa.
În Roma nu aveam reper, dacă în Paris am turnul luminat, în Roma noaptea nu am știut după ce să mă uit și așa am ajuns în față la Hotel Sant Angelo cu Castelul în apropiere, apropiere pe care i-o intuiam doar. La hotel, deși unul de mai multe stele decât în mod obișnuit, aveam geam spre curtea interioară, era târziu și Roma nu dorea să mi se dezvăluie atunci, era prea repede, trebuia să adorm și să mă trezec abia când zorii se spărgeau de nerăbdarea mea. Acesta era planul ei cu mine. Trebuia să ajung la Ponte Sisto la o întânire la ora 8 și m-am gândit să o iau pe jos. Mi-aș fi dorit din suflet să fie o întâlnire romantică, dar nu era…
