… s-ar gândi să viziteze un loc deosebit în apropierea Clujului, eu i-aş recomanda din inimă, să ajungă pe următoarea rută din munţii Apuseni: Cluj-Răchiţele-Cascada Vălul Miresei-Beliş/Fântânele-Mărişel. Deocamdată îl ademenesc cu nişte poze, dar poate mâine o să am mai mult chef de vorbă şi o să-i povestesc în detaliu despre o sâmbătă de aprilie trăită la 28 de grade în “Ardealul nostru drag”…
Undeva la peste 50 de km vest de Cluj, se află o comună frumoasă, dar care trece drept o ilustră necunoscută în inima Ardealului: Sâncraiu. Am ajuns prima data aici la începutul lunii martie, anul acesta. Eram în trecere, mare grabă, dar şi aşa, locul, mie mi s-a părut fantastic. Are ceva unic, inedit, parcă nu semăna cu alte sate sau comune din Cluj (Har Domnului le-am cam văzut pe toate, sper să vă mai povestesc şi de altele). Am simţit atunci, în acea fugă, că pentru o secundă, satul în care poposisem mi-a şoptit că e de descoperit, că e mai interesant decât lasă să se vadă. Mi-am zis în gând că o să revin. Nu s-a mai întâmplat, însă.
Totuşi ieri, ajungând cu treabă prin apropiere, am trecut peste un deal de unde Sâncraiu mi s-a arătat din nou ca vrajă ce mă cheama. Am oprit şi am coborât pe marginea drumului ca atunci când mi-e rău (de masină) şi vreau o gură de aer ca altfel mă sufoc. De data această mă sufocam dacă nu urcam pe jos colina să văd de sus, satul Sâncraiu (reşedinţa comunei cu acelaşi nume). Totul în jur era de un verde de neimaginat, parcă eram pe şevaletul unui pictor inspirat… Am făcut câteva poze din depărtare şi am plecat mai departe.
Ajunsă acasă am căutat pentru prima dată impresii despre acest loc din Transilvania. Am găsit, aşa cum era de aşteptat, puţine. Totuşi am aflat că teritoriul acestei comune este considerată poarta nordică a intrării în Munţii Apuseni, iar satul Sâncraiu este datat încă din 1288. Din fericire se pare că mulţi i-au conştientizat valoarea şi locul se află în plin proces de dezvoltare turistică. Dar promovare ZERO, aş adăuga.
Nu ştiu ce o să faceţi voi după ce o să vedeţi trei din pozele pe care le-am făcut eu ieri, dar eu cu siguranţă o să “sap” puţin în interiorul acestui sat care m-a atras atât de tare.
România Merită Descoperită, nu am uitat de asta, dar cred că nu ştiu încă exact cum să o abordez. Mă mai gândesc… Poate şi voi în această mini-vacanţă de 1 mai (la care nu se mai aştepta nimeni) o să ajungeţi pe undeva prin România, printr-un colţ care merită descoperit şi arătat tuturor ca exemplu pozitiv, ca loc care îţi taie răsuflarea, dar şi ca loc, care prin respiraţia proprie te poate aduce pe tine, ca turist, la viaţă. Mini-Vacanţă plăcută vă doresc! :)
Eu stau lângă Cluj. Acuma ştiu că cel mai mare mall din Cluj e la 5 minute cu masina de mine, dar la mine în buletin tot la sat scrie ca stau. Însă nu despre asta vreau să scriu acum, ci despre cum am posibilitatea uneori să văd din pat, din dormitor, iarba verde şi câteodată chiar… “transhumanţa”.
De exemplu ieri, spre seară, aproape de ora 8, stăteam şi scriam… Apartamentul nostru are balconul spre nord, seara de la 7 pentru câteva minute bate soarele pe el şi e tare frumos, aproape că uitasem cât de frumos şi cald e balconul în acest moment al zilei. La un moment dat îmi ridic ochii din monitor şi văd lumina ca de miere scăldând vibrant şi timid până la uşa de la dormitor. Ah… cât de dor mi-a fost să văd soarele la aşa o oră. Dincolo de lumina caldă şi calmă de pe balcon, am privit peste balustradă (eu tot în dormitor fiind). Stau la parter şi nicioadtă nu m-am omorât după asta, dar aseară ceva mi-a plăcut mult, mult de tot. Din dormitor am văzut iarba, o iarbă verde, crudă şi umedă. Aproape am şi simţit cum miroase. M-am gândit că mulţi oameni pe lume trăiesc în locuri în care dacă vor să vadă cum mai arată iarba trebuie obligatoriu să meargă într-un parc (în multe oraşe există un singur parc mare, chiar şi în Cluj), iar eu o puteam vedea din dormitor. Evident nu mă refer aici la oamenii care trăiesc la marginea deşertului, însă mi-am dat seama că nici măcar la Ineu nu pot să fac chestia asta, dormitorul dă spre curtea betonată ordonat. Aşa că am îmbrăţişat aiurea iarba, cu privirea.
Am tras aer în piept, am închis ochii, iar în următoarele momente am auzit nişte copii cum băteau mingea probabil în spatele blocului vecin. Erau atât de veseli, ca şi noi (eu şi prietenii mei) când jucam “raţele şi vânătorii”, desigur ei nu mai ştiu acest joc acum, dar totuşi băteau mingea în lumea reală nu construiau ferme online. M-am bucurat şi totuşi mi s-a pus inexplicabil un nod în gât. Apoi am auzit cucul. Nu este o raritate, l-am mai auzit şi cu alte ocazii, dar nu l-am băgat în seamă. La două minute după, o mare turmă de oi traversa o pajiste dintre două rânduri mari de blocuri, erau la ceva distanţă de balconul meu dar totuşi le-am văzut şi mai ales le-am auzit. Nici asta nu a fost o premieră, am mai asistat la transhumanţe minore aici şi m-am amuzat de toţi copiii care s-au oprit din orice au făcut ca să vadă oile. Mi-am spus: “uite ăştia sunt nişte copii care vor şti cum arată o oaie nu numai din cărţile de colorat sau şi mai rău din fermele online”.
Şi uite aşa, contemplând şi urmărind câţiva norişori vanilaţi pe cerul înserării, soarele a plecat de la balconul meu, copiii încetaseră să mai bată mingea, oile trecuseră cu toatele spre un deal din apropiere, iar cucul amuţise. Totul în maxim 2 minute. Ca să scriu asta mie mi-au trebuit 42 de minute, asta ca să-mi dau probabil seama cam în ce ritm trece viaţa pe lângă mine… Apoi am ascultat o melodie, aparent fără motiv.
Hristos a înviat!
Fotografie realizată la Târgul Produs de Cluj, 7 aprilie 2012, Cluj-Napoca!
Nuuu! Răzui în fiecare dimineaţă, bine nu eu, Clau, dar…) gheaţa de pe geamurile de la maşină, mă îmbrac ca în ianuarie, atât că nu-mi iau mânuşile (mai mult din mândrie decât din… căldură), îmi crapă mâinile oricum de la frig, bruma e groasă la vecinul în grădină, florile îngheaţă, plouă rece şi bate un vânt care te taie… soarele îl vedem cu porţia. Serios că eu am crezut că după aşa iarnă lungă măcar primăvara va veni brusc şi ne va face să… să ne topim :)
De Florii a fost jale de vreme, a plouat rece TOATĂ ZIUA, iar ieri la telefon mami îmi zice: “auzi, dacă vii la Ineu, vezi i-aţi paltonul!!”… “Ce? Nici gând, merg la Ineu de Paşti, paltonul l-am avut de Crăciun!” :)
Well, da, cred că ar trebui să mă bucur şi de frumuseţea vremii rele ca şi de cea a vremii bune şi călduroase. Dar nu pot, mi-e fizic rău că afară e tot frig, că nu pot zbura în balerini când mă taie capul, că încă n-am împachetat cizmele şi nu le-am făcut uitate în sertarul de jos al pantofarului… că încă mi-e frig în fustă şi cămaşă. Jur că cele 11 zile din aprilie sunt mai aiurea decât primele 11 din martie… În ultimii ani de Paşti m-am prăjit la soare, ceea ce anul acesta nu se va întâmpla.
Şi totuşi, ca să nu dau în depresia de toamnă (că jur că seamănă starea) am colindat din Creta până în Paris şi din Provence până la Toscana ca să găsesc cele mai inspiraţionale fotografii cu primăvara, aşa cum arată ea când o iubesc eu cel mai tare… Mă înţelegeţi? :D
Când eram mică, tati şi mami îmi aduceau din grădină o crenguţă cu flori de măr, păr sau cireş în fiecare dimineaţă de Florii :) Apoi rupeam câteva floricele, le puneam într-un vas cu apă şi mă spălam cu apa pe faţă :) E o amintire din copilărie pe care niciodată nu o voi uita…
Azi sărbătorim iar, fără crenguţa aferentă, dar cu o vază plină de narcise, ieri a fost plin Clujul de narcise, iar eu am plecat acasă cu exact 22 de fire galbene ca soarele de primăvară. Le ofer azi virtual tuturor prietenilor mei, celor care citesc aici şi celor care nu citesc, în special celor cu numele de Flori, celor pentru care Floriile mai au o semnificaţie în plus. La mulţi ani, Florile mele dragi! Primiţi narcisele astea de la mine.
Vecina mea, catolică fiind, mi-a adus aseară ouă roşii legate cu fundiţă, am fost impresionată de gest şi de felul acesta de a aranja ouăle. Azi o să le ciocnim şi o să ne gândim la săptămâna viitoare când vom avea un coş plin. Până atunci însă urez Un Paşte Fericit! tuturor celor care sărbătoresc azi cea mai mare şi importantă sărbătoare creştină.
Aşa că tuturor celor care sărbătoresc Paştele, Floriile sau chiar şi celor care nu sărbătoresc nimic, le doresc o zi cu soare, căldură şi linişte, dacă nu în afară, măcar în interiorul fiecăruia. Zi frumoasă! (la Cluj plouă groaznic)
Azi pentru Clujenii mei am două recomandări de weekend (asta dacă au în gând să petreacă weekendul acesta demn de luna mai, în oraş). Am zis pentru “clujenii mei”, căci pentru “bucureştenii mei” am făcut chiar mai multe recomandări :D
În primul rând vă trimit la târgul Touristica, care se desfăşoară începând de azi şi până duminică la Polus Center. Din anii precedenţi vă pot spune că târgul de primăvară este mult mai bun ca cel de iarnă, de la târgul de primăvară mereu m-am întors cu zeci de pliante în faţa cărora vizam săptămâni bune după târg. Parcă, cumva şi agenţiile sunt mai interesate de programele turistice pentru vară decât de cele pentru iarnă. Eu recunosc că voi merge chiar azi după amiază şi recomand tuturor ziua de vineri în care şi expozanţii sunt mai proaspeţi şi vizitatorii sunt mai puţini. Deşi târgul ţine până duminică, din experienţă vă spun că sâmbăta este foarte aglomerat, te loveşti de oameni, stai la coadă la standuri, iar duminica deja (o singură dată am fost duminica) toată lumea e în culmea plictiselii şi în plus unii expozanţi se retrag deja chiar după ora 12…
Dacă totuşi vânătoarea de vacanţe ieftine nu este pe placul vostru sau pur şi simplu urâţi târgurile şi nu vă interesează partea turistică a vieţii :) atunci se prea poate ca mai boemi din fire să preferaţi unul din filmele ce rulează la Cinema Victoria, în cadrul Zilelor Filmului Francofon de la Cluj. Din păcate mai sunt doar două zile de Festival, azi şi mâine, căci evenimentul a început pe 20 martie, însă eu zic că nu este timpul pierdut. Puteţi viziona, “Incendies”, care a reprezentat Canada la Oscar 2011, sau “Les vivants” mai ales că Eduard Locatero, realizatorul documentarului va fi prezent la Cluj şi va participa la vizionare. Preţul biletelor este de 8 lei, preţ întreg sau 15 lei pentru intrare la trei filme şi 25 de lei pentru intrare la şase filme. Eu nu ştiu dacă ajung, dar e de luat în considerare.
Un weekend pe inimile voastre vă doresc ;)
