City break la Viena: ce-am făcut, ce-am văzut, ce-am mancat, ce-am învățat (varianta cu copii)

Sunt însuflețită de cea mai recentă minivacanță cum n-am mai fost de multă vreme. Probabil din acest motiv îmi și vine să scriu, ba chiar îmi vine sa-mi fac timp să scriu. Cumva, fără “starea” asta exaltată n-am motivație pentru niciun rând, indiferent câte subiecte ar exista și s-ar plimba în voie prin mintea mea. Această minivacanță s-a petrecut la Viena, un loc vizitat prima dată în urmă cu 15 ani (și mai apoi de încă două ori), a durat 3 zile pline și intense și cel mai important, a fost prima vizită în Austria cu Albert. Dar să le luăm pe rând, așa cronologic, cum îmi place mie. Dacă ați mai fost la Viena, nu o să găsiți noutăți pe aici, dacă nu, articolul vă poate ajuta să organizați voi singuri un city break în acest oraș ATÂT de frumos!

Citește mai departe

Ce sa faci la Szeged de Revelion și Anul Nou

S-a întâmplat o nouă călătorie “tradițională” de Anul Nou și am fost foarte bucuroasă că am planificat-o (chiar și cu jumătate de elan), având în vedere că pandemia, ce să vezi (?!) e tot aici. În anul 2021, făță de 2020, am fost mai curajoși, am reușit să călătorim în afara țării cu pandemia la braț fără să ne simțim îngrădiți și bineînțeles fără să ne îmbolnăvim. Ne-a trecut prin cap să ajungem la final de an la Viena, însă aproape o lună, capitala Austriei a fost sub restricții din cauze Covid, așa că n-am vrut să riscăm să ajungem într-un oraș aproape închis. Dar, cum vecinii maghiari au fost foarte relaxați (că ei toată pandemia au fost relaxați este altă discuție), iar noi urma să petrecem câteva zile după Crăciun la granița de vest, Szeged [“Orașul Soarelui”] ne-a intrat în cap. De avut îl aveam la inima, când în vara lui 2018 ne-am aventurat pe acolo cu un Albert mic în manduca lui și ne-a plăcut, ratând însă multe din cauze de bebeluș. Toate acestea au fost motive destul de serioase ca să ne întoarcem pentru un Revelion 2022 așa cum ne place nouă: pe drum!

Citește mai departe

Dimensiunea Crăciunului extrapolată sentimental

În luna august, anul trecut, am fost cu mama până în satul bunicilor mei. Niciunul dintre bunicii mei nu mai trăiește din păcate, iar ultima oară când am fost în sat s-a întâmplat la înmormântarea bunicii paterne, cu 4 ani în urmă. În august anul trecut, pe o căldură cum numai în Câmpia de Vest găsești vara, nici nu îmi imaginam că voi ajunge să scriu despre sentimentele trăite atunci, tocmai de Crăciun, sau ca ele ar putea avea o legătură cu Crăciunul. Însă, în Ajunul Crăciunului, probabil pe un fond melancolic pronunțat, mi-am reamintit de sat, de rădăcini, de timpuri trecute, de familia mare, de tradiții și de tot ce vine la pachet cu ele… și-am început timid să scriu.

Citește mai departe

Calendarul de Advent – o adevărată inspirație pentru sezonul de iarnă

Vreau să scriu acest articol de cel puțin un an. Știu multe despre ideea Calendarului de Advent încă de dinainte de a avea copii, însă numai anul trecut, când Albert avea deja 3 ani, am simțit că este momentul să o pun în practică și pentru familia noastră. Pentru că a avut succes și ne-a plăcut “cam mult”, vreau să povestesc puțin despre cum a prins contur la noi ideea calendarului, cum m-am documentat și organizat și nu în ultimul rând cum aș vrea să-l îmbogățesc pentru anii următori. M-am mobilizat să scriu articolul, când anul acesta pe la jumătatea lui noiembrie, am început să caut inspirație pentru “călătoria” prin calendar și m-am ajutat foarte mult de unele articole din online, așa că, am simțit că este timpul să ofer ceva înapoi pentru cei ce vor căuta inspirație în anii viitori. Pentru atmosferă, vă invit să vă luați lângă voi o cafea caldă (dacă se poate cu caramel sărat peste spumă), să vă cuibăriți sub o pătură pufoasă (clișeu, dar unul bun de tot pentru care merită să intrați în șablon) și apoi să citiți acest articol.

A! și “La mulți ani, Bialog!”, căci pe 1 se făcură 13 ani de “funcționare”.

Citește mai departe

Cum să organizezi un weekend break în Maramureșul istoric 

Anul trecut pe vremea asta eram în Maramureș. Un an și o pandemie nefinalizată mai târziu, iată că apuc să și scriu despre asta :) Vizitarăm Maramureșul și nu oricum, ci cu ai mei, care nu mai fuseseră de ceva vreme într-o excursie/minivacanță sau cum s-o numi acea plecare pentru cei care văd altfel noțiunea de concediu. În fine, a fost îndelung plănuit acest weekend, mai ales că nu eram de capul nostru și în plus, îmi doream o experiență faină pentru ei. Plus că, normal, Albert era cu noi, acest weekend devenind de fapt prima escapadă cu bunici și nepot la care am luat parte. Am crezut că va fi o nebunie de hărmălaie, dar i-am supraviețuit în parte pentru că Albert nu intrase încă în faza de toddlerism extrem, dar pe de altă parte și pentru că excursia a avut ceva frumos de oferit pentru fiecare și asta ne-a calmat pe toți. Însă, Maramureșul, acest plai minumat și cu flori (vorba cântecului) nu este ușor de abordat, fiind o zonă vastă și efervescentă turistic. Cum ne-am organziat și ce a ieșit o să decoperiți în rândurile următoare:

Citește mai departe

Jurnal din anul pandemiei: Două obiceiuri care ne-au rămas și după izolare

Bună și izolarea la ceva. Vă rog să nu săriți cu roșii, dar dacă lăsam situația economică la o parte măcar cât citim acest articol, poate vom realiza că perioada izolării nu a avut doar părți negative. De exemplu, ne-a arătat că putem să ne schimbăm peste noapte de la priorități, rutine și pasiuni până la întreg modul de viață. Și că mai ales, am supraviețuit acestor schimbări. Ne-a pus să ne mișcăm în reluare, să nu ne mișcăm deloc sau după caz (a se citi copii) se ne mișcăm chiar foarte mult în același loc. Ne-a lăsat să vedem cum funcționăm dacă weekendul ține toată săptămâna așa cum deseori ne văitam și ne-a îndeplinit acea dorință pusă cu orice ocazie, de a ne petrece mai mult timp cu familia. Câți nu și-au spus oare în perioada asta “frate, ai grijă ce-ți dorești!”? Până la urmă au fost două luni, din fericire de primăvară în stadiu incipient, tentația lui “afară” fiind ceva mai mică decât acum. Totuși, experiența acestei perioade a venit cu diverse lecții în fiecare familie, dar optimist vorbind, sper că a și lăsat în urma sa lucruri la care pe viitor să ne putem raporta cu un zâmbet pe față.

Citește mai departe

Jurnal din anul pandemiei: Ocolul casei în 60 zile (ganduri la “final” de izolare)

60 de zile de pandemie, izolare, stare de urgență, ordonanțe militare, școală online, știri, știri și iar știri, amânări, anulări, teste de răbdare, declarații de deplasare și zero planuri de călătorie. O tortură pentru foarte multă lume, pentru părinții “blocați” acasă, pentru copiii hiperactivi, pentru oamenii care își pierd afacerile, pentru cei care au trebuit să stea departe de familiile lor, pentru cei care au rămas fără loc de muncă, pentru cei care n-au putut călători, pentru cei cărora li s-a modificat modul de viață cu 360degrade… ÎNSĂ, sunt cam 60 de zile de când în România lucrurile o puteau lua razna și totuși nu au luat-o. Au fost zile în care m-am întrebat: cum de? Pentru că recunosc că nu aveam încredere și e nasol când nu ai încredere, pentru că nu te poți baza, practic, pe nimic. Și totuși, pe de-o parte lucrurile n-au mers bine. S-au pierdut bunicii, părinții, copiii cuiva, sunt familii ce nu vor mai fi niciodată la fel. Și atunci ce alegem să vedem după aceste 60 de zile și mai ales, ce alegem să facem acum că am ajuns la capătul lor?

Citește mai departe