Nu mai știu exact care a fost prima fotografie pe care am făcut-o, în călătorii, în fața unei porți, dar știu care a fost prima de care m-am îndrăgostit iremediabil, cea de la Cisnădioara din poza de mai jos. Începând din acel moment, mi-am ales cu mare grijă porțile, chiar dacă, la fel ca-n viață, cele care mi-au plăcut cel mai mult erau, desigur, închise ;) Acesta, însă, a fost tot farmecul…
La ora la care citiți acest articol, vă găsiți, mai mult ca sigur, dimineața devreme în drum spre serviciu, poate la serviciu într-o pauză binemeritată sau pierzând vremea, ori acasă, seara, după o zi obositoare, dând scroll la nesfârșit pe facebook, încercând să vă ștergeți din minte tot ce a fost stresant de-a lungul zilei. Nu știu cum considerați să este viața voastră în acest moment. Poate o găsiți minunată, că ați prins începutul sau finalul unei alte zile pline de experiențe mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, poate întunecată că ceva v-a necăjit irecuperabil sau poate pur și simplu frumoasă, dar care nu v-a adus nicio bucurie adevărată, după vorba Ilenei Vulpescu: “în orice măr cât de frumos, ne temem de-un vierme.”
Nu m-a lovit Cupidon peste noapte și nici Sfântul Valentin nu e neapărat scopul acestei postări (eu una n-aș pune întrebarea într-o zi în care să zicem că s-ar aștepta), dar am ținut în mine, de mult timp, ideea acestui articol căruia musai a fost să-i dau odată glas. Sigur că, mai mult decât locația, momentul și persoana potrivite sunt ce ar fi nevoie pentru o clipă de neuitat, dar încercați să vizualizați o cerere în căsătorie în locurile de mai jos. Cine știe, unii poate chiar ați trăit-o pe acolo ;)
Spre deosebire de lunile ianuarie ale ultimilor… 4 ani (apăsătoare în 2012, confuză în 2013, așa și-așa în 2014 și oribilă în 2015) luna ianuarie a lui 2016 a fost chiar bună. S-a lăsat cu de toate: drumuri, cărți, filme, întâlniri și provocări. Toate frumoase, interesante și optimiste de parcă acest ianuarie nu a avut nimic din griul și răceala lunilor lungi de iarnă. Iar acesta este deja un mare plus pe anul în curs!
Am citit multe retrospective pentru anul proaspăt încheiat și poate a fost printre primele dăți când am simțit foarte clar că mulți oameni au avut un an greu, puțini unul acceptabil și rari sunt cei pentru care a fost fabulos. V-am scris și eu despre 2015, însă adevărata lui față este cu mult în spatele machiajului optimist pe care i l-am făcut… Dar iată-ne în 2016 de 3 zile, un an bisect care ne dă o pagină în plus de scris, citit și de trăit… Ce facem cu ea?
Nu există ani buni și ani proști ci doar ani cu mai multe lecții ca alții: ani în care înveți, ani în care culegi roade, ani în care câștigi, ani în care plătești și daaa, ani în care se pot întâmpla pe rând toate acestea, gen 2015 :) Din acest motiv, noi i-am zis lui 2015 – anul roller coaster! Și așa să-i rămână numele!
Încă nu știu care îmi plac mai mult, dar sigur este că îmi plac ambele feluri :) Ba este chiar nevoie ca aceste două moduri de a petrece weekend-ul să alterneze, ca să simțim balanța echilibrată.
