Franta, Travel

Târgul de Crăciun de la Montpellier (Franța)

5 comentarii

Tocmai când mă pregăteam să spun că eu n-am fost niciodată la un târg de Crăciun mi-am amintit că se pregătea unul la Montpellier în 2009, pe când eu mă pregăteam să vin acasă. Cu toate acestea am “prins” câteva zile de târg și țin minte că mi se părea ciudat târgul acela mai ales când vedeam micile tarabe și bradul “futurist” pe timpul zilei lângă palmierii încă verzi :) Nu se potriveau parcă unele cu altele. Poate tocmai de aceea nu mi s-a părut un târg de Crăciun în adevăratul sens al cuvântului, ca cele din Austria de exemplu. După mine târgul de Crăciun trebuie să aibă miros de zăpadă nu unul de început timid de primăvară.

Cu toate acestea am verficat pe Picasa sa văd dacă nu am pus poze de atunci și am fost surprinsă să observ că nu am pus nicio fotografie din acele ultime zile de Franța :D Probabil eram prea nerăbdătoare să ajung acasă (drept e că mi-a fost răsplătită așteptarea atunci cu muuultă zăpadă la întoarcerea în țară). Scotocind puțin prin arhivă am dat peste două imagini drăguțe și dacă tot am văzut că se “poartă” târgurile de Crăciun în perioada asta, am decis să vi le arat și vouă cu o ușoară părere de rău că nu am mai multe detalii despre acest târg și despre Montpellier-ul îmbrăcat de sărbătoare. Eh… poate data viitoare, nu? Până atunci mă delectez cu toate articolele despre aceste minunate târguri de pe blogurile de travel de la noi. Voi ce târg nou ați mai văzut?

Franta, Muzica

Românesc 100%

3 comentarii

Ieri am avut o zi 100% românească aici în sud.

Am început ziua cu participarea la susținerea unei teze de doctorat de către un român, apoi am fost la cursul de limba română pentru începători (mă rodea o curiozitate!!!) și am văzut ultima parte a filmului “Asfalt Tango” (căci așa s-a desfășurat o parte din curs și mi s-a părut chiar fain). După care am bântuit puțin prin oraș, iar la piață pentru prima dată de când sunt aici cineva mă întreabă direct: Roumanie ou Bulgaire? Roumanie, zic eu (ce naiba, chiar semănăm cu bulgarii?), au urmat apoi câteva complimente la adresa mea și cam atât că am șters-o :D La Polygone doi domni români se chinuiau să cumpere o cremă de față pentru o doamnă, am vrut să-i ajut dar am constatat că se pricep când zice unul: dacă e cu roz înseamnă că e pentru piele sensibilă :))

Ca să fie tacâmul complet seara am participat la o conferință inedită susținută de un alt român și am încheiat-o vorbind românește cu toată lumea în centrul Montpellier-ului: cu doi studenți care vor veni în primăvară să predea ceva franceză la Dej sau cum zic ei Degi (că mi-au trebuit 5 minute să pricep unde vin), cu domnul care și-a susținut teza de dimnineață și nu-și revenea că-s româncă și cu domnul foarte simpatic care a ținut conferința și care chiar dacă este cine este și vorbește vreo 7 limbi, s-a întors și a discutat cu mine în limba în care a zis prima dată “mama”. Mi-a plăcut foarte tare.

Și pentru că ieri am asculat și prima “colindă” pe anul acesta două lacrimi nărăvașe mi-au traversat fața fără să le pot opri în timp ce alte câteva gânduri m-au făcut piele de găină, evident gândurile se îndreptau către casă.
Nu întâmplător este și colindul meu preferat, dacă pot spune așa.

Franta, Travel

Înapoi în Sud

5 comentarii

Sunt într-un McDonald’s foarte aproape de Gare de Lyon, în Paris. Savurez o înghețată cu gândul la aceste zile minunate care se termină o dată cu TGV-ul de 19:20 care mă va duce înapoi la Montpellier. Clau deja e în avion în drum spre Cluj și deși am mai vizitat câteva obiective azi, nu a mai fost la fel fără el.

În plus, la ritmul impus de mine în “vacanțe” fizic, nu reziști mai mult de 5-6 zile :))

Bilanțul în aceste zile este următorul:

Joi: Montpellier – Paris – Arcul de Triumf – Porte Maillot – Hotel Altona (Montmarte) – Turnul Eiffel și Sena (noaptea)
Vineri: Disneyland – Louvre – Place de la Concorde (cea mai lungă și frumoasă zi) :)
Sâmbătă: Sacre Coeur – Muzeul Aerului și Sapțiului – Orașul Științelor și Industriilor – Parcul Villete
Duminica: Arcul de Triumf – Champs Elysees – Școala Militară – Champs de Mars – Turnul Eiffel (ziua) -Domul Invalizilor (Mormântul lui Napoleon) – Bulevardul Saint Germain – Notre Dame – Pont Neuf + Sena (ziua)
Luni: Roland Garos – Pere Lachaise – Saint Chapelle – Palais de Justice – Cartierul Latin – Pont Neuf (noaptea) – Forum de la Halles
Marți: Porte Maillot – Hotel du Ville – Centrul Georges Pompidou – Biserica St. Marry – Place de la Bastille -Casa Victor Hugo – Place des Vosges (cea mai veche piață din lume) – Catedrala Saint Paul (Cartierul Marais) – Biserica Saint Antoine – Gare de Lyon

Evident că nu am văzut multe cum ar fi Grădinile Tuileires sau Grădina și Palatul Luxemburg, Panteonul sau Versailles, dar ca în oricare altă parte trebuie să existe o dată viitoare în care să ne bucurăm de ceva nou. În Paris cu atât mai mult.

Mi-a plăcut la nebunie…revin cu detalii :)

Carti, Franta

Șoricel de bibliotecă? Nu.

2 comentarii

Înainte să vin aici știam clar că vizita la bibliotecă trebuie să fie unul din cele mai importante lucruri. Trebuie să mă ocup de Spengler și “Declinul Occidentului” (în franceză, pe cât posibil). M-am urnit cu greu mai ales că nici nu știam ce să caut și mai ales cum. Dar, v-am mai povestit că am dat peste oameni faini pe aici, așa că a fost extrem de ușor și la biblio. Domnul de la departamenul “Magasins” mi-a căutat toate cărțile și m-a lămurit: “nu trebuie să stau în bibliotecă pentru că toate cărțile de care am eu nevoie pot fi împrumutate acasă, unde le țin 28 de zile dacă doresc”. A fost o veste mai mult decât îmbucurătoare.

Așadar m-am pus pe căutat cote și în final m-am decis asupra următoarelor:
Declinul Occidentului- Oswald Spengler (în franceză- merge fooooaaaaarte greu)
L’etre Historique- Lucian Blaga (mai mult din mândrie, căci am acasă în original)
NON- Eugene Ionesco (în traducerea fiicei sale Marie-France, că vorba aia dacă nu Ionesco în Franța atunci cine?)
șiiiii… în română (căci da, există cărți în română chiar la Biblioteca Universitară):
Timpul trăirii. Timpul mătrurisirii- Eugen Simion (jurnalul parizian, pe care îl citesc momentan)
Bibliografia Literaturii române 1948-1960 coordonată de Tudor Vianu

Astea sunt, le am deja de o săptămână și sunt tare mândră că “am pus mâna pe ele”. După ce le returnez las să treacă o zi și le pot lua iar. Atunci probabil le voi putea ține până plec eu de tot. A !!!! Ieri am fost și pe la biblioteca de limbă română (da, au și așa ceva) pot eventual împrumuta și de acolo, dacă vreau (doar că în română le găsesc și la Cluj). Oricum a crescut inima în mine să știu că dacă mi-e dor să citesc o carte în română (poezie sau chiar un roman) pot găsi acolo. M-am simțit mult mai acasă.

Și dacă vă spun că există și cursuri de limbă română cu profesor francez specilaist pe limba, cultura și civilizația română, sau lectori români de prin Oradea și Timișoara… dar despre asta vă povestesc cu altă ocazie. Acum să vă arat cărțile:


Franta

Pisicile frantzuziste…și Capi.

6 comentarii

Nu a fost loc în care să ajung aici în Franța și să nu văd pisici peste tot. Se plimbă agale pe stradă și nu dau semne că ar fi sperioase, ba din contră. Pe unele am reușit să le suprind după cum urmează:

Pisica de la Beziers, din fața de la Musee de Beaux Arts dormea liniștită până nu am deranjat-o eu, dar parcă nici foarte tare nu s-a sfiit pentru că am reușit să pun măna pe ea. Cred, pentru că nu mă pricep, că era un motănel pedant.

În Saint Jean de Vedas am găsit următorul exemplar. Vedeți și voi ce elegant stă ea la pozat, aproape că și clipește ca în desene animate. Pare că zice: “…moi?”, sigur e o mademoiselle de cameră scăpată din greșală pe afară.

Mândruța din imagine stătea fix în centru la Jacou ca la stop. Ma privește puțin speriată, dar nu suficient ca să se miște un centimetru. E frumoasă foc și era așa de curată că dacă nu trebuia să calc iarba din părculeț aș fi mers să o iau în brațe.

Domnul este un “cățeluș cu părul creț” care nu fură rața din coteț din simplul motiv că nu cred să fi văzut în viața lui vreuna. Este fotografiat la Montpellier în Tram 2 exact pe scaunul din spatele șoferului. Era împreună cu stăpâna și stătea extrem de cuminte. Cum citesc Singur pe lume, l-am botezat rapid Capi, deși pe Capi din carte mi-l imaginez oarecum altfel :)

Cum nu mă pricem deloc la rase și din astea vă rog pe voi care vă pricepeți să-mi ziceți ce fel de animăluțe văzui :))

Franta

La lumina felinarelor

8 comentarii

Superbă seara trecută la Montpellier, vânt slab, frig cât să nu uiți că totuși e toamnă, lume multă peste tot, un oraș animat chiar și după lăsarea întunericului.

Și totuși pe Esplanda Charles de Gaulle era liniște deplină, două-trei persoane își mai făceau alergarea de seară, sau vreun stăpân își plimba alene câinele plictisit.
În rest parcul dormea liniștit la lumina felinarelor, în mijlocul orașului și totuși departe de el.



Franta

Azi nu am chef.

10 comentarii

Nu am chef de plimbări lungi…
…. nici de vizite în locuri noi… nu, azi nu.

N-am chef nici măcar să scriu o poezie deși culmea nu-s într-o stare proastă, ba din contră, am energie chiar dacă m-am trezit la 6 dimineața… poate din cauză că am băut deja două căni de lapte ceea ce acasă nu am făcut de când mă știu.

Nu am chef să termin “Singur pe lume” pentru că am descoperit altă carte care îmi mănâncă timpul. Este vorba de cartea lui Eugen Simion “Timpul trăirii. Timpul mărturisirii.” Și cum să nu o citesc când este de fapt jurnalul lui Simion din cei trei ani petrecuți în Franța ca profesor? Cum să nu o citesc când descrie Parisul în noiembrie? Cum, când așa îl voi descoperii și eu?

Nu am chef să mă chinui să-i înțeleg pe localnici când vorbesc în franceză, pentru că au un accent care mă termină. Azi la școală mi-am dat seama că mă pot înțelege în franceză cu străinii fie că vin din Israel, Maroc, Spania, Anglia sau Algeria pentru că probabil vorbesc franceza așa ca mine, adică tare, rar, introducând cuvinte din altă limbă sau inventând pe loc altele :)) Și auzi… cică în Paris s-ar putea să înțeleg franceza puțin mai bine, așa m-a lămurit azi într-o engleză de baltă o franțuzoiacă născută la Paris care credea că Transilvania e o țară separată de România, dar văzându-mi nedumerirea s-a corectat la timp.

Nu am chef să-mi termin de copiat cursurile de pe foicelele mele în caiețelul cumpărat (chiar au faine caiete francezii) recent văzând cât de mult scriu ăștia la ore. Enorm, în trei săptămâni aproape am cursuri cât pentru un caiet, ceea ce mie în facultate îmi ajungea poate chiar un semestru (specific că este vorba de un caiet mic).

Eh… și scriind aici, încet și fără grabă parcă, parcă mi-a mai venit cheful. Aș vrea să merg la Cape d’Adge să mai văd odată marea până nu vin iar ploile căci le simt aproape și nu a mai plouat de multă vreme. Dar nu merg azi…. poate mâine.

Voi cum stați cu cheful?

Close Menu