Știu că mai degrabă se apropie primăvara sau cel puțin așa ar trebui și mi-ar plăcea, dar n-am renunțat la ideea de a povesti măcar puțin despre vacanța noastră de iarnă începută la finalul anului trecut și terminată în primele zile ale acestui rotund 2020. Nu pot zice că a devenit încă un obicei, dar călătoria asta de iarnă (fără schi și vârfuri montane, deocamdată), recunosc că mi-ar plăcea să devină o tradiție de familie. Pentru noi, prima dată când am petrecut Revelionul într-o călătorie a fost abia la “ediția” 2011 (Budapesta), continuată în 2012 (Rimini/San Marino), în 2015 (Viena/Bratislava), 2017 (Graz/Viena) asta pe vremea când eram doar two on the road și ne cam săturasem să fim atât de “casnici” în nopțile noastre dintre ani, deși fie vorba între noi mini petrecerile în grup de prieteni n-au fost deloc resimițe ca petrecute p’acasă. Însă, parcă amintirile cele mai cele, am remarcat că le-am strâns în deplasare. Ieșind din casă și schimbând peisajul s-au strâns momente memorabile de genul “mai ții minte când am fost de Revelion…!?”. După ce ne-am făcut 3, deși mici și pișpirici, am zis să încercăm marea cu degetul și după ce am petrecut un Revelion chiar fain în formulă extinsă, aici aproape de casă, la Budapesta în 2019, am hotărât să ne întindem puțin mai mult decât ne-ar fi plapuma și să tragem o fugă de mai mulți km ca de obicei până în… Cehia. Uite așa s-a născut Revelionul 2020 în romanaticul și clar subestimatul oraș, capitală a vechii Moravii și cel mai mare centru universitar al țării ce ne-a dat cel puțin două iubiri atemporale, Praga și Kafka. Dar ce să o mai lungim, hai să vă arat Brno în plină iarnă, fără pic de zăpadă :)
Totul despre un city break la Atena. Vizită în capitala secolelor apuse
Cu aproape jumătate de an în urmă, pe 26 aprilie, în Vinerea Mare, ajungeam la Atena. Ajungeam în sfârșit la Atena, o metropolă atât de apropiată de noi, un oraș pe care îmi doream să-l văd bine de ani de zile, dar pentru care efectiv nu ne-am făcut timp sau timpul s-a cerut făcut abia acum, cum îmi place mie să cred. Atena mi-a ridicat câteva semne de întrebare încă din prima seară petrecută în inima ei, mi-a arătat cât mai am de învățat “la drum”, m-a trecut puțin prin toate stările, dar destul de repede m-a răsplătit că am avut răbdare cu ea și mi s-a arătat exact așa cum e, exact atunci când am fost eu pregătită să o văd. Și am văzut-o și am plăcut-o, iar azi, deși am lăsat să treacă nepermis de multă vreme, vreau să v-o arat și vouă celor care încă mai vizitati Bialog-ul pentru idei și povești de vacanță. Un articol mai complet de atât despre capitala Greciei n-aș fi putut să scriu numai dacă aș fi locuit o vreme acolo, ceea ce nu s-a întâmplat și probabil nici nu se va întâmpla. Totuși, sperăm să ne reîntoarcem cândva. :)
O zi fără prea multe cuvinte: Sighișoara pentru-a nu știu câta oară
În urmă cu mai mulți ani, pe vremea când blogging-ul înseamna cu totul altceva decât înseamnă azi (nu doar pentru mine ci la modul general) exista și pe Bialog o rubrică, botezată în blogosferă Miercurea fără cuvinte. Nici nu mai știu cine și de ce a pornit ideea asta, sau de ce era doar o rubrică de o zi, însă multe bloguri publicau în fiecare miercuri articole formate în mare măsură doar din imagini care să “vorbească” în locul cuvintelor. Și adevărul este că multe locuri & lucruri există pe lumea asta care pot “vorbi” fără să rostească ceva. Când am revăzut Sighișoara pentr-a nu știu câta oară în urmă cu două săptămâni, m-am gândit instant că dacă voi apuca să urc pe blog ceva despre ea, atunci sigur va fi un articol care să vorbească mai mult prin imagini, pentru că totul în Sighișoara e atât de vizual încât n-ai nevoie decât de ochi atât de bine deschiși pe cât îți este de suficient deschisă și inima.
Cum am văzut Copenhaga după programul unui băiețel de 1 an
Am văzut Copenhaga în urmă cu jumătate de an, la aniversarea de 1 an a lui Albert. Desigur, îmi pare că a trecut de atunci mult mai mult de atât și totuși așa de puțin. M-am gândit des la acea mini vacanță și am știut pe undeva că nu va rămâne nepovestită Copenhaga “noastră” chiar dacă am văzut, să zicem, vreo 40% din ce vede un turist obișnuit la un prim city break în capitala Danemarcei. Însă, detaliul ce a făcut notă discordantă a fost chiar aniversatul nostru și programul lui, care NU, nu este o chestie alambicată, iar noi NU suntem până în prezent părinți de genul “ore fixe” și “child friendly“, dar totuși n-ai cum să nu vezi diferențele unei călătorii cu copilul, față de călătoriile în doi (sau grup de prietenii childless). Nu vor urma sfaturi, ci doar păreri personale și povesti extrem de subiective. Dar, DA, categoric vă recomand Copenhaga la orice vârstă.
Cred că perioada Crăciunului e cea mai frumoasă perioadă din an
E din nou la modă să fii Grinch și să iei în derâdere tot ce ține de perioada Crăciunului, așa-i? În ultima vreme am dat peste o sumedenie de oamenii ce se încadrează în tiparul acesta. Nu întreb ca să judec aspru acest aspect, dar nici nu este o întrebare retorică. Știu că sunt mulți cei care nu sărbătoresc cu fast perioada asta, mulți pe care nu-i preocupă decorațiunile, cadourile sau mesele festive, destui care nu duc dorul sărbătorilor în familie (din motive de cele mai multe ori reale și dureroase), nu ascultă muzică de sezon și care în general nu fac chestii speciale pe principul “să fim mai buni măcar de Crăciun”, dar care nu-și bat joc de cei care se entuziasmează peste măsură. Mă refer la cei fără motive aparent serioase, la cei care cred că e foarte cool să fii Gică Contra în perioada asta… În fine, dar ca să echilibrăm balanța vin eu cu acest articol. Ba mai mult, cred că-mi voi face un obicei din a publica an de an un articol special de Crăciun ;)
O poveste condensată cu Micul Prinț și Mica Sirenă
Anul trecut, exact pe 21 septembrie, la finalul astronomic al verii (sau începutul astronomic al toamnei, pentru cei mai apropiați sufletește de acest anotimp) publicam un articol la care am scris… 9 luni, simbolic fiind spus. Atunci, cu 11 zile înainte, începuse povestea noastră în 3. Când și cum a trecut anul cu toate cele 365 de zile ale sale mi se pare imposibil de înțeles, de disecat, de privit lucid, de povestit, căci, deși unele zile au părut cu adevărat lungi și nu chiar floare la ureche (fie vorba între noi), anul a trecut între două bătăi de inimă. Nimic mai mult, nimic mai puțin! Dar, acum, cu un zâmbet mare cât toată fața, nu pot să spun decât că WE MADE IT! Așa că povestea de azi, nu va fi despre acest an de căpătâi al nostru ci despre felul în care l-am sărbătorit (celebrat). Sigur anul trecut în septembrie nu mă gândeam că profitând de această ocazie ne vom pune în cel mai firesc mod posibil într-un avion spre Danemarca, dar îmi place să cred că nici acum nu am habar despre ce o să facem la finalul următorului an ce se așterne fain frumos în fața noastră.
Creta: câteva detalii logistice și recomandări utile
Înainte să mai povestesc despre ce am mai văzut și făcut prin Creta cea minunată și însorită, am alcătuit un articol care să răspundă câtorva întrebări frecvente referitoare la vacanța în Grecia (care vacanță, fie vorba între noi, îmi pare că s-a petrecut cu multă vreme în urmă, la ce ritm și ce ploi ne-au lovit imediat după ea). Mulți ne-au întrebat de unde am apucat planul vacanței având în vedere că urma să fie prima cu Albert și urma să fie oarecum în extrasezon, ceea ce noi nu mai gustasem. Și recunosc că nu a fost chiar floare la ureche din niciun punct de vedere, iar faptul că noi, mulți/prea mulți ani, am mers în vacanța mare tot în “sfânta” lună august nu ne-a ajutat prea tare la “făcut temele de acasă”. Dar i-am dat de capăt într-un final și zicem noi că a ieșit destul de bine. Nu perfect, nu pe placul oricui, cu o grămadă de elemente noi și alegeri foarte personale, dar n-am avut pretenții și după cum am menționat în articolul trecut n-am avut nici măcar așteptări :)