Salonul de Carte de la Paris prin Radio France Internationale

Poate vă interesează și pe voi ce se întâmplă zilele acestea la Paris, unde România este invitatul de onoare din acest an la marele Salon al Cărții. Pe pagina de cultură a Radio France Internationale (www.rfi.ro), Luca Niculescu ține un jurnal de Salon cu tot ce vrei să știi despre acestă manifestare culturală de amploare. De la prezențele românești la târg la inadvertențele politice care au apărut și umbresc imaginea României în unul din domeniile care ne ridică, toate sunt cu măiestrie transmise din capitala Franței. Pe lângă asta suntem ținuți la curent cu ce scrie presa franceză și internațională despre prezența României eveniment.

LOGO LIVRE 2013+Dates_NOIR

Citește mai departe

Rădăcini nomade

url-1

Titlu: Rădăcini nomade

Autor: Pius Alibek

Editura: Meteor Press 2012

Nr. pagini: 288

Preț: 17 RON pe meteorpress.ro

Când am primit cartea Rădăcini nomade de la Meteor Press, am avut următorul gen de reacție: am luat-o din colet, am închis ușa la dormitor ca să nu aud muzica de la jocul lui Clau și nu m-am mai ridicat din pat până nu am terminat jumate din ea. Cealaltă jumate am terminat-o zilele următoare, cu la fel de mult entuziasm…

Rădăcini nomade este o carte minunată, o poveste de viață extraordinară care m-a fermecat de la prima pagină, pentru că din copilărie și până la maturitate, un om deosebit își povestește viața în amănunt și te lasă să parcurgi cu el drumul spre devenire. Știu că viața fiecărui om este o poveste, dar trebuie să recunoaștem, unele sunt mai interesante, poate locul în care se petrec le face mai atractive, poate acțiunile “personajului” sunt de o anumită factură care atinge corzi sensibile, poate destinul e mai darnic sau din contră mai puțin darnic, și atunci avem povești care lasă amprente vizibile… Uite așa mi s-a părut mie acestă poveste, a avut un element în plus față de altele și tocmai de aceea am devorat-o.

Citește mai departe

Unforgettable… Rome

Era o seară de noiembrie, o duminică seara de noiembrie și prima aterizare noaptea, cumva deasupra mării și a luminilor blânde din Cetatea Eternă. Nu era o seară caldă, ba destul de răcoroasă, simțeam miros de mare, iar la radioul din microbuzul ce ne ducea spre hotel se auzeau Natalie și Nat King Cole cu a lor Unforgettable. Am zâmbit, în ideea în care aș vrea ca în fiecare oraș de care urmează să mă îndrăgostesc să-mi fac intrarea așa.

În Roma nu aveam reper, dacă în Paris am turnul luminat, în Roma noaptea nu am știut după ce să mă uit și așa am ajuns în față la Hotel Sant Angelo cu Castelul în apropiere, apropiere pe care i-o intuiam doar. La hotel, deși unul de mai multe stele decât în mod obișnuit, aveam geam spre curtea interioară, era târziu și Roma nu dorea să mi se dezvăluie atunci, era prea repede, trebuia să adorm și să mă trezec abia când zorii se spărgeau de nerăbdarea mea. Acesta era planul ei cu mine. Trebuia să ajung la Ponte Sisto la o întânire la ora 8 și m-am gândit să o iau pe jos. Mi-aș fi dorit din suflet să fie o întâlnire romantică, dar nu era…

Citește mai departe

“Pretenții” de călător

url-1Zilele trecute am râs bine citind niște review-uri la câteva hoteluri de pe Booking.com. De fiecare dată mă amuz și de fiecare dată îmi dau seama cât de diferinți suntem ca oameni, cât de puțin contează uneori mulțumirile sau nemulțumirile noastre pentru alții și îmi spun din ce în ce mai des că nu te poți lua după nimeni când e vorba să iei propria decizie. Ce funcționează pentru mine poate nu funcționeză pentru tine sau invers și nu știu de ce ne încrâncenăm așa.

Să citesc părerile oamenilor care s-au cazat pe la anumite hoteluri, despre locațiile respective a devenit atât de amuzant pentru mine, încât nu le ratez niciodată atunci când mă interesază o locație cu adevărat. Și tot din aceste comentarii, mai mult sau mai puțin utile, îmi formez opiniile și despre cât de prețențioși sunt unii sau ce așteptări au de la locurile în care ajung și cel mai important de la prețul pe care îl plătesc.

Citește mai departe

În ghearele Camorrei. Legi nescrise, coduri de onoare…

camora

Titlu: În ghearele Camorrei

Autor: Giuseppe Carrisi

Editura: ALLFA, 2011

Nr. pagini: 213

Preț: 24.90 lei pe all.ro

Am citit o carte absolut cutremurătoare, nu știu cum s-a întâmplat să fie ultima carte pentru vALLuntar, dar cum am citit multe cărți adevărate (din colecția cu acleași titlu), cred că iau o pauză. M-am încărcat cu niște povești de viață de parcă pe parcursul acestui campanii am trăit și alte vieți decât a mea. Pe de-o parte e bine, pe de altă parte aproape m-am îmbolnăvit de la greșelile altora, iar acum la final vin și vă spun: nu există ficțiune care să te facă să trăiești o carte mai bine ca poveștile, care îți dorești să fie ficțiuni, dar nu sunt. Treaba asta lasă urme, cartea În ghearele Camorrei, despre care vreau să spun azi câteva cuvinte a lăsat și ea urme, am dormit foarte prost în noaptea în care am terminat-o, m-am frământat fără motiv, apoi la un moment dat m-am rugat și am mulțumit pentru faptul că m-am născut aici și am fost crescută în felul acesta, pentru că acea graniță fină dintre a fi undeva și a fi altundeva e dată de noroc, uneori nu-l vedem deși el e simplu: suntem în viață sau nu suntem!

Citește mai departe

13 tendințe turistice în 2013 (ediția de primăvară)

M-am gândit să-mi scriu primele observații pe 2013 în ceea ce privește preferințele românilor în materie de vacanțe și felul în care ei știu să le organizeze. Deja s-au făcut primele alegeri ale vacanțeleor pe acest an, sezonul târgurilor de turism a început (e chiar în toi, la finalul acestei săptămâni merg și eu la Touristica) site-urile și forumurile pe care le frecventez deja și-au trasat în linii mari tendințele etc. Sper să revin în toamnă cu alte observații referitoare la ce alege lumea când e vorba de plănuit vacanțe.

url-6

Citește mai departe

E greu să te schimbi, dar să rămâi la fel…

Schimbarea produce în viaţa noastră o ruptură… Dar asta n-are nici o importanţă. Oricum trebuie să te schimbi. Trăim într-o eră în care singura cale de a supravieţui este să iubim schimbarea.

Azi dimineața când m-am trezit, am crezut că voi avea o banală zi de sâmbătă, de fapt, îmi doream o zi banală de sâmbătă, în care eventual să fac ceva curat și apoi să stau lipită de C.M de patinaj artistic.

Văzând că și Clau are o zi plănuită la fel ca mine (minus curat și patinaj), am făcut ce știu eu cel mai bine, adică l-am stresat maxim :) Inițial, i-am zis că la cererea cititorilor trebuie să-mi pună un buton de Twitter și să facem cumva ca oamenii să primească pe mail comentariile noi la postările unde au ceva de zis. După ce toate astea au fost cât de cât gata… ȘOC și groază, am început să nu mai găsesc chestii pe blog din cauze necunoscute, mi-au dispărut imagini, bannere, blogul nu mai arăta cum arăta dimineață, să mă ia cu leșin nu altceva. La drept vorbind tema pe care o aveam era veche și în 2011 când mi-am pus-o și de ceva vreme am avut probleme cu ciornele, pentru că eu îmi scriu unele articole în avans s-a întâmplat să nu mai găsesc ciorne ce existau cu o seară înainte. Foarte supărător, FOARTE. M-am gândit că poate tema trebuia schimbată de tot, dar știam că e o muncă istovitoare, iar Clau va face 101% din ea… Dar azi nu am mai răbdat când am văzut că mi se duce blogul și am pus piciorul în prag… în prag la dormitor unde omul citea deja liniștit.

Restul este ce se vede, adică o temă nouă, poate cam electrică, dar să vă spun drept mi se pare mai veselă și mai dinamică. Cel mai mult îmi place cum ne-a ieșit logo-ul și faptul că a reușit Clau să lucreze așa de repede ca până acum să o dea gata… Mai sunt lucruri de pus la punct și cel mai probabil zilele următoare se vor repara, așa că vă rog să fiți îngăduitori dacă descoperiți nebunii nefinisate, dar nu am dorit să ținem blogul suspendat prea multă vreme.

Și odată cu această temă schimbată v-am mai pregătit o surpriză marca Bialog (tot cu sprijunul lui Clau săracul, de uneori nu-mi mai vine să le zic… blogurile mele). Surpriza nu e gata, gata, dar mai multe aflați în bara de sus, ultimul buton :D

Păreri? Accept orice critici numai să nu mă mai puneți să-i mai dau foarte mult de lucru lui Clau :)