Transalpina între sezoane – toamnă și iarnă într-un day trip printre nori

Transalpina este cea mai înaltă șosea din România, având cea mai mare altitudine în Pasul Urdele la peste 2000 de m. Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum montan, este închis în perioada iernii, dar noi, toamna trecută am avut parte de o surpriză de proporții, reușind să ajungem aici într-o aventură spontană la final de octombrie. Practic am dorit o escapadă de toamnă și ne-am trezit că traversăm Transalpina fix între sezonae, în ultimul weekend în care se pare că a mai fost deschisă în 2020. S-a lăsat cu multe poze și cu bucuria celor mari și celor mici că au dat întâmplător peste zăpadă, deși de acasă au plecat călcând pe frunze uscate și deloc atinse de gerul iernii. A fost o călătorie minunată, de care ne aducem aminte cu drag și tocmai din acest motiv vreau să o consemnez… deși a trecut un an… Cred că m-a inspirat cel mai recent weekend petrecut în deplasare (în Apuseni), pe o vreme de toamnă absolut de vis… Acum iarna e după colți, așa cum e mereu la final de noiembrie în Transilvania.

Citește mai departe

21 de locuri din Cluj și din jurul lui perfecte pentru zile frumoase de toamnă, în natură

Toamna mă inspiră din ce în ce mai mult pe cum trec anii. Da, da, iubesc vara în continuare cu tot ce aduce ea, dar față de toamnă am sentimente tot mai plăcute de la an la an. O simt mai intens ca pe un anotimp în care trag linie și parcă o iau de la început, dar într-un sens molcom. Îmi place să-mi planific activități în casă sau pe lângă casă, activități care să ne încălzească sufletul la propriu și la figurat, care să ne aducă împreună și să ne sudeze în armonia casei, a orașului, a proximității. Cred că a contribuit mult și Albert la aceste sentimente, căci pare că ar avea un simt bun a tot ce semnifică toamna și o remarcă încă de la prima frunză căzută pe asfaltul scăldat de soare. Este adevărat și faptul că încă din prima toamnă petrecută împreună cu el ne-am plimbat prin parcuri, ne-am jucat cu frunze și-am cules castane, i-am arătat păduri ruginii și ne-am alergat peste covoare de frunze ce foșneau sub picioarele noastre, am făcut atmosferă de Halloween cu dovleci și tot ce trebuie, așa că este de înțeles pe undeva. Această este a cincea toamnă la Cluj, împreună cu el (dacă o socotim și pe prima în care era abia născut) și deja am făcut atât de multe lucruri specifice de toamnă și am descoperit atâtea locuri, că am pus de-o listă cu nu mai puțin de 21 de locații naturale din zonă, în care toamna arată de-a dreptul minunat…

Citește mai departe

O zi la Modena. La pas prin orașul lui Enzo Ferrari, Luciano Pavarotti și al mâncării cu stele Michelin

Mare păcat să ajungem în Emilia-Romagna, să ne punem eventual baza la Bologna și să nu dăm o fugă până la Modena, cele două orașe fiind legate cu trenul de un drum de aproximativ 30 de minute. Vă pot spune multe despre Modena, dar esențialul este că aici s-au născut trei legende și musai să fie asta informația de căpătâi: marele Luciano Pavarotti, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, la fel de marele, în domeniul său, Enzo Ferrari, numele-i zice tot și poate nu la fel de celebră ca mai sus numiții însă categoric o legendă născută pentru a fi legendă, Osteria Francescana, declarat cel mai bun restaurant din lume în repetate rânduri, condus de carismaticul Chef Massimo Bottura. Să vă spun drept, noi am mers la Modena pentru Casa și Muzeul Ferrari, (însă nu despre asta va fi articolul), asta pentru la 4 ani încă nu știi de Pavarotti și în plus oricum vrei să mănânci numai înghețată :)

Citește mai departe

City break la Bologna: idei, locuri și emoții în unul din cele mai frumoase orașe din Italia

Pentru cei care ați ajuns aici pe blog de curând sau poate chiar cu această ocazie, ca să puteți înțelege entuziasmul meu de fiecare dată când scriu “povești italiene”, trebuie să știți un lucru important despre mine: Iubesc Italia! Italia este “țara mea de suflet”, acolo undeva regăsit între Lombardia, Toscana și Emilia-Romagna trăiește sufletul meu într-o nebunie de armonie. Italia am descoperit-o în 2009 pe axa Veneția-Verona-Padova, într-un august torid și pe care mai apoi, 7 ani la rând, am tot vizitat-o în diferite anotimpuri și prin diferite regiuni (cel puțin un city break pe an). La un moment dat, când timpul meu efectiv pentru scris era altul, i-am și dedicat un site, Vizitează Italia… în ideea că poate cândva…

Citește mai departe

Insula Rhodos: 10 impresii despre vacanța la mare în Grecia în 2021

Rhodos îmi părea o insulă îndepărtată. Este aproape de Asia Mică, este destul de în Sudul Mediteranei, este o insulă mult prea caldă vara și bătută de vânturi arțăgoase, este Grecia și totuși, toate imaginile îi accentuau mai mult alura orientală. Cu toate acestea m-am gândit la ea, imediat ce am vizitat Creta, dacă nu cumva chiar înainte. Iar de ceva vreme, mai ales cu pandemia pe fundal, îmi doream cu ardoare (ca să nu o numim disperare) să-i vină rândul. Și iată că i-a venit!

Citește mai departe

Toujours lavande – farmec provencal în diferite locații din Transilvania și alte lucruri despre “minunea mov”

Lavanda, minunea mov care ne inundă la începutul verii mai mult decât căile olfactive și vizuale îmi place și mie la nebunie cu TOT ce înseamnă ea. Sigur că Totul acesta a început cu un miraj: Provence-ul lui Peter Mayle și mai apoi a lui Ridley Scott în minunata încercare de a ecraniza una din cărțile lui Mayle, L’Occitane și cam orice cu lavanda (ceai, balsam de rufe și bineînțeles… înghețată). Din diferite motive, despre care poate chiar voi ajunge să vorbesc în acest articol, în Provence tot n-am ajuns, dar după ce am devorat cărțile lui Peter Mayle (cam 8 din ele, ca să nu epuizez, că de procurat le-am procurat, desigur) mi-am dat seama că “industria” de fake Provence în cel mai pozitiv mod posibil e la mare căutare la noi în țară, așa că…

Citește mai departe

7 locuri și lucruri de văzut și de făcut, pentru care ne tot întoarcem la Mediaș 

Din seria atracțiilor fără o explicație exactă, azi mergem la Mediaș. Mergem prin poveste, altfel, ultima dată am mers vara trecută pentru a nu mai știu câta oară. De cazat, ne-am cazat o singură dată aici, la Hotel Traube (povestitu-v-am la acea vreme), însă de trecut și zăbovit, iată, s-a tot întâmplat, eu nescriind de fapt niciodată mai nimic despre orașul de pe Târnava Mare, care îmi place atât de mult, fără “un motiv anume, pur și simplu e!”

Citește mai departe